Mein Zorn wird euch treffen!
1Der Herr spricht: »Von denen, die mich gar nicht gesucht haben, ließ ich mich finden, und denen, die nie nach mir fragten, habe ich mich gezeigt. Zu Menschen, die nicht aus meinem Volk waren, habe ich gesagt: ›Seht her, hier bin ich!‹
2Auch nach meinem eigenen Volk, das sich nichts sagen lässt, habe ich meine Hände ausgestreckt. Immer wieder wollte ich sie einladen. Doch sie weisen mich ständig ab, sie machen, was sie wollen, und gehen falsche Wege. 3Dauernd fordern sie mich heraus. Sie opfern in den Gärten, die sie für ihre Götzen angelegt haben, auf Ziegelsteinen verbrennen sie Weihrauch für ihre Götter. 4Sie sitzen in Grabhöhlen und übernachten an geheimen Orten, um mit Geistern Verbindung aufzunehmen. Schweinefleisch essen sie und trinken Brühe vom Fleisch, das den Götzen geweiht ist. 5Begegnet man ihnen, dann rufen sie schon von weitem: ›Halt! Keinen Schritt näher, denn ich bin zu heilig für dich!‹
Diese Leute sind wie beißender Rauch in meiner Nase, wie ein ständig schwelendes Feuer. 6Ich habe ihre Gräueltaten aufschreiben lassen und komme erst zur Ruhe, wenn ich ihnen alles heimgezahlt habe. 7Die Folgen ihrer eigenen Sünden und die ihrer Vorfahren müssen sie dann tragen. Darauf gebe ich, der Herr, mein Wort. Denn schon ihre Väter haben auf den Bergen Opfergaben für die Götzen verbrannt. Auf ihren heiligen Hügeln haben sie mich verhöhnt. Doch nun will ich abrechnen! Alle früheren Untaten zahle ich ihnen voll zurück.«
Wähle zwischen Tod und Leben!
8So spricht der Herr: »Solange in Trauben auch nur ein bisschen Saft ist, sagt man: ›Wirf sie nicht weg, da ist noch etwas Gutes drin.‹ Genauso gehe ich mit dem Volk Israel um: Ich will nicht das ganze Volk vernichten, denn es gibt darin noch Menschen, die mir dienen. 9Darum werde ich einige Nachkommen von Jakob am Leben erhalten, und einige aus dem Stamm Juda werden meine Berge als Erbe empfangen. Mein auserwähltes Volk wird das Land besitzen; alle, die mir dienen, dürfen dort wohnen. 10Diese Menschen, die nach mir gefragt haben, weiden dann in der Scharon-Ebene ihre Schafe und Ziegen und im Achor-Tal ihre Rinderherden.
11Ganz anders aber wird es euch übrigen Israeliten gehen! Denn ihr kehrt mir den Rücken und vergesst meinen heiligen Berg Zion. Ihr richtet reich beladene Opfertische her und füllt ganze Krüge mit gewürztem Wein. Euren Glücks- und Schicksalsgöttern Gad und Meni bringt ihr diese Opfer dar. 12Hört, welches Schicksal ich für euch bestimme: Das Schwert wird euch treffen! Man wird euch in die Knie zwingen und wie Opfertiere abschlachten. Denn als ich euch rief, bekam ich keine Antwort; ich habe mit euch geredet, doch ihr habt mir nicht zugehört. Lieber habt ihr getan, was ich hasse, und das vorgezogen, was ich verabscheue.
