Vor Menschen mutig, vor Gott demütig
1Von David.
Der Herr ist mein Licht, er rettet mich.
Vor wem sollte ich mich noch fürchten?
Bei ihm bin ich geborgen wie in einer Burg.
Vor wem sollte ich noch zittern und zagen?
2Wenn mich gewissenlose Leute in die Enge treiben
und mir nach dem Leben trachten,
wenn sie mich bedrängen und mich offen anfeinden –
am Ende sind sie es, die stürzen und umkommen!
3Selbst wenn eine ganze Armee gegen mich aufmarschiert,
habe ich dennoch keine Angst.
Auch wenn sie einen Krieg gegen mich beginnen,
bleibe ich ruhig und zuversichtlich.
4Um eines habe ich den Herrn gebeten;
das ist alles, was ich will:
Solange ich lebe, möchte ich im Haus des Herrn bleiben.
Dort will ich erfahren, wie freundlich der Herr ist,
und still nachdenken in seinem Tempel.
5Er bietet mir Schutz in schwerer Zeit
und versteckt mich in seinem Zelt.
Er stellt mich auf einen hohen Felsen,
6unerreichbar für meine Feinde ringsumher.
In seinem Heiligtum will ich Opfer darbringen,
voll Freude für den Herrn singen und musizieren.
7Höre mich, Herr, wenn ich rufe!
Hab Erbarmen mit mir und antworte!
8Ich erinnere mich, dass du gesagt hast: »Sucht meine Nähe!«
Das will ich jetzt tun und im Gebet zu dir kommen.
9Verbirg dich darum nicht vor mir,
stoße mich nicht im Zorn zurück!
Ich diene dir, und du hast mir bisher immer geholfen.
Gib mich nicht auf, verlass mich nicht, du mein Gott und mein Retter!
10Selbst wenn Vater und Mutter mich verstoßen,
nimmst du, Herr, mich dennoch auf.
11Zeige mir, was ich tun soll!
Führe mich auf sicherem Weg, meinen Feinden zum Trotz.
12Liefere mich nicht ihrer Rachgier aus!
Falsche Zeugen verklagen mich, sie speien Gift und Galle.
13Ich aber bin gewiss, dass ich am Leben bleibe und sehen werde,
wie gut es Gott mit mir meint.
14Vertraue auf den Herrn!
Sei stark und mutig, vertraue auf den Herrn!
Psalmul 27
Al lui David
1Domnul este lumina și mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieții mele;
de cine să‑mi fie frică?
2Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să‑mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei,
se poticnesc și cad.
3Chiar dacă o armată și‑ar așeza tabăra împotriva mea,
inima mea nu s‑ar teme.
Chiar dacă s‑ar porni război împotriva mea,
chiar și atunci aș fi încrezător.
4Un singur lucru cer de la Domnul
și‑l caut cu stăruință:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieții mele,
ca să privesc frumusețea Domnului
și să‑L caut în Templul Lui.
5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea,
mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său
și mă va înălța pe o stâncă.
6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor
care sunt în jurul meu.
De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie.
Voi cânta și Îl voi lăuda pe Domnul.
7Doamne, ascultă‑mi glasul când Te chem,
arată‑Ți bunăvoința față de mine și răspunde‑mi!
8Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută fața Mea!“8 Sau: Ție, inima mea, El îți spune: / „Caută fața Mea!“
Doamne, fața Ta o caut!
9Nu‑Ți ascunde fața de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu ai fost ajutorul meu.
Nu mă lăsa și nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10Căci tatăl meu și mama mea m‑au părăsit,
dar Domnul mă primește.10 Sau: Chiar dacă tatăl meu și mama mea m‑ar abandona, / Domnul m‑ar primi.
11Doamne, învață‑mă calea Ta,
condu‑mă pe cărarea cea netedă,
din cauza dușmanilor mei.
12Nu mă lăsa în voia vrăjmașilor mei,
căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși
care suflă violență.
13O, dacă n‑aș fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii…!
14Nădăjduiește în Domnul!
Fii tare și încurajează‑ți inima!
Nădăjduiește în Domnul!
