Israel hat mich betrogen
1»So spricht der Herr: Wenn ein Mann sich von seiner Frau scheiden lässt und sie einen anderen heiratet, darf er sie dann später wieder zur Frau nehmen? Würde dadurch nicht das ganze Land entweiht? Du aber, Volk Israel, hast dich mit vielen Liebhabern eingelassen – und jetzt willst du zu mir zurückkommen?
2Sieh dich doch um! Kannst du mir einen Hügel nennen, auf dem du nicht Ehebruch begangen und andere Götter angebetet hast? Wie die Araber in der Wüste im Hinterhalt auf Beute lauern, so hast du ständig Ausschau nach deinen Liebhabern gehalten. Mit deiner Hurerei und Bosheit hast du das ganze Land entweiht. 3Darum sind auch die Herbst- und Frühjahrsregen ausgeblieben. Doch du bist eine richtige Hure: Du kennst keine Scham! 4Und jetzt plötzlich rufst du zu mir: ›Mein Vater! Du liebst mich doch von meiner Kindheit an! 5Du wirst doch nicht für immer zornig auf mich sein! Willst du mir nie mehr vergeben?‹ Jawohl, so redest du, und dabei treibst du es immer schlimmer und setzt deinen Kopf durch.«
6Während der Regierungszeit von König Josia sprach der Herr zu mir: »Hast du gesehen, wie Israel mir die Treue bricht? Auf jedem Hügel, unter jedem dicht belaubten Baum, überall betrügt sie mich mit ihren Liebhabern. 7Ich dachte: ›Bestimmt kehrt sie wieder zu mir zurück, wenn sie genug davon hat.‹ Aber sie kam nicht! Juda, Israels Schwester, die ebenso treulos ist wie sie, sah zu. 8Sie sah auch, wie ich Israel die Scheidungsurkunde gab und sie wegjagte, weil sie die Ehe gebrochen hatte. Doch Juda ließ sich davon nicht abschrecken: Auch sie wurde mir untreu und fing an, Hurerei zu treiben. 9Leichtfertig hat sie Götzen aus Holz und Stein verehrt und den Bund mit mir gebrochen. So entweihte sie das Land. 10Und danach kehrte sie zu mir zurück, aber sie tat es nicht von ganzem Herzen, sondern heuchelte mir bloß etwas vor. Das sage ich, der Herr.«
Komm zu mir zurück!
11Weiter sprach der Herr zu mir: »Israel hat sich zwar von mir losgesagt, aber trotz allem kann sie eher vor mir bestehen als Juda, diese treulose Frau! 12Deshalb ruf dem Norden zu: So spricht der Herr: Israel, komm zurück zu mir! Du warst mir untreu, doch ich will nicht länger zornig auf dich sein! Denn ich bin ein barmherziger Gott und werde dir vergeben.
13Nur – sieh deine Schuld endlich ein! Gib zu, dass du dich von mir, deinem Gott, losgesagt hast, dass du hinter anderen Göttern hergelaufen bist und ihnen unter jedem dicht belaubten Baum deine Opfer dargebracht hast. Auf mich wolltest du einfach nicht hören. 14Kehr um, abtrünniges Volk, denn ich bin immer noch dein Herr3,14 Oder: Ehemann. – Im Hebräischen ist das ein Wortspiel mit dem Namen des kanaanitischen Gottes Baal.! Ich werde aus jeder Stadt und aus jeder Sippe einige von euch zum Berg Zion zurückbringen.
15Dann setze ich Führer über euch ein, die euch weise und verständig regieren, so wie es mir gefällt. 16Ich verspreche euch: Wenn ihr dann zahlreich geworden seid und euch im Land ausgebreitet habt, dann werdet ihr nicht mehr nach der Bundeslade fragen, sie kommt euch nicht mehr in den Sinn. Ihr werdet sie nicht vermissen und auch keine neue anfertigen. 17Denn in jener Zeit wird man ganz Jerusalem ›Thron des Herrn‹ nennen, und alle Völker werden sich dort versammeln, um meinen Namen anzubeten. Sie werden nicht länger das tun, wozu ihr böses und eigensinniges Herz sie treibt. 18Dann werden Juda und Israel sich wieder zusammenschließen; gemeinsam kehrt ihr aus dem Norden in das Land zurück, das ich euren Vorfahren für immer geschenkt habe.
19Israel, ich wollte dich zu meinem geliebten Kind machen und dir ein herrliches Land geben, das prächtigste weit und breit. Ich dachte, du würdest mich dann ›Vater‹ nennen und dich nicht mehr von mir abwenden. 20Doch wie eine Frau ihren Mann betrügt, so bist auch du mir untreu geworden. Das sage ich, der Herr.
21Hört ihr die Schreie auf den kahlen Hügeln? Die Israeliten weinen und flehen um Gnade, weil sie in die Irre gegangen sind und mich vergessen haben, den Herrn, ihren Gott. 22Kehrt um zu mir, ihr Kinder, die ihr von mir weggelaufen seid, ich will euch von eurer Untreue heilen!«
»Ja, wir kommen zu dir, o Herr«, antworten die Israeliten, »denn nur du bist unser Gott! 23Es ist wahr: Die Götter, zu denen wir auf den Hügeln laut geschrien haben, helfen uns nicht. Nur du, Herr, kannst Israel retten! 24Wir haben diesem schrecklichen Gott Baal gedient und seinetwegen alles verloren, was wir seit Generationen mühsam erworben haben: unseren ganzen Besitz, unsere Schafe und Rinder. Ja sogar unsere Söhne und Töchter haben wir ihm geopfert. 25Nun liegen wir am Boden und schämen uns. Welch eine Schande! Wir haben gegen dich, den Herrn, unseren Gott, gesündigt, wir und unsere Vorfahren, von jeher bis heute. Wir haben nicht auf dich gehört, Herr, unser Gott!«
Necredincioasa Israel
1El zice: „Iată, când un bărbat se desparte de soția lui,
iar ea pleacă de la el și devine soția altui bărbat,
se va mai întoarce acesta la ea?
