Hoffnung für Alle

Daniel 1

Daniel und seine Freunde am babylonischen Königshof (Kapitel 1–6)

Daniel und seine Freunde treten in den Dienst von König Nebukadnezar

1Im 3. Regierungsjahr Jojakims, des Königs von Juda, zog der babylonische König Nebukadnezar mit seinem Heer nach Jerusalem und belagerte die Stadt. Der Herr ließ König Jojakim in seine Hände fallen, ebenso einen Teil der wertvollen Tempelgegenstände. Nebukadnezar brachte sie in sein Land[a] und bewahrte sie in der Schatzkammer im Tempel seines Gottes auf.

Dann befahl er seinem obersten Hofbeamten Aschpenas: »Wähle einige junge Israeliten aus dem judäischen Königshaus und den vornehmen Familien aus! Sie sollen gut aussehen und gesund sein. Außerdem müssen sie Weisheit und Bildung mitbringen und eine rasche Auffassungsgabe besitzen; dann sind sie zum Dienst an meinem Hof geeignet. Sie sollen unsere Sprache lernen und in den babylonischen Schriften unterrichtet werden! Gib ihnen jeden Tag Speise und Wein von der königlichen Tafel, sie sollen das Gleiche essen und trinken wie ich. Nach dreijähriger Ausbildung können sie in meinen Dienst treten.«

Unter den Judäern, die ausgesucht wurden, waren Daniel, Hananja, Mischaël und Asarja. Der oberste Hofbeamte gab ihnen babylonische Namen: Daniel nannte er Beltschazar, Hananja Schadrach, Mischaël Meschach und Asarja Abed-Nego.

Daniel nahm sich fest vor, niemals von der Speise des Königs zu essen und von seinem Wein zu trinken; denn sonst hätte er das Gesetz Gottes missachtet, das bestimmte Speisen für unrein erklärt. Darum bat er Aschpenas, auf die königlichen Speisen und den Wein verzichten zu dürfen. Gott sorgte dafür, dass Aschpenas Daniel wohlgesinnt war und Verständnis für ihn zeigte. 10 Trotzdem hatte der Mann Bedenken: »Ich habe Angst vor meinem Herrn, dem König. Er hat festgelegt, was ihr essen und trinken sollt. Wenn er merkt, dass ihr nicht so gesund ausseht wie die anderen jungen Männer, lässt er mich köpfen!« 11 Da wandte sich Daniel an den Aufseher, den der oberste Hofbeamte über ihn und seine drei Freunde eingesetzt hatte: 12 »Versuch es doch zehn Tage lang, uns nur Gemüse und Wasser zu geben. 13 Danach vergleiche unser Aussehen mit dem der anderen jungen Männer, die von der Tafel des Königs essen. Und dann entscheide, was du in Zukunft mit uns tun willst.«

14 Der Aufseher willigte ein und erfüllte ihren Wunsch. 15 Nach zehn Tagen sahen Daniel und seine Freunde sogar gesünder und kräftiger aus als alle anderen, die von den königlichen Speisen bekamen. 16 Darum gab der Aufseher ihnen von nun an immer Gemüse, von der Tafel des Königs brauchten sie nichts zu nehmen. 17 Gott schenkte den vier jungen Männern außergewöhnliche Weisheit und Erkenntnis; schon bald waren sie mit dem gesamten Wissen und den Schriften Babyloniens vertraut. Daniel konnte außerdem Visionen und Träume jeder Art deuten.

18 Nach Ablauf der drei Jahre befahl König Nebukadnezar, ihm alle jungen Israeliten vorzustellen. Der oberste Hofbeamte brachte sie zum König, 19 und dieser sprach mit ihnen. Schnell wurde ihm klar, dass Daniel, Hananja, Mischaël und Asarja alle anderen in den Schatten stellten. So wurden sie in den königlichen Dienst aufgenommen. 20 Immer wenn der König vor schwierigen Entscheidungen stand und auf ein sicheres Urteil angewiesen war, fragte er diese vier Männer um Rat. Dabei zeigte sich, dass sie allen Wahrsagern und Geisterbeschwörern seines Landes weit überlegen waren.

21 Daniel diente am Königshof bis zum 1. Regierungsjahr von König Kyrus.

Notas al pie

  1. 1,2 Wörtlich: ins Land Schinar. – Schinar ist ein alter Name für Babylonien, die Ebene zwischen Euphrat und Tigris.

