Kommt endlich zu mir zurück!
1Ihr Israeliten, hört die Totenklage, die ich über euch anstimme:
2»Gefallen ist mein Volk Israel, es gleicht einer jungen Frau, die gestürzt ist und der niemand aufhilft. Leblos liegt sie am Boden, nie mehr wird sie sich erheben.«
3Denn so spricht Gott, der Herr: »Wenn aus einer eurer Städte tausend Männer in den Krieg ziehen, kehren nur hundert zurück, und wenn hundert in den Kampf gehen, bleiben nur zehn davon übrig! 4Ich, der Herr, fordere euch Israeliten auf: Kommt zu mir zurück, dann bleibt ihr am Leben! 5Reist nicht mehr nach Beerscheba, um dort zu opfern, besucht auch nicht mehr die Heiligtümer in Gilgal und Bethel. Denn die Einwohner von Gilgal werden in die Gefangenschaft geführt, und Bethel wird zum Unglücksort.5,5 Die Prophezeiung über Gilgal ist im Hebräischen ein Wortspiel, die Prophezeiung über Bethel (»Haus Gottes«) spielt auf die ironische Abänderung des Namens zu Bet-Awen (»Haus des Unheils«) an, die sich bei Hosea findet. Vgl. Hosea 4,15; 5,8; 10,5.«
6Ja, kehrt zum Herrn zurück, dann werdet ihr leben! Sonst bekommt ihr Nachkommen von Josef seinen Zorn zu spüren. Er wütet wie ein loderndes Feuer, das sich immer weiter ausbreitet, und wenn es Bethel erreicht hat, kann niemand es dort löschen.
Ihr tretet das Recht mit Füßen!
7Ihr treibt mit der Gerechtigkeit Schindluder5,7 Wörtlich: verwandelt Gerechtigkeit in Wermut. – Ähnlich auch in Kapitel 6,12., ihr tretet das Recht mit Füßen!
8Gott hat das Siebengestirn und den Orion geschaffen. Nach der Nacht lässt er einen neuen Tag anbrechen, und Licht verwandelt er wieder in Finsternis. Er ruft das Wasser aus dem Meer, und schon ergießt es sich auf die Erde. Sein Name ist »der Herr«! 9Blitzschnell vernichtet er die Mächtigen und macht ihre Festungen dem Erdboden gleich.
10Gott sagt: »Ihr hasst jeden, der vor Gericht für das Recht eintritt, und wer die Wahrheit sagt, den verabscheut ihr. 11Von den Ärmsten nehmt ihr Pachtgeld5,11 Oder: Auf den Ärmsten tretet ihr herum. und verlangt auch noch Getreideabgaben. Darum macht euch auf die Strafe gefasst: Ihr habt euch zwar prachtvolle Häuser aus behauenen Steinen gebaut, doch ihr werdet nicht darin wohnen! Ihr habt euch herrliche Weingärten angelegt, doch ihr werdet keinen Wein daraus trinken! 12Ja, ich weiß, wie viele Verbrechen ihr begangen habt und wie groß eure Schuld ist. Ehrliche Menschen bringt ihr in Bedrängnis, ihr nehmt Bestechungsgelder an und lasst die Armen vor Gericht nicht zu ihrem Recht kommen. 13Wer klug ist, der schweigt in dieser schlimmen Zeit.«
14Setzt euch für das Gute ein, allem Bösen aber kehrt den Rücken! Dann werdet ihr leben, und der Herr, der allmächtige Gott, steht euch bei, so wie ihr es ja immer behauptet. 15Ja, hasst das Böse, liebt das Gute! Verhelft vor Gericht jedem zu seinem Recht! Vielleicht erbarmt sich der Herr, der allmächtige Gott, doch noch über euch, die ihr von Josefs Nachkommen übrig geblieben seid.
16So spricht der Herr über alles, der allmächtige Gott: »Auf allen Plätzen und Straßen wird man lautes Klagen und Jammergeschrei hören. Sogar die Bauern holt man vom Feld, damit sie ebenso wie die Klageweiber die Toten beweinen. 17In den Weinbergen wird dann Trauer statt Freude herrschen. Denn ich, der Herr, werde durchs Land schreiten und euch zur Rechenschaft ziehen. Mein Wort gilt!«
Frommer Selbstbetrug
18Wehe euch, die ihr euch wünscht: »Wenn nur der Tag schon da wäre, an dem der Herr eingreift!« Glaubt ihr eigentlich, dass dieser Tag euch Licht bringen wird? Nein, in tiefste Dunkelheit werdet ihr gestoßen! 19Es ergeht euch wie einem Mann, der vor dem Löwen flieht und dabei einem Bären in den Weg läuft. Selbst wenn er da noch mit heiler Haut davonkommt und sich zu Hause erschöpft an die Wand stützt – dann beißt ihn dort eine Schlange in die Hand!
20Ja, der Gerichtstag des Herrn bringt euch kein Licht, sondern Dunkelheit, schwarz wie die Nacht wird er sein!
21Gott sagt: »Ich hasse eure Feiern, geradezu widerwärtig sind sie mir, eure Opferfeste verabscheue ich. 22Eure Brand- und Speiseopfer nehme ich nicht an, und wenn ihr Tiere mästet, um sie mir darzubringen, ist mir das völlig gleichgültig. 23Eure lauten Lieder kann ich nicht mehr hören, verschont mich mit eurem Harfengeklimper. 24Setzt euch lieber für die Gerechtigkeit ein! Das Recht soll das Land durchströmen wie ein nie versiegender Fluss.