13Darum kündige ich, der Herr, euch an: Meine Diener, die treu zu mir stehen, bekommen zu essen und zu trinken, ihr aber werdet Hunger und Durst leiden. Sie werden fröhlich sein, ihr aber müsst euch schämen. 14Ja, singen und jubeln werden sie vor purer Freude, während ihr vor Leid und Verzweiflung schreit. 15Euer Name wird zum Fluchwort. ›Gott soll dich töten wie jene Götzenverehrer!‹, werden meine erwählten Diener sagen, wenn sie einen Fluch aussprechen. Denn ich, der Herr, werde euch töten. Doch denen, die treu zu mir stehen, gebe ich einen neuen Namen. 16Wer dann in Israel jemandem etwas Gutes wünschen will, wird sagen: ›Der Gott, der seine Zusagen erfüllt, segne dich!‹ Und wer einen Eid leistet, wird schwören bei ›dem Gott, der zu seinem Wort steht‹. Sie werden das frühere Elend vergessen, und auch ich denke nicht mehr daran.«
Eine neue Zeit bricht an
17So spricht der Herr: »Ich will einen neuen Himmel und eine neue Erde schaffen. An die alte Welt wird niemand mehr denken; was früher einmal war, wird für immer vergessen sein.
18Freut euch und jubelt ohne Ende über das, was ich tue: Jerusalem will ich zu einem Ort der Freude machen, und die Menschen darin umgebe ich mit Glück. 19Auch ich werde jubeln über Jerusalem und über mein Volk glücklich sein.
Alles Weinen und Klagen wird dann verstummen. 20Dann wird kein Säugling mehr nur wenige Tage leben, und alte Menschen sterben erst nach einem erfüllten Leben. Wer mit 100 Jahren stirbt, wird als junger Mensch betrauert, und wer die 100 Jahre nicht erreicht, gilt als von Gott verflucht.
21-22Dann wird man sich Häuser bauen und sie auch selbst bewohnen; kein Fremder lässt sich darin nieder. Man wird Weinberge anpflanzen und ihren Ertrag selbst genießen; kein Fremder isst von ihren Früchten. Denn in meinem geliebten Volk werden die Menschen so alt wie Bäume und genießen die Frucht ihrer Mühe. 23Keine Arbeit ist dann mehr vergeblich. Die Kinder, die sie zur Welt bringen, werden nicht mehr früh sterben. Denn sie sind das Volk, das ich, der Herr, segne. Zusammen mit ihren Kindern und Enkeln werden sie im Land leben. 24Ehe sie zu mir um Hilfe rufen, stehe ich ihnen bei, noch während sie beten, habe ich sie schon erhört.
25Wolf und Lamm werden friedlich zusammen weiden, der Löwe wird Heu fressen wie ein Rind, und die Schlange wird sich von Erde ernähren. Sie werden nichts Böses mehr tun und niemandem schaden auf meinem ganzen heiligen Berg. Mein Wort gilt!«
Judecată și mântuire
1„M‑am lăsat căutat de către cei ce nu întrebau;
M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau.
Am zis: «Iată‑Mă, iată‑Mă!»
către un neam care nu chema Numele Meu.
2Mi‑am întins mâinile toată ziua
către un popor răzvrătit.
Ei umblă pe o cale care nu este bună,
după gândurile lor.
3Sunt un popor care Mă provoacă la mânie,
pe față, neîncetat,
aducând jertfe în grădini
și arzând tămâie pe altare din cărămidă.
4Ei locuiesc în morminte
și înnoptează în locuri tainice,
mâncând carne de porc
și având în vase zeamă din bucate necurate.
5Ei zic: «Stai deoparte!
Nu te apropia de mine,
căci sunt prea sfânt pentru tine!»
Aceste lucruri sunt un fum în nările Mele,
un foc care arde toată ziua.
6Iată, stă scris înaintea Mea:
«Nu voi tăcea, ci voi răsplăti pe deplin;
le voi răsplăti pe deplin în poala lor,
7atât pentru nelegiuirile voastre,
cât și pentru nelegiuirile părinților voștri»,
zice Domnul.
Pentru că au ars tămâie pe munți,
și M‑au sfidat pe dealuri,
voi măsura în poala lor
o răsplată deplină pentru faptele lor din trecut.“
8Așa vorbește Domnul:
„După cum se mai găsește must într‑un ciorchine,
iar cineva spune:
«Nu‑l distruge, căci încă se mai află o binecuvântare în el!»,
tot așa voi face și Eu de dragul robilor Mei:
nu‑i voi distruge pe toți.