Nouă Traducere În Limba Română

Daniel 1

Patru tineri iudei la Curtea Babilonului

1În al treilea an al domniei lui Iehoiachim[a], regele lui Iuda, Nebucadneţar[b], împăratul Babilonului, a venit şi a asediat Ierusalimul. Stăpânul[c] l-a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinar[d], în templul zeului său; le-a dus în vistieria zeului lui.

Împăratul Nebucadneţar i-a poruncit lui Aşpenaz, căpetenia eunucilor săi, să aducă câţiva israeliţi de neam regal şi de viţă nobilă, nişte tineri fără nici un fel de cusur fizic, plăcuţi la înfăţişare, pricepuţi în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să-i înveţe scrierea şi limba caldeenilor[e]. Împăratul le-a rânduit pentru fiecare zi o parte din hrana şi din vinul de la masa lui, vrând să-i crească timp de trei ani, după care, la sfârşitul acestei perioade, ei urmau să rămână în slujba împăratului.

Printre ei erau şi câţiva din seminţia lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.[f] Căpetenia eunucilor le-a pus însă alte nume: Beltşaţar lui Daniel, Şadrak lui Hanania, Meşak lui Mişael şi Abed-Nego lui Azaria[g].

Daniel însă s-a hotărât să nu se întineze cu hrana împăratului şi nici cu vinul de la masa lui.[h] De aceea l-a rugat pe căpetenia eunucilor să nu-l silească să se întineze. Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare şi bunăvoinţă înaintea căpeteniei eunucilor.

10 Însă căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care v-a rânduit hrana şi băutura, să vadă feţele voastre mai posomorâte decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi capul în primejdie înaintea împăratului.“

11 Atunci Daniel i-a zis îngrijitorului însărcinat de căpetenia eunucilor cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mişael şi a lui Azaria: 12 „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume şi să bem – doar apă. 13 Apoi să te uiţi la înfăţişarea noastră şi la înfăţişarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului şi să faci slujitorilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea.“

14 El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile.

15 La sfârşitul celor zece zile a văzut că la înfăţişare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toţi ceilalţi tineri care mâncau din hrana împăratului. 16 Şi astfel îngrijitorul a renunţat la hrana şi la vinul de la masa împăratului şi le-a dat legume.

17 Acestor patru tineri Dumnezeu le-a dat ştiinţă şi pricepere în orice fel de scriere şi înţelepciune. Daniel putea să înţeleagă orice fel de viziuni şi visuri.

18 Când s-a împlinit vremea rânduită de împărat ca toţi tinerii să fie aduşi la el, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar, 19 şi împăratul a vorbit cu ei. Dar între toţi aceştia nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului. 20 În orice problemă pentru care era nevoie de înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi magicienii şi descântătorii din întreaga lui împărăţie. 21 Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.[i]

Notas al pie

  1. Daniel 1:1 Anul 605 î.Cr.; Daniel foloseşte pentru calcularea anilor de domnie sistemul babilonian, în care anii de domnie erau socotiţi fără anul urcării pe tron; în Ier. 46:2 anii de domnie sunt calculaţi după sistemul iudaic, incluzând şi anul urcării pe tron
  2. Daniel 1:1 Nebucadneţar (Nabucodonosor, cf. LXX, VUL) (604-561 î.Cr.)
  3. Daniel 1:2 Ebr.: Adonai, cu referire la Dumnezeu
  4. Daniel 1:2 Babilonia
  5. Daniel 1:4 babilonienilor; peste tot în carte
  6. Daniel 1:6 Daniel înseamnă Dumnezeu este Judecătorul (meu), Hanania înseamnă Domnul a arătat har, Mişael înseamnă Cine este ceea ce este Dumnezeu?, iar Azaria înseamnă Domnul a ajutat
  7. Daniel 1:7 Beltşaţar înseamnă, probabil, în babiloniană, Bel (sau Marduk, zeitate babiloniană), păzeşte-i viaţa!; Şadrak înseamnă, probabil, Porunca lui Aku (zeul sumerian al lunii); Meşak înseamnă, probabil, Umbra lui Aku?; Abed-Nego înseamnă Slujitorul lui Nego/Nebo/Nabu
  8. Daniel 1:8 Carnea şi vinul erau mai întâi închinate idolilor; mai mult, carnea putea fi din animale ce nu erau, ceremonial, curate şi care nu fuseseră sacrificate şi preparate conform legii israelite
  9. Daniel 1:21 Este vorba despre domnia lui Cirus II cel Mare (559-530 î.Cr.) peste Babilon; anul 539 î.Cr.