N‑ar fi chiar și țara aceea pângărită?
Și tu, care te‑ai prostituat cu mulți amanți,
să te mai întorci la Mine?
zice Domnul.
2Ridică‑ți ochii spre înălțimile pleșuve și privește:
este vreun loc unde nu te‑ai prostituat?
Stăteai pe drumuri pentru ei,
precum arabul în pustie.
Ai pângărit țara
prin necurățiile tale și cu răutatea ta.
3Chiar dacă ploile au fost oprite
și ploaia târzie3 Sau: de primăvară, ploile din martie și aprilie, vitale recoltei în Canaan. a lipsit,
totuși ți‑ai păstrat înfățișarea de prostituată
și ai refuzat să te rușinezi.
4Acum, nu‑i așa, strigi la Mine:
«Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele!
5Își va ține El mânia pe vecie?
O va păstra El pentru totdeauna?»
Iată, așa ai vorbit,
dar tot sporești în a săvârși răul.“
6În zilele regelui Iosia, Domnul mi‑a zis: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S‑a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și s‑a prostituat acolo. 7Eu Îmi ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine, dar nu s‑a întors, iar sora ei, necredincioasa Iuda, a văzut lucrul acesta. 8Când am văzut toate lucrurile prin care necredincioasa Israel se prostitua, am izgonit‑o și i‑am dat cartea ei de despărțire. Totuși, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a temut, ci s‑a dus ea însăși să se prostitueze la fel. 9Astfel, prin necurăția ei strigătoare la cer, Israel a pângărit țara, prostituându‑se cu piatra și cu lemnul. 10Cu toate acestea, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“
Chemare la pocăință
11Domnul mi‑a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată în comparație cu necredincioasa Iuda. 12Du‑te, strigă aceste cuvinte înspre nord și spune:
«Întoarce‑te, necredincioasă Israel, zice Domnul.
Nu Mă voi mai uita încruntat la voi,
căci Eu sunt îndurător, zice Domnul,
și nu țin mânie pe vecie.
13Numai recunoaște‑ți nelegiuirea,
recunoaște că te‑ai răzvrătit împotriva Domnului, Dumnezeul tău,
că ți‑ai irosit timpul cu dumnezeii străini,
sub orice copac verde,
și nu ai ascultat de glasul Meu,
zice Domnul.
14Întoarceți‑vă, fii răzvrătiți, zice Domnul, căci Eu vă sunt Stăpân.14 Sau: căci Eu vă sunt Soț. Eu vă voi lua, pe unul dintr‑o cetate, pe doi dintr‑o familie, și vă voi conduce în Sion. 15Vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori cu pricepere și înțelepciune. 16În zilele acelea, când vă veți înmulți și veți rodi în țară, zice Domnul, nu veți mai vorbi de Chivotul Legământului Domnului. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu‑și va mai aminti de el, nimănui nu‑i va lipsi și nici nu vor face un altul. 17În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului și nu‑și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele.
18În zilele acelea, Casa lui Iuda va merge împreună cu Casa lui Israel și vor veni împreună din țara de nord, în țara pe care am dat‑o drept moștenire părinților voștri. 19Îmi spuneam:
‘O, cum te voi pune19 Sau: Cum să te pun în numărul fiilor Mei, / să‑ți dau drept moștenire o țară plăcută, / cea mai frumoasă moștenire dintre națiuni? în numărul fiilor Mei
și‑ți voi da drept moștenire o țară plăcută,
cea mai frumoasă moștenire dintre neamuri!’
Mă gândeam că Mă vei numi Tată
și nu te vei mai abate de la a Mă urma.
20Însă, așa cum o femeie este necredincioasă soțului ei,
tot așa Mi‑ai fost și tu necredincioasă, Casă a lui Israel,
zice Domnul.»“
21Un vuiet se aude pe înălțimile pleșuve:
sunt plânsetele rugăciunilor fiilor lui Israel,
din cauză că și‑au pervertit căile
și L‑au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.
22„Întoarceți‑vă, copii răzvrătiți,
și vă voi vindeca necredincioșiile!“
„Iată‑ne, venim la Tine,
căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru!
23Într-adevăr, altarele de pe dealuri
și idolii de pe munții cei mulți
sunt o minciună!
Într-adevăr, numai în Domnul, Dumnezeul nostru,
este mântuirea lui Israel!
24Din tinerețea noastră, Lucrul Rușinos24 Lit.: Rușinea. Prin acest calificativ se face referire la Baal într‑un mod disprețuitor.
a devorat rodul muncii părinților noștri –
turmele și cirezile lor,
fiii și fiicele lor.
25Să ne culcăm în rușinea noastră
și să ne acoperim cu umilirea noastră.
Căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru,
atât noi, cât și părinții noștri,
din tinerețea noastră și până în ziua aceasta,
și nu am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru.“
