De opstand tegen Rehabeam, koning van Israël
1Het volk Israël kwam naar Sichem om Rehabeams kroning bij te wonen. 2-3 Intussen stuurden vrienden van Jerobeam, de zoon van Nebat, deze in Egypte het bericht dat koning Salomo was overleden. Jerobeam verbleef in Egypte, waarheen hij was gevlucht voor koning Salomo. Hij keerde nu zo snel mogelijk terug en woonde de kroning bij om het volk aan te voeren bij de eisen die het aan Rehabeam stelde: 4‘Uw vader was een strenge meester,’ zeiden zij. ‘Als u ons menswaardiger behandelt, willen wij u wel als koning hebben.’ 5Rehabeam antwoordde dat hij hun drie dagen later zijn besluit zou meedelen.
6Hij besprak hun eis met de oude mannen die zijn vader Salomo hadden geadviseerd. ‘Wat moet ik hun antwoorden?’ vroeg hij. 7‘Als u lang hun koning wilt blijven,’ antwoordden zij, ‘dan moet u hun een positief antwoord geven en vriendelijk behandelen.’ 8-9 Maar dat advies stond hem niet aan. En daarom vroeg hij de jonge mannen met wie hij was opgegroeid om raad. ‘Wat denken jullie dat ik het beste kan doen?’ vroeg hij. ‘Moet ik hen soepeler behandelen dan mijn vader deed?’ 10‘Nee,’ vonden zij. ‘Zeg tegen hen: “Als u denkt dat mijn vader u hard behandelde, wacht dan maar eens af hoe ik u zal aanpakken!” zeg hun: “Mijn pink is dikker dan mijn vaders lid. 11Ik zal u harder gaan behandelen, zeker niet soepeler. Mijn vader gebruikte de gesel, maar ik zal schorpioenen gebruiken.” ’
12Toen Jerobeam en het volk volgens afspraak drie dagen later terugkeerden om het antwoord van koning Rehabeam te vernemen, 13hield hij een harde toespraak voor hen. Hij negeerde de adviezen van de oude mannen 14en volgde die van de jonge mannen op. ‘Mijn vader zorgde voor zware lasten, maar ik zal uw lasten nog zwaarder maken,’ klonk het onheilspellend uit zijn mond. ‘Mijn vader ranselde u met gesels, maar ik zal u geselen met schorpioenen.’ 15De koning wees de eisen van het volk dus af. God liet hem dit doen om zijn woord trouw te blijven dat Hij door de Siloniet Ahia aan Jerobeam had laten doorgeven.
16Toen de mensen beseften wat de koning hun vertelde, draaiden zij zich om en lieten hem staan. ‘Wat hebben wij met David en zijn nageslacht te doen,’ riepen zij boos. ‘Wij kiezen wel een andere koning! Laat Rehabeam maar over zijn eigen stam Juda regeren. Wij gaan naar huis!’ En zo vertrokken zij. 17De leden van de stam van Juda bleven echter trouw aan koning Rehabeam. 18Korte tijd later stuurde koning Rehabeam Hadoram als afgezant naar de stammen van Israël, maar de mensen gooiden hem met stenen dood. Toen koning Rehabeam dat nieuws hoorde, sprong hij snel in zijn rijtuig en ontsnapte ternauwernood naar Jeruzalem. 19En sinds die tijd weigerde Israël te worden geregeerd door een nakomeling van David.
Împrejurările divizării regatului lui Solomon
(1 Regi 12:1-20)
1Roboam s‑a dus la Șechem, pentru că tot Israelul venise la Șechem să‑l facă rege. 2Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s‑a întors din Egipt.
3Au trimis să‑l cheme, iar Ieroboam și tot Israelul au venit și i‑au vorbit lui Roboam, zicând:
4– Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează‑ne de slujba aspră a tatălui tău și de jugul cel greu pe care l‑a pus peste noi și‑ți vom sluji!
5El le‑a răspuns:
– Întoarceți‑vă la mine peste trei zile.
Și poporul a plecat. 6Regele Roboam s‑a sfătuit cu bătrânii care i‑au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, întrebându‑i:
– Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor?
7Ei i‑au răspuns:
– Dacă vei fi bun cu poporul acesta și îngăduitor, dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor.
8Însă Roboam n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care‑i slujeau. 9El i‑a întrebat:
– Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi‑a cerut să‑l despovărez de jugul pe care tatăl meu l‑a pus peste el?
10Tinerii, care copilăriseră împreună cu el, i‑au răspuns:
– Poporului, care ți‑a zis: „Tatăl tău ne‑a îngreunat jugul, însă tu să‑l iei de peste noi“, să‑i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu! 11Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.“
12Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți‑vă la mine peste trei zile!“ 13Regele le‑a răspuns aspru.
Regele Roboam n‑a luat în seamă sfatul bătrânilor 14și le‑a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând:
– Tatăl meu v‑a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la el! Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni!
15Astfel regele n‑a ascultat de popor, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Dumnezeu, pentru ca Domnul să‑Și împlinească cuvântul pe care‑l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia.
16Când tot Israelul a văzut că regele nu l‑a ascultat, poporul i‑a răspuns regelui, zicând:
– Ce parte avem noi în David?
N‑avem nicio moștenire în fiul lui Ișai.
La corturile tale, Israel!
Vezi‑ți de Casa ta, David!
Și tot Israelul a plecat acasă. 17Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda.
18Regele Roboam l‑a trimis la ei pe Adoniram, care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar fiii lui Israel l‑au lovit cu pietre, și el a murit. Atunci regele Roboam s‑a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim. 19Așa s‑a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David și așa a și rămas până în ziua aceasta.