9Voi face să iasă o sămânță9 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. din Iacov
și din Iuda un moștenitor al munților Mei!
Aleșii Mei îi vor moșteni
și robii Mei vor locui acolo.
10Șaronul va fi pășune pentru turme,
iar valea Acor10 Vezi Ios. 7:26. Acor înseamnă Tulburare, dar este și un joc de cuvinte între Acar, un alt nume al lui Acan (1 Cron. 2:7), și Acor. – un loc de odihnă pentru cirezi,
pentru poporul care Mă caută.
11Cât despre voi, care‑L părăsiți pe Domnul,
care uitați de muntele Meu cel sfânt,
care întindeți o masă «Norocului»11 Ebr.: Gad
și umpleți o cupă de vin amestecat în cinstea «Destinului»11 Ebr.: Meni,
12vă voi destina sabiei.
Toți vă veți pleca pentru înjunghiere,
pentru că, atunci când am chemat, nu ați răspuns,
când am vorbit, nu ați ascultat,
ci ați făcut ce este rău în ochii Mei
și ați ales ceea ce nu‑Mi era plăcut.“
13De aceea așa vorbește Stăpânul Domn:
„Iată, robii Mei vor mânca,
însă voi veți flămânzi.
Iată, robii Mei vor bea,
însă voi veți înseta.
Iată, robii Mei se vor bucura,
însă voi veți fi făcuți de rușine.
14Iată, robii Mei vor striga de bucurie dintr‑o inimă fericită,
însă voi veți striga dintr‑o inimă îndurerată
și veți geme dintr‑un duh zdrobit.
15Vă veți lăsa numele ca un blestem aleșilor Mei
și Stăpânul Domn vă va omorî,
iar robilor Săi le va pune un alt nume.
16Oricine va fi binecuvântat în țară,
va fi binecuvântat prin Dumnezeul adevărului,
și oricine va jura în țară,
va jura pe Dumnezeul adevărului,
pentru că necazurile de dinainte sunt uitate
și ascunse de ochii Mei.
Ceruri noi și un pământ nou
17Căci iată, creez ceruri noi
și un pământ nou!
Lucrurile de dinainte nu vor mai fi amintite
și nu vor mai reveni în mintea nimănui.
18Prin urmare, bucurați‑vă și veseliți‑vă pentru totdeauna
de ceea ce creez,
căci iată, creez Ierusalimul pentru a fi o veselie
și poporul lui, o bucurie.
19Mă voi bucura de Ierusalim
și Mă voi veseli de poporul Meu.
Nu se va mai auzi în el
nici plâns și nici strigăt.
20Nu va mai fi acolo
niciun sugar care să trăiască doar câteva zile
și niciun bătrân care să nu‑și împlinească zilele.
Cel care va muri la o sută de ani
va fi considerat tânăr20 Sau: Tânărul va muri la o sută de ani.
și cel care nu va ajunge20 Sau: și păcătosul care va ajunge. suta de ani
va fi considerat blestemat.
21Își vor construi case și vor locui în ele;
vor planta vii și vor mânca rodul lor.
22Ei nu vor mai zidi case ca alții să locuiască în ele,
nu vor mai planta ca alții să mănânce,
căci, precum zilele unui copac,
așa vor fi și zilele poporului Meu,
iar aleșii Mei se vor bucura pe deplin
de lucrul mâinilor lor.
23Ei nu vor trudi în zadar
și nu vor naște copii pentru teroare,
căci vor fi o sămânță binecuvântată de Domnul,
ei și urmașii lor.
24Înainte ca ei să Mă cheme, Eu le voi răspunde,
înainte să termine de vorbit, Eu îi voi auzi!
25Lupul și mielul vor paște împreună,
leul va mânca paie ca boul,
iar hrana șarpelui va fi țărâna!
Ei nu vor face rău și nu vor distruge nimic
pe tot muntele Meu cel sfânt,“ zice Domnul.
