Ein Fasten, das dem Herrn gefällt
1»Ruf, so laut du kannst! Lass deine Stimme erklingen, mächtig wie eine Posaune! Halte meinem Volk seine Vergehen vor, zähl den Nachkommen von Jakob ihre Sünden auf! 2Ach, für wie fromm sie sich doch halten! Sie rufen Tag für Tag nach mir und fragen nach meinem Willen. Sie kommen gern zum Tempel gelaufen, um meine Nähe zu suchen. Weil sie sich einbilden, nach meinen Geboten zu leben, darum fordern sie von mir auch ihre wohlverdienten Rechte. 3›Warum siehst du es nicht, wenn wir fasten?‹, werfen sie mir vor. ›Wir plagen uns, aber du scheinst es nicht einmal zu merken!‹
Darauf antworte ich: Wie verbringt ihr denn eure Fastentage? Ihr geht wie gewöhnlich euren Geschäften nach und treibt eure Arbeiter genauso an wie sonst auch. 4Ihr fastet zwar, aber gleichzeitig zankt und streitet ihr und schlagt mit roher Faust zu. Wenn das ein Fasten sein soll, dann höre ich eure Gebete nicht! 5Denkt ihr, mir einen Gefallen zu tun, wenn ihr bloß auf Essen und Trinken verzichtet, den Kopf hängen lasst und euch in Trauergewändern in die Asche setzt? Nennt ihr so etwas ›Fasten‹? Ist das ein Tag, an dem ich, der Herr, Freude habe?
6Nein – ein Fasten, das mir gefällt, sieht anders aus: Löst die Fesseln der Menschen, die man zu Unrecht gefangen hält, befreit sie vom drückenden Joch der Sklaverei und gebt ihnen ihre Freiheit wieder! Schafft jede Art von Unterdrückung ab! 7Teilt euer Brot mit den Hungrigen, nehmt Obdachlose bei euch auf, und wenn ihr einem begegnet, der in Lumpen herumläuft, gebt ihm Kleider! Helft, wo ihr könnt, und verschließt eure Augen nicht vor den Nöten eurer Mitmenschen! 8Dann wird mein Licht eure Dunkelheit vertreiben wie die Morgensonne, und in kurzer Zeit sind eure Wunden geheilt. Eure barmherzigen Taten gehen vor euch her, und meine Herrlichkeit beschließt euren Zug. 9Wenn ihr dann zu mir ruft, werde ich euch antworten. Wenn ihr um Hilfe schreit, werde ich sagen: ›Ja, hier bin ich.‹
Beseitigt jede Art von Unterdrückung! Hört auf, verächtlich mit dem Finger auf andere zu zeigen, macht Schluss mit aller Verleumdung! 10Nehmt euch der Hungernden an und gebt ihnen zu essen, versorgt die Notleidenden mit allem Nötigen! Dann wird mein Licht eure Finsternis durchbrechen. Die Nacht um euch her wird zum hellen Tag. 11Immer werde ich, der Herr, euch führen. Auch in der Wüste werde ich euch versorgen, ich gebe euch Gesundheit und Kraft. Ihr gleicht einem gut bewässerten Garten und einer Quelle, die nie versiegt. 12Euer Volk wird wieder aufbauen, was seit langem in Trümmern liegt, und wird die alten Mauern neu errichten. Man nennt euch dann ›das Volk, das die Lücken in den Mauern schließt‹ und ›Volk, das die Straßen wieder bewohnbar macht‹.
13Achtet den Sabbat als einen Tag, der mir geweiht ist und an dem ihr keine Geschäfte abschließt! Er soll ein Feiertag für euch sein, auf den ihr euch freut. Entweiht ihn nicht durch eure Arbeit, durch Geschäfte oder leeres Geschwätz! Achtet ihn vielmehr als einen Tag, der mir, dem Herrn, gehört. 14Wenn ihr das tut, werde ich die Quelle eurer Freude sein. Ich werde euch reich beschenken und zu Herrschern des ganzen Landes machen, das ich eurem Stammvater Jakob zum Erbe gegeben habe. Mein Wort gilt!«
Adevăratul post
1„Strigă tare, nu te opri!
Înalță‑ți glasul precum o trâmbiță1 Vezi nota de la 18:3.!
Fă‑le cunoscută celor din poporul Meu fărădelegea
și celor din Casa lui Iacov păcatele lor!
2Zi de zi ei Mă caută
și par să‑și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele,
ca un neam care ar practica dreptatea
și n‑ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor.
Îmi cer judecăți drepte
și par să‑și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.
3«De ce când postim Tu nu vezi?
De ce când ne smerim Tu nu iei seama?»
Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri
și vă asupriți toți lucrătorii.
4Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați
și loviți răutăcios cu pumnul.
Postind cum faceți voi azi,
nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.
5Oare așa arată postul care‑Mi este plăcut –
o zi în care omul să se smerească pe sine,
să‑și plece capul ca o trestie
și să se culce în sac și cenușă?
Aceasta numești tu post
și zi plăcută Domnului?
6Iată postul care‑Mi este plăcut:
să dezlegi lanțurile răutății,
să desfaci legăturile jugului,
să‑i eliberezi pe cei asupriți
și să zdrobești orice jug,
7să‑ți împarți pâinea cu cel flămând,
să le oferi săracilor fără casă un adăpost,
iar când vezi un om gol, să‑l acoperi
și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.7 Lit.: de propria‑ți carne.
8Atunci lumina ta va răsări ca zorii
și vindecarea ta va apărea repede;
atunci dreptatea8 Sau: Cel care îți face dreptate. ta va merge înaintea ta,
iar slava Domnului îți va fi ariergarda.
9Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;
vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată‑Mă!»
Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi,
arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită,
10dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând
și dacă vei sătura nevoile celui sărman,
atunci lumina ta va răsări în întuneric,
iar bezna ta va fi ca amiaza.
11Domnul te va călăuzi întotdeauna,
îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate
și‑ți va întări oasele.
Vei fi ca o grădină bine udată
și ca un izvor de apă,
ale cărui ape nu seacă niciodată.
12Ai tăi îți vor rezidi vechile ruine
și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune.
Vei fi numit: «Cel ce repară spărtura zidului»,
«Cel ce restaurează cărările pentru a fi locuite».
13Dacă îți vei opri piciorul de la a pângări Sabatul
și de la a‑ți satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă,
dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine
și ziua sfântă a Domnului – o zi onorată,
dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta,
prin a nu face ceea ce‑ți place
și prin a nu vorbi lucruri fără folos,
14atunci te vei bucura în Domnul,
te voi face să străbați călare înălțimile țării
și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov“,
căci gura Domnului a vorbit.
