Profetie over de eindtijd
1‘In die tijd zal de grote vorst Michaël, die over uw volk waakt, opstaan en voor u vechten. Er zal een periode van grote nood en zwaar lijden aanbreken. Toch zal van uw volk ieder wiens naam in het Boek staat, hieraan ontkomen. 2En velen die al dood en begraven zijn, zullen opstaan. Sommigen zullen eeuwig leven ontvangen, anderen zullen afgewezen worden en eeuwige schande ondervinden. 3Wie verstandig zijn, het volk van God, zullen stralen als een strakblauwe lucht. En wie de mensen tot gerechtigheid hebben gebracht, zullen schitteren als de sterren, voor eeuwig en altijd.
4Maar, Daniël, houd deze profetie geheim. Verzegel wat u hebt opgeschreven, tot de eindtijd. Velen zullen zich erin verdiepen en men zal veel meer inzicht in deze zaken krijgen.’
5Toen zag ik twee anderen staan, de ene aan deze oever van de rivier, de andere aan de overkant. 6Een van hen vroeg aan de man met de linnen kleren die boven het water van de rivier stond: ‘Hoelang zal het duren voordat deze wonderlijke zaken ten einde zijn?’ 7De man in de linnen kleren hief zijn beide handen omhoog naar de hemel en ik hoorde hem zweren bij Hem die eeuwig leeft: ‘Na drieënhalf jaar zal alles voorbij zijn, dan zal het heilige volk niet langer onderdrukt worden.’ 8Ik hoorde wel wat hij zei, maar begreep niet wat hij bedoelde. Daarom vroeg ik: ‘Mijn heer, hoe zal het einde van deze dingen eruit zien?’ 9Maar hij zei: ‘U mag nu gaan, Daniël, want alles wat ik heb gezegd zal tot de eindtijd onbegrepen blijven. 10Velen zullen zich laten reinigen, zuiveren en louteren, maar de goddelozen zullen goddeloos blijven leven en geen van hen zal mijn woorden begrijpen. Alleen de verstandige mensen zullen weten wat ze betekenen. 11Vanaf de dag waarop het brengen van het dagelijks offer wordt gestaakt en er een ontzettende gruwel wordt neergezet om te aanbidden, zullen twaalfhonderdnegentig dagen voorbijgaan. 12Zalig zijn zij die de dertienhonderdvijfendertigste dag halen! 13Maar wat uzelf betreft: ga het einde van uw leven rustig tegemoet en sterf in vrede. Want u zult weer opstaan en uw bestemming bereiken in die laatste dagen.’
Vremea sfârșitului
1În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău. Va fi o vreme de necaz, cum n‑a fost de la începutul neamurilor și până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va fi izbăvit, și anume oricine va fi găsit scris în Carte. 2Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și veșnică repulsie. 3Înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii3 Cu referire la cer, firmament; vezi Gen. 1:6., iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor. 4Tu însă, Daniel, tăinuiește aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.
5Apoi eu, Daniel, m‑am uitat și iată că alți doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului și altul de cealaltă parte a râului.
6Unul din ei l‑a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in,5-6 Vezi 10:4-5. care era deasupra apelor râului:
– Cât va mai fi până la împlinirea6 Sau: sfârșitul. acestor lucruri uimitoare?
7Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l‑am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel:
– Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme!7 Vezi nota de la 4:16; expresia ebraică este similară cu cea aramaică. Când se va sfârși zdrobirea puterii7 Sau: persecuția. poporului sfânt, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.
8Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat:
– Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?
9El mi‑a răspuns:
– Du‑te, Daniel, căci cuvintele acestea sunt tăinuite și pecetluite până la vremea sfârșitului. 10Mulți se vor curăți, se vor albi și vor fi încercați, însă cei răi vor continua să fie răi; niciunul dintre cei răi nu va înțelege, însă cei înțelepți vor înțelege.
11De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată și de la așezarea urâciunii pustiirii11 Vezi nota de la 9:27. vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.
13Cât despre tine, du‑te, până când va veni sfârșitul. Te vei odihni și, în zilele de pe urmă, te vei scula pentru a‑ți primi partea de moștenire.“
