Mordechai bittet Esther um Hilfe
1Als Mordechai erfuhr, was geschehen war, zerriss er entsetzt seine Kleider, zog sich ein Trauergewand an und streute sich Asche auf den Kopf. Dann lief er durch die Stadt und stieß laute Klagerufe aus. 2So kam er bis ans Tor des königlichen Palasts, durfte aber in seiner Trauerkleidung nicht hindurchgehen. 3In allen Provinzen des Landes trauerten die Juden, wo immer der Erlass des Königs bekannt wurde. Sie fasteten, klagten und weinten, viele trugen Trauerkleider und hatten sich Asche auf ihr Lager gestreut.
4Esthers Dienerinnen und Diener meldeten ihr, was sich vor dem Tor abspielte. Sie erschrak heftig und ließ Mordechai ein Gewand bringen, damit er die Trauerkleidung ausziehen konnte. Aber dazu war er nicht bereit. 5Da rief Esther den Eunuchen Hatach, den Xerxes ihr als Diener gegeben hatte, und schickte ihn zu Mordechai hinaus. Er sollte ihn fragen, was geschehen sei und weshalb er sich so benahm.
6Hatach ging zu Mordechai auf den Platz vor dem Palasttor. 7Mordechai berichtete ihm von Hamans Plan. Er erzählte ihm, wie viel Silber Haman dem König dafür versprochen hatte, dass er die Juden töten dürfte. 8Außerdem übergab Mordechai dem Eunuchen eine Abschrift des königlichen Erlasses, in dem die Vernichtung der Juden angeordnet wurde. Hatach sollte sie Königin Esther zeigen, ihr alles erzählen und sie bitten, beim König für ihr Volk um Gnade zu flehen.
9Als Hatach zurückkam und meldete, was Mordechai ihm berichtet hatte, 10schickte Esther ihn ein zweites Mal zu Mordechai und ließ ihm sagen: 11»Alle Bediensteten des Königs und alle Bewohner der Provinzen kennen das unumstößliche Gesetz: ›Jeder, ob Mann oder Frau, wird hingerichtet, wenn er unaufgefordert zum König in den innersten Hof des Palasts geht. Er hat sein Leben nur dann nicht verwirkt, wenn ihm der König das goldene Zepter entgegenstreckt.‹ Mich hat der König sogar schon dreißig Tage nicht mehr zu sich rufen lassen.«
12-13Da ließ Mordechai Königin Esther ausrichten: »Glaub nur nicht, dass du als einzige Jüdin mit dem Leben davonkommst, nur weil du im Königspalast wohnst! 14Wenn du jetzt nichts unternimmst, wird von anderswoher Hilfe für die Juden kommen, du aber und deine Familie – ihr werdet sterben! Vielleicht bist du gerade deshalb Königin geworden, um die Juden aus dieser Bedrohung zu retten!«
15Esther schickte Mordechai die Antwort: 16»Geh und ruf alle Juden zusammen, die in Susa wohnen! Fastet für mich! Esst und trinkt drei Tage und Nächte lang nichts! Ich werde mit meinen Dienerinnen ebenfalls fasten. Dann will ich zum König gehen, obwohl ich damit gegen das Gesetz verstoße. Wenn ich umkomme, dann komme ich eben um!«
17Da ging Mordechai weg und tat, was Esther ihm gesagt hatte.
Jalea și răspunsul evreilor
1Când Mardoheu a aflat tot ce s‑a întâmplat, și‑a sfâșiat hainele, s‑a îmbrăcat în sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și s‑a jelit cu strigăte mari și amare. 2El s‑a dus până în fața porții împăratului, deși nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului în haine de sac. 3În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau în sac și cenușă.
4Când servitoarele și eunucii Esterei au venit la ea și au înștiințat‑o, împărăteasa s‑a tulburat foarte tare. Ea i‑a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace și să‑și dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. 5Estera l‑a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, și i‑a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta și care este motivul. 6Hatac a ieșit la Mardoheu în piața cetății, care se afla în fața porții împăratului. 7Mardoheu i‑a vorbit despre tot ce i s‑a întâmplat și i‑a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s‑o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8I‑a mai dat și o copie a decretului scris, așa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i‑l arate Esterei, s‑o înștiințeze și să‑i poruncească să meargă la împărat, să caute bunăvoința lui și să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9Hatac a venit și i‑a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10Estera i‑a zis lui Hatac să‑i poruncească lui Mardoheu astfel: 11„Toți slujitorii împăratului și fiecare popor din provinciile împăratului știu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morții prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, este lăsat în viață. Nici eu n‑am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“ 12Când l‑au înștiințat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13Mardoheu i‑a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu‑ți imaginezi că, fiind în palat, doar tu vei scăpa dintre toți iudeii! 14Căci dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și izbăvirea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“ 15Estera i‑a răspuns lui Mardoheu: 16„Du‑te, strânge‑i pe toți iudeii care se găsesc în Susa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Și eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deși este împotriva legii, și, dacă va fi să pier, voi pieri!“ 17Mardoheu a plecat și a făcut așa cum îi poruncise Estera.
