König Joram verhilft der Frau aus Schunem zu ihrem Recht
1Elisa hatte der Frau, deren Sohn er wieder zum Leben erweckt hatte, geraten: »Zieh mit deiner Familie und mit deiner ganzen Verwandtschaft weg von hier und lass dich vorübergehend irgendwo im Ausland nieder! Denn der Herr lässt eine Hungersnot über das Land kommen, die sieben Jahre dauern wird.« 2Da hatte die Frau ihre Sachen gepackt und war mit ihren Angehörigen ins Ausland gezogen, wie der Prophet ihr geraten hatte. Sie hatte sich im Land der Philister niedergelassen. 3Als die sieben Jahre vorüber waren, kehrte sie nach Israel zurück. Doch inzwischen hatten andere von ihrem Haus und ihrem Land Besitz ergriffen. Da wandte sie sich hilfesuchend an den König.
4Als sie an den Hof kam, unterhielt der König sich gerade mit Elisas Diener Gehasi. Der König hatte ihn gebeten, ihm von allen großen Taten des Propheten zu berichten. 5Gerade als Gehasi erzählte, wie Elisa den toten Jungen wieder zum Leben erweckt hatte, kam die Frau herein und bat den König, ihr im Rechtsstreit um ihr Haus und ihre Felder zu helfen. Da sagte Gehasi: »Mein Herr und König, das ist die Frau, von der ich dir eben erzählt habe, und der Junge bei ihr – das ist ihr Sohn, den Elisa wieder lebendig gemacht hat!« 6»Stimmt das?«, fragte der König die Frau, und sie erzählte ihm noch einmal alles. Da gab er ihr einen Hofbeamten mit und befahl ihm: »Sorge dafür, dass sie ihren gesamten Besitz wieder zurückbekommt! Man soll ihr auch den ganzen Ertrag vergüten, den die Felder abgeworfen haben, seit dem Tag ihrer Abreise bis heute.«
Elisa in Damaskus
7Eines Tages kam Elisa nach Damaskus. Zu dieser Zeit lag der syrische König Ben-Hadad krank im Bett. Als man ihm berichtete, der Prophet aus Israel sei in der Stadt, 8befahl er seinem Diener Hasaël: »Geh zu dem Boten Gottes, nimm Geschenke mit und frag durch ihn den Herrn, ob ich wieder gesund werde.«
9Hasaël ließ vierzig Kamele mit kostbaren Geschenken aus Damaskus beladen, ging zu Elisa und sagte: »Dein ergebener Diener, König Ben-Hadad von Syrien, hat mich zu dir gesandt. Er lässt dich fragen, ob er wieder gesund wird.«
10Elisa antwortete: »Geh und richte ihm aus, dass er wieder gesund wird. Allerdings hat der Herr mir gezeigt, dass er trotzdem sterben muss!« 11Bei diesen Worten wurde Elisas Gesicht sehr ernst, und er sah Hasaël so durchdringend an, dass dieser verlegen den Blick senkte. Plötzlich begann der Prophet zu weinen. 12»Mein Herr, warum weinst du?«, fragte Hasaël, und er antwortete: »Weil ich weiß, welches Leid du den Israeliten zufügen wirst: Ihre Städte wirst du in Brand setzen und ihre jungen Männer mit dem Schwert umbringen. Du wirst ihre Säuglinge zerschmettern und den schwangeren Frauen den Bauch aufschlitzen.« 13Hasaël erwiderte: »Ach, mein Herr, wer bin ich schon? Es steht gar nicht in meiner Macht, so etwas zu tun!« Da sagte Elisa zu ihm: »Der Herr hat mir gezeigt, dass du König über Syrien wirst.«
14Danach ging Hasaël zu seinem Herrn zurück. Ben-Hadad fragte ihn sofort: »Was hat Elisa dir gesagt?« »Er hat mir versichert, dass du wieder gesund wirst«, antwortete Hasaël. 15Doch schon am nächsten Tag nahm der Diener eine Decke, tauchte sie ins Wasser und presste sie dem König so lange aufs Gesicht, bis er erstickt war. Dann wurde Hasaël an Ben-Hadads Stelle König.
Reich Juda
König Joram von Juda
(2. Chronik 21,1‒20)
16Joram, Joschafats Sohn, wurde König von Juda im 5. Regierungsjahr König Jorams von Israel, des Sohnes von Ahab. Die erste Zeit regierte er noch zusammen mit seinem Vater Joschafat. 17Joram wurde mit 32 Jahren König und regierte acht Jahre in Jerusalem. 18Er war mit einer Tochter von Ahab verheiratet, und so folgte er in allem dem schlechten Vorbild seines Schwiegervaters. Genau wie die Könige von Israel tat auch er, was dem Herrn missfiel. 19Doch der Herr wollte Juda nicht vernichten, weil er seinem Diener David versprochen hatte: »Immer wird einer deiner Nachkommen König von Juda sein.«
20Während Jorams Regierungszeit sagten sich die Edomiter von der Herrschaft Judas los und ernannten einen eigenen König. 21Da zog König Joram mit allen seinen Streitwagen in die Gegend von Zaïr. Dort umzingelten die edomitischen Truppen ihn und seine Streitwagenoffiziere. In der folgenden Nacht gelang es den Eingeschlossenen zwar, die Reihen der Edomiter zu durchbrechen; doch inzwischen hatten die anderen Israeliten schon die Flucht ergriffen und waren nach Israel zurückgekehrt. 22So konnte sich Edom endgültig von der Herrschaft Judas befreien und ist bis heute unabhängig geblieben. Zur selben Zeit lehnte sich auch Libna gegen Juda auf und machte sich unabhängig.
