Kanta sa Pagdayaw sa Dios
1Sa sina nga tion, ini nga kanta pagakantahon sa Juda: “Mapag-on na ang aton siyudad. Ang kaluwasan sang Dios pareho sa pader nga nagapalibot sa aton. 2Abrihi ang mga puwertahan sang siyudad agod makasulod ang matarong nga nasyon, ang nasyon nga matutom sa Ginoo.
3“Hatagan mo, Ginoo, sang kompleto nga kalinong ang tawo nga ang iya hunahuna nasintro sa imo, kay nagasalig siya sa imo.
4“Magsalig kamo permi sa Ginoo kay ang Ginoo amo ang aton palalipdan nga bato hasta san-o. 5Sa pagkamatuod, ginpaubos niya ang mga bugalon. Ginlaglag niya ang ila siyudad hasta nga nagkalarumpag ini sa duta. 6Gintapak-tapak ini sang ginpigos nga mga imol.
7“Matapan ang dalanon sang mga matarong, kag ikaw, Matarong nga Dios, ang nagtapan sini. 8Ginoo, ginasunod namon ang imo mga sugo, kag nagasalig kami sa imo. Ang amon handom amo nga mapadunggan ka. 9Ginahandom ko gid ikaw kon gab-i, sa bug-os ko nga tagipusuon. Matuod nga kon maghukom ka sa mga tawo sa kalibutan, makatuon sila nga magkabuhi nga matarong. 10Bisan ginakaluoyan mo ang malaot nga mga tawo, wala gihapon sila nagatuon sa pagkabuhi nga matarong. Bisan nagaestar sila sa duta sang mga matarong, padayon gihapon sila sa paghimo sang malain, kag wala nila ginakilala ang imo pagkagamhanan. 11Ginoo, handa ka na nga magsilot sa ila, pero wala sila kahibalo. Pahibalua sila, Ginoo! Pakahuy-i sila paagi sa pagpakita sa ila kon daw ano ang imo paghigugma sa imo katawhan. Sila nga imo mga kaaway laglaga sang imo kalayo.
12“Ginoo, hatagan mo kami sang maayo nga kahimtangan. Kay ang tanan nga hinimuan namon nahimo namon tungod sa imo bulig. 13Ginoo, nga amon Dios, gin-gamhan kami sang iban, pero ikaw lang gid ang amon ginasimba. 14Patay na sila subong kag indi na mabuhi liwat. Ginsilutan mo sila kag ginlaglag; kag ginkalimtan na sila. 15Ginoo, ginpadako mo ang amon nasyon; ginpasangkad mo ang mga dulunan sini, kag naghatag ini sang kadungganan sa imo. 16Ginoo, gindisiplina mo ang imo katawhan, kag sa ila kalisod nagdangop sila kag nagpanawag26:16 nagpanawag: Indi klaro ang buot silingon sang Hebreo sini. sa imo. 17Nakita mo, Ginoo, ang amon pag-antos. Pareho kami sa babayi nga manugbata, nga nagasinggit tungod sa puwerte nga kasakit. 18Nag-ugayong kami sa kasakit, pero wala man kami sing may ginbata. Wala kami sing may nahimo para luwason ang amon duta,26:18 ang amon duta: ukon, ang kalibutan. kag wala man namon nalaglag ang mga katawhan sa kalibutan nga amon mga kaaway.26:18 wala man… kaaway: Indi klaro ang buot silingon sang Hebreo sini. 19Pero mabanhaw ang imo mga katawhan nga nagkalamatay. Magabangon ang ila mga bangkay kag magakanta sa kalipay. Subong nga ang tun-og sa kaagahon nagapabugnaw sang duta, ikaw Ginoo magabanhaw sang mga patay.”
20Mga kasimanwa, magsulod kamo sa inyo mga balay kag siraduhi ninyo ang inyo mga puwertahan. Panago anay kamo hasta madula ang kaakig sang Ginoo. 21Kay nagaabot na siya halin sa iya ginaestaran agod silutan ang mga pumuluyo sang kalibutan tungod sa ila mga sala. Ipahayag na sang duta ang mga tawo nga ginpamatay; indi na niya ini pagtaguon pa.
Cântarea lui Iuda
1În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare:
„Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut izbăvire
din zidurile și meterezele ei!
2Deschideți porțile
ca să intre neamul cel drept,
cel ce păzește credincioșia!
3Celui statornic
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4Încredeți‑vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul4 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice., da, în Domnul,
aveți o Stâncă veșnică!
5Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât‑o la pământ,
a aruncat‑o în țărână.
6Ea este călcată în picioare,
de picioarele celui sărac
și strivită sub pașii celor nevoiași.“
7Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă.
8Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor8 Sau: judecăților. Tale,
Te așteptăm!
Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine
sunt dorința sufletului nostru.
9Sufletul meu tânjește după Tine noaptea
și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață,
căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învață dreptatea.
10Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință,
el tot nu învață dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea,
și nu privește la măreția Domnului.
11Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n‑o văd.
Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine!
Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie!
12Doamne, Tu vei așeza pacea pentru noi,
căci, într-adevăr, toate lucrările noastre,
Tu le‑ai înfăptuit pentru noi.
13Doamne, Dumnezeul nostru,
și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaștem doar Numele Tău.
14Cei morți nu vor mai trăi,
umbrele nu se vor mai ridica,
căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit
și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.
15Tu, Doamne, ai înmulțit neamul;
ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării.
Tu ai fost slăvit!
16Doamne, ei Te‑au căutat
când erau în necaz.
Când îi disciplinai,
ei își revărsau geamătul.
17Ca o femeie însărcinată și gata să nască,
care se zvârcolește și țipă în durerile ei,
așa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
N‑am adus izbăviri pe pământ,
iar locuitorii lumii nu sunt născuți.18 Lit.: cad. Sensul versului este nesigur.
19Dar morții Tăi vor învia.
Cadavrul meu se va ridica.
Treziți‑vă și cântați de bucurie,
cei ce locuiți în țărână!
Căci roua Ta este roua luminilor,
iar pământul va scoate afară umbrele19 Sensul versului este nesigur.!
20Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale
și închide ușile după tine!
Ascunde‑te pentru câteva clipe,
până va trece indignarea!
21Căci, iată, Domnul iese din Locuința Sa
ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
și nu‑și va mai ascunde ucișii.
