Silutan sang Dios ang Jerusalem
1Gin-alsa ako sang Espiritu kag gindala sa puwertahan sang templo sang Ginoo nga nagaatubang sa sidlangan. Didto sa puwertahan may 25 ka tawo, kag ang duha sa ila amo si Jaazania nga anak ni Azur kag si Pelatia nga anak ni Benaya, nga mga pangulo sang katawhan. 2Nagsiling ang Ginoo sa akon, “Tawo, sila amo ang mga nagaplano sing malain kag nagalaygay sang indi maayo sa mga tawo sa sini nga siyudad. 3Nagasiling sila, ‘Maayo ini nga tion nga magpatindog sang mga balay.11:3 Maayo… balay: Indi klaro ang buot silingon sang Hebreo sini. Wala sing may mag-ano sa aton. Ang aton siyudad pareho sang kaldero kag kita pareho sang karne sa sulod sini nga indi masunog sang kalayo.’ 4Gani tawo, maghambal ka kontra sa ila.”
5Dayon gin-gamhan ako sang Espiritu sang Ginoo kag ginsilingan niya ako nga ihambal ko ini: “Amo ini ang ginasiling sang Ginoo sa inyo nga katawhan sang Israel: Nahibaluan ko kon ano ang inyo ginasiling kag ginahunahuna. 6Madamo ang inyo ginpamatay sa sini nga siyudad kag naglalapta lang ang mga bangkay sa karsada. 7Gani ako, ang Ginoong Dios, nagasiling sini sa inyo: Matuod nga ini nga siyudad pareho sang kaldero, pero ang mga bangkay nga ginlapta ninyo sa siyudad amo ang karne.11:7 karne: Subong nga ang karne amo ang maayo nga parte sang sapat, ang mga inosente nga mga tawo nga ginpamatay amo ang maayo nga parte sang nasyon. Kag kamo iya palayason ko sa sini nga siyudad. 8Nahadlok kamo sa inaway,11:8 inaway: sa literal, espada. pero ipasalakay ko kamo sa inyo nga kaaway. Ako, ang Ginoong Dios, ang nagasiling sini. 9Palayason ko kamo sa sini nga siyudad kag ipabihag sa mga taga-iban nga lugar kag ipasilutan ko kamo sa ila. 10Mapatay kamo sa inaway hasta sa dulunan sang Israel. Dayon mahibaluan ninyo nga ako amo ang Ginoo. 11Ining siyudad indi mangin pareho sang kaldero para sa inyo, kag kamo indi mangin pareho sang karne sa sulod sini. Kay silutan ko kamo hasta sa dulunan sang Israel. 12Dayon mahibaluan ninyo nga ako amo ang Ginoo. Himuon ko ini kay wala kamo nagtuman sa akon mga sugo kag mga pagsulundan. Ang inyo gintuman amo ang mga pagsulundan sang mga nasyon sa palibot ninyo.”
13Samtang nagasugid ako sang mensahi sang Dios, napatay si Pelatia nga anak ni Benaya. Naghapa dayon ako kag nagsinggit sing mabaskog, “O Ginoong Dios, ubuson mo gid bala kalaglag ang nabilin nga mga Israelinhon?” 14Nagsiling ang Ginoo sa akon, 15“Tawo