25Ihr Israeliten, als ihr vierzig Jahre in der Wüste umhergezogen seid, habt ihr mir da Schlachtopfer und Speiseopfer dargebracht? 26Habt ihr nicht schon damals die Figuren eures Himmelskönigs Sakkut und eures Sternengottes Kewan herumgetragen, die ihr euch selbst gemacht habt? 27Darum lasse ich euch in die Gefangenschaft ziehen, noch weit über Damaskus hinaus! Mein Wort gilt, denn ich bin der Herr; ›allmächtiger Gott‹ – so lautet mein Name!«
Chemare la pocăință
1Ascultați cuvântul acesta pe care‑l rostesc cu privire la voi, o cântare de jale pentru Casa lui Israel!
2„A căzut fecioara lui Israel
și nu se va mai ridica!
A fost părăsită în propria‑i țară
și nu este nimeni care s‑o ridice!“
3Căci așa vorbește Stăpânul Domn:
„Cetatea care ieșea cu o mie
va rămâne cu o sută,
iar cea care ieșea cu o sută
va rămâne cu zece pentru Casa lui Israel.“
4Căci așa vorbește Domnul către Casa lui Israel:
„Căutați‑Mă și trăiți!
5Nu căutați Betelul,
nu vă duceți la Ghilgal
și nu treceți la Beer-Șeba,
căci Ghilgalul va merge cu siguranță în captivitate,
iar Betelul va ajunge în nenorocire5 Ebr.: awen; Bet‑Awen (Casa nelegiuirii sau Casa dezastrului) era un nume depreciativ dat Betelului (Casa lui Dumnezeu)..“
6Căutați‑L pe Domnul și trăiți,
ca nu cumva El să treacă prin Casa lui Iosif6 Adică Israel (Regatul de Nord), în care dominant era tribul lui Efraim, unul dintre descendenții lui Iosif; [peste tot în capitol]. ca un foc
și să o mistuie,
fără să fie nimeni în Betel care să stingă focul.
7Voi prefaceți judecata în pelin
și aruncați dreptatea la pământ!
8El însă este Cel Ce a făcut Pleiadele și Orionul,
Cel Ce preface bezna în dimineață
și preschimbă ziua în noapte,
Cel Ce cheamă apele mării
și le varsă pe fața pământului –
Domnul este Numele Lui!
9El aduce într‑o clipă prăpădul peste cel tare
și face să vină devastarea peste fortăreață.
10Ei îl urăsc pe cel ce decide la poartă10 Poarta cetății era locul public unde se rezolvau cazurile civile și penale, echivalentul tribunalelor de astăzi; [peste tot în capitol].
și le este scârbă de cel ce vorbește cu integritate.
11De aceea, pentru că l‑ați călcat în picioare pe cel sărac
și ați luat de la el taxe în grâne,
chiar dacă ați construit case de piatră,
nu veți locui în ele;
chiar dacă ați sădit vii plăcute,
nu veți bea din vinul lor!
12Căci Eu știu cât de multe sunt fărădelegile voastre
și cât de mari sunt păcatele voastre!
Voi îl asupriți pe cel drept, luați mită
și îi nedreptățiți pe cei nevoiași la poarta cetății.
13De aceea, în vremuri ca acestea, cel înțelept rămâne tăcut,
căci sunt vremuri rele.
14Căutați binele, și nu răul,
ca să trăiți!
Astfel Domnul, Dumnezeul Oștirilor,
va fi cu voi, așa cum spuneți că este!
15Urâți răul, iubiți binele
și statorniciți dreptatea la poarta cetății!
Poate că Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Își va arăta bunăvoința
față de rămășița lui Iosif.
16De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Domnul:
„În toate piețele va fi jale
și pe toate ulițele oamenii vor zice: «Vai! Vai!»
Îl vor chema pe plugar la bocet,
iar pe cei ce știu să jelească, îi vor chema la jale.
17În toate viile va fi vaiet,
pentru că Eu voi trece prin mijlocul vostru,“ zice Domnul.
Ziua Domnului
18Vai de cei ce tânjesc după ziua Domnului!
De ce tânjiți după ziua Domnului?
Ea va fi întuneric, și nu lumină!
19Va fi ca un om care fuge din fața unui leu,
dar apoi se întâlnește cu un urs;
la urmă ajunge acasă,
își sprijină mâna de zid,
dar îl mușcă un șarpe.
20Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, și nu lumină,
un întuneric adânc fără pic de licărire?
21„Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre
și nu pot să sufăr21 Lit.: nu voi mirosi. Este o aluzie la mirosul arderilor‑de‑tot pe care le aduceau în zadar. adunările voastre de sărbătoare.
22Chiar dacă Îmi aduceți arderi‑de‑tot și daruri de mâncare,
nu le voi accepta,
iar la jertfele de pace22 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri. din vițeii voștri îngrășați
nu Mă voi uita!
23Depărtați de la Mine sunetul cântecelor voastre!
Nu voi asculta melodia harfelor voastre!
24Ci să curgă judecata ca apele,
și dreptatea – ca un pârâu24 Lit.: ued. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. care nu seacă niciodată!
25Mi‑ați adus voi jertfe și daruri de mâncare
timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?
26Ați purtat pe Sikut, regele vostru,
și pe Chiyun26 Sikut se referă la zeul mesopotamiam Sakkut, vocalizat după modelul termenului șiqquts (urâciune), iar Chiyun (Kaiwamanu) era numele mesopotamiam al planetei Saturn, zeificată., steaua dumnezeului vostru,
chipurile pe care vi le‑ați făcut!26 TM. Sau Ați purtat altarul regelui vostru / și piedestalul idolilor voștri, steaua zeului vostru / pe care l‑ați făcut pentru voi! LXX: Ați purtat altarul lui Moleh / și steaua zeului vostru Refan, idolii lor pe care vi i‑ați făcut!
27De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Damasc!“,
zice Domnul, al Cărui Nume este Dumnezeul Oștirilor.
