Der vorbildliche Glaube der Thessalonicher
(Kapitel 1)
Anschrift und Gruß
1Paulus, Silvanus und Timotheus schreiben diesen Brief an die Gemeinde in Thessalonich, die zu Gott, dem Vater, und zu dem Herrn Jesus Christus gehört. Wir wünschen euch Gottes Gnade und seinen Frieden.
Ein Glaube in Wort und Tat
2Wir danken Gott immer wieder für euch alle. Jedes Mal wenn wir beten, denken wir auch an euch. 3Vor Gott, unserem Vater, erinnern wir uns, mit welcher Selbstverständlichkeit ihr euren Glauben in die Tat umsetzt, zu welchem unermüdlichen Einsatz ihr aus Liebe bereit seid und wie standhaft euch die Hoffnung auf das Kommen unseres Herrn Jesus Christus macht.
4Gott liebt euch, liebe Brüder und Schwestern, und wir wissen, dass er euch erwählt hat. 5Denn als wir euch die rettende Botschaft verkündeten, da wirkte Gott nicht allein durch unsere Worte, sondern mit seiner ganzen Kraft. Sein Heiliger Geist stand uns bei und gab uns von Anfang an die Gewissheit, dass unsere Predigt bei euch nicht ins Leere gehen würde. Ihr wisst ja selbst, wie wir uns verhielten, während wir bei euch waren: Bei allem, was wir taten, ging es uns nur um euch.
6Nun seid ihr unserem Beispiel und dem unseres Herrn gefolgt. Und obwohl ihr deswegen viel leiden musstet, habt ihr Gottes Botschaft mit einer solchen Freude aufgenommen, wie sie nur der Heilige Geist schenken kann. 7So seid ihr für die Christen in ganz Mazedonien und in der Provinz Achaja zum Vorbild geworden.
8Aber nicht nur dort hat sich die Botschaft des Herrn durch euch verbreitet, auch an allen anderen Orten spricht man von eurem Glauben, so dass wir darüber nichts mehr berichten müssen. 9Im Gegenteil! Überall erzählt man, wie freundlich ihr uns aufgenommen habt, dass ihr nicht länger die toten Götzen anbetet, sondern zu dem lebendigen, wahren Gott umgekehrt seid und ihm allein dient. 10Und so wartet ihr nun auf seinen Sohn, auf Jesus, den er von den Toten auferweckt hat und der für alle sichtbar vom Himmel kommen wird. Er allein rettet uns vor Gottes Zorn im kommenden Gericht.
1Pavel, Silvanus1 O variantă a numelui Silas. și Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos: har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
Mulțumiri pentru credința tesalonicenilor
2Îi mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți, pe care vă amintim mereu în rugăciunile noastre, 3aducându‑ne aminte înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de perseverența3 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții. speranței voastre în Domnul nostru Isus Cristos.
4Noi știm, frați iubiți de Dumnezeu, despre alegerea voastră.4 Sau: de Dumnezeu, că El v‑a ales. 5Căci Evanghelia5 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. noastră n‑a fost adusă la voi numai prin cuvinte, ci și cu putere, cu Duh Sfânt și cu deplină convingere, așa cum, de altfel, știți ce fel de oameni am fost printre voi, de dragul vostru. 6Și voi ați devenit urmași6 Termenul grecesc se poate traduce și prin imitator, dar contextul este cel al uceniciei creștine diferită de imitația pedagogică de tip antic. ai noștri și ai Domnului când, deși erați în mare necaz, ați primit Cuvântul cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt. 7Astfel, voi ați devenit un exemplu pentru toți credincioșii din Macedonia și Ahaia7-8 Provincie romană care avea capitala la Corint.. 8Căci Cuvântul Domnului a răsunat de la voi nu doar în Macedonia și Ahaia, ci, dimpotrivă, credința voastră în Dumnezeu s‑a răspândit în orice loc, așa că nu mai este nevoie să vorbim despre ea. 9Căci ei înșiși istorisesc despre ce fel de primire am avut parte printre voi și cum v‑ați întors de la idoli la Dumnezeu, pentru a‑I sluji Dumnezeului cel Viu și Adevărat 10și pentru a‑L aștepta din ceruri pe Fiul Lui, pe Care L‑a înviat dintre cei morți, pe Isus, Care ne scapă de mânia ce vine.