23Alles Weitere über Jorams Leben steht in der Chronik der Könige von Juda. 24Als Joram starb, wurde er wie seine Vorfahren in der »Stadt Davids«, einem Stadtteil von Jerusalem, beigesetzt. Sein Sohn Ahasja wurde sein Nachfolger.
König Ahasja von Juda
(2. Chronik 22,1‒6)
25Ahasja, der Sohn Jorams von Juda, wurde König von Juda im 12. Regierungsjahr König Jorams von Israel, des Sohnes Ahabs. 26Seine Mutter hieß Atalja und war eine Enkelin von Omri, dem früheren König von Israel. Ahasja wurde mit 22 Jahren König und regierte ein Jahr in Jerusalem. 27Wie Ahab und seine Familie tat auch er, was dem Herrn missfiel. Denn er war mit dem israelitischen Königshaus verschwägert und diente den Götzen genau wie seine Verwandten.
28Ahasja zog mit Joram, dem Sohn von Ahab, in den Krieg gegen König Hasaël von Syrien. Bei Ramot in Gilead kam es zur Schlacht. Joram wurde dabei von den Syrern verwundet. 29Deshalb zog er sich nach Jesreel zurück, um sich von seinen Verletzungen zu erholen. Dort besuchte ihn König Ahasja von Juda, Jorams Sohn.
Femeia șunamită este repusă în drepturi
1Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Ridică‑te și pleacă împreună cu familia ta și locuiește pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de șapte ani peste țară, și ea a și început.“ 2Femeia a făcut îndată așa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei și a locuit în țara filistenilor timp de șapte ani.
3La sfârșitul celor șapte ani, femeia s‑a întors din țara filistenilor și a venit să‑i facă regelui o rugăminte pentru casa și pământul ei. 4Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, și‑i zicea: „Istorisește‑mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ 5Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, iată că a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa și pământul ei. Și Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam și acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“ 6Regele a întrebat‑o pe femeie și ea i‑a istorisit totul. Apoi regele i‑a dat un demnitar, zicându‑i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit țara și până acum!“
Hazael ajunge rege al Aramului
7Elisei a venit în Damasc. Ben‑Hadad, regele Aramului, era bolnav. Și l‑au înștiințat, zicând: „A venit omul lui Dumnezeu aici!“ 8Regele i‑a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du‑te, întâlnește‑te cu omul lui Dumnezeu și întreabă‑L pe Domnul prin el, zicând: «Mă voi vindeca de boala aceasta?»“ 9Hazael s‑a dus să‑l întâlnească și a luat în mâna lui un dar și tot felul de bunuri ale Damascului, încărcate pe patruzeci de cămile.
Când a ajuns la Elisei, s‑a înfățișat înaintea lui și a zis:
– Fiul tău, Ben‑Hadad, regele Aramului, m‑a trimis la tine să întreb: „Mă voi vindeca de boala aceasta?“
10Elisei i‑a răspuns:
– Du‑te și spune‑i: „Sigur te vei vindeca“, deși Domnul mi‑a arătat că sigur va muri.
11Apoi și‑a ațintit privirea spre Hazael și a rămas așa până când acesta și‑a pierdut răbdarea. Și omul lui Dumnezeu a plâns.
12Hazael a întrebat:
– De ce plângi, stăpânul meu?
El a răspuns:
– Pentru că știu răul pe care îl vei face fiilor lui Israel. Vei da foc cetăților lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăți pe copiii lor și le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.
13Hazael a zis:
– Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucrul acesta mare?
Elisei a răspuns:
– Domnul mi‑a arătat că vei fi regele Aramului.
14Apoi Hazael a plecat de la Elisei și s‑a întors la stăpânul său.
Acesta l‑a întrebat:
– Ce ți‑a spus Elisei?
El a răspuns:
– Mi‑a spus că sigur te vei vindeca.
15Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă și, după ce a înmuiat‑o în apă, a întins‑o pe fața regelui, care a murit. Și în locul lui a domnit Hazael.
Domnia lui Iehoram peste Iuda
(2 Regi 21:5-10, 20)
16În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoșafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoșafat, regele lui Iuda. 17El era în vârstă de treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. 18El a umblat pe calea regilor lui Israel, făcând ce este rău în ochii Domnului, așa cum a făcut familia lui Ahab, căci soția lui a fost o fiică a lui Ahab. 19Totuși, Domnul nu a dorit să distrugă Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că‑i va da, pentru totdeauna, o lumină lui și urmașilor lui.
20În zilele lui Iehoram, Edom s‑a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și și‑a pus propriul său rege. 21Atunci Iehoram21, 23-24 Ebr.: Ioram, o variantă a lui Iehoram. a trecut în Țair împreună cu toate carele lui. El s‑a sculat noaptea și l‑a învins pe Edom, care îl înconjurase, pe el și pe conducătorii carelor. Însă poporul a fugit la corturile sale. 22Edom s‑a răsculat mereu împotriva stăpânirii lui Iuda, până în ziua aceasta. Tot în acea perioadă s‑a răsculat și Libna.
23Celelalte fapte ale lui Iehoram și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 24Iehoram a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.
Domnia lui Ahazia peste Iuda
(2 Cron. 22:1-6)
25În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. 26Ahazia era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel. 27Și el a umblat pe calea familiei lui Ahab, făcând ce este rău în ochii Domnului, întocmai ca și familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.
28El a mers la război cu Ioram, fiul lui Ahab, împotriva lui Hazael, regele Aramului, în Ramotul Ghiladului. Acolo însă arameii l‑au rănit pe Ioram. 29Regele Ioram s‑a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care i le făcuseră arameii la Rama, în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, a coborât în Izreel ca să‑l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.
