Die Vision vom Korb mit reifem Obst
1Wieder gab Gott, der Herr, mir eine Vision. Darin zeigte er mir einen Korb mit reifem Obst. 2Er fragte mich: »Amos, was siehst du?« Ich antwortete: »Einen Korb mit reifem Obst.« Da sprach der Herr zu mir: »Ja, und so ist auch mein Volk: reif für das Gericht! Von jetzt an sehe ich nicht mehr über ihre Sünden hinweg! 3Wenn meine Strafe sie trifft, dann werden statt der fröhlichen Gesänge im Königspalast8,3 Oder: Tempel. Trauerlieder erklingen. Alles ist voller Leichen, es herrscht Totenstille. Mein Wort gilt!«
Rücksichtslose Ausbeutung
4Hört zu, die ihr die Armen unterdrückt und die Bedürftigen zugrunde richtet! 5Ihr sagt: »Wann ist das Neumondfest endlich vorbei? Wann ist die Sabbatruhe bloß vorüber, damit wir die Kornspeicher wieder öffnen und Getreide verkaufen können? Dann treiben wir den Preis in die Höhe: Wir verkleinern das Getreidemaß und machen die Gewichte auf der Waage schwerer, wo die Käufer ihr Silbergeld abwiegen. Auch die Waage selbst stellen wir falsch ein. 6Bestimmt können wir sogar noch den Getreideabfall verkaufen!« Wer euch Geld schuldet, den macht ihr zum Sklaven, ja, ihr verkauft einen Armen schon, wenn er ein Paar Schuhe nicht bezahlen kann.
7Der Herr aber, dessen Namen ihr so stolz im Mund führt, hat sich geschworen:8,7 Wörtlich: Der Herr hat beim Stolz Jakobs geschworen. »Niemals werde ich vergessen, was sie getan haben! 8Ja, ihretwegen soll die Erde beben, sie wird sich heben und senken wie der Nil in Ägypten8,8 Hierbei ist an die jährliche Überschwemmung des Nils während der Regenzeit zu denken, worauf sich der Fluss in der Trockenperiode wieder zurückzieht., und die Menschen werden alle miteinander um ihre Toten trauern.
9Ich, Gott, der Herr, kündige euch an: An jenem Tag lasse ich die Sonne schon am Mittag untergehen, und die Dunkelheit bricht am helllichten Tag über das Land herein. 10Eure Freudenfeste lasse ich zu Leichenfeiern werden und eure fröhlichen Lieder zu Totenklagen. Ich sorge dafür, dass ihr Trauergewänder anzieht und euch vor Kummer die Köpfe kahl schert. Ihr werdet so verzweifelt sein wie jemand, dessen einziger Sohn gestorben ist. Es wird ein bitterer Tag für euch sein, wenn das Ende kommt!«
Gott antwortet nicht mehr
11»Ich, Gott, der Herr, sage euch: Es kommt die Zeit, da schicke ich euch eine Hungersnot. Aber nicht nach Brot werdet ihr hungern und nicht nach Wasser verlangen. Nein, nach einem Wort von mir werdet ihr euch sehnen! 12Dann irren die Menschen ruhelos durchs Land, vom Toten Meer bis zum Mittelmeer, vom Norden bis zum Osten. Doch ihre Suche wird vergeblich sein: Ich, der Herr, antworte ihnen nicht.
13Auch die schönen Mädchen und die jungen Männer werden an jenem Tag vor Durst zusammenbrechen. 14Sie werden fallen und nicht mehr aufstehen, denn sie schwören bei dem widerlichen Götzen von Samaria und bekräftigen ihren Eid mit den Worten: ›So wahr dein Gott lebt, Heiligtum in Dan!‹ oder: ›So wahr die Wallfahrt nach Beerscheba uns Gottes Segen sichert!‹8,14 Wörtlich: So wahr der Weg nach Beerscheba lebt.«
Coșul cu fructe coapte
1Stăpânul Domn mi‑a mai arătat următorul lucru: am văzut un coș cu fructe coapte.
2El m‑a întrebat:
– Ce vezi, Amos?
Eu am răspuns:
– Un coș cu fructe coapte.
Atunci Domnul mi‑a zis:
– Vine sfârșitul2 Joc de cuvinte între fructe coapte (qayiț) și sfârșit (qeț) poporului Meu, Israel! Nu‑l voi mai cruța!
3În ziua aceea, zice Stăpânul Domn, cântările de la palat3 Sau: Templu (o astfel de interpretare rămâne totuși problematică, deoarece Templul era în Ierusalim, iar profeția lui Amos vizează Regatul de Nord). se vor preface în gemete. Vor fi o mulțime de cadavre aruncate peste tot! Tăcere!
4Ascultați aceasta, voi, care‑i călcați în picioare pe cei nevoiași
și‑i prăpădiți pe săracii din țară.
5Voi ziceți:
„Când va trece luna nouă5 Vezi Num. 28:11-15.,
ca să putem vinde grâne?
Cât mai este din Sabat,
ca să deschidem grânarele,
să micșorăm efa5 Unitate de măsură pentru volum; în cazul de față se referă la cantitate în general.,
să mărim șechelul5 Greutate de bază, comună la toate popoarele semitice antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone.,
să înșelăm cu talerele înșelăciunii,
6să‑i cumpărăm pe săraci cu argint
și pe nevoiași – pentru o pereche de sandale
și să vindem codină în loc de grâne?“
7Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna din faptele lor!
8Să nu tremure țara din cauza aceasta
și să nu bocească toți cei ce locuiesc în ea?
Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în țară,
să nu se învolbureze și apoi să se retragă
precum Râul Egiptului?8 Imaginea este aceea a inundațiilor anuale provocate de Nil.
9În ziua aceea, zice Stăpânul Domn,
voi face să apună soarele la amiază
și voi întuneca pământul în miezul zilei.
10Voi preface sărbătorile voastre în bocet
și toate cântările voastre – în cântări de jale.
Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu saci
și toate capetele să fie rase.
Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu,
iar sfârșitul ei – ca o zi amară.
11Iată, vin zile, zice Stăpânul Domn,
când voi trimite foamete în țară,
dar nu foame după pâine și nu sete după apă,
ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12Ei vor umbla șovăind de la o mare la alta,
vor cutreiera de la nord la răsărit,
căutând Cuvântul Domnului
dar nu‑l vor găsi.
13În ziua aceea,
fecioarele frumoase și tinerii
vor leșina de sete.
14Cei ce obișnuiau să jure pe păcatul14 Sau: pe Așima al (vezi 2 Regi 17:30). Samariei
și să zică: «Viu este zeul tău, Dane!»
sau «Vie este calea ta14 Cu referire la pelerinajul care se făcea la sanctuarul de la Beer-Șeba (vezi 5:5)., Beer-Șeba!»,
aceia vor cădea și nu se vor mai ridica.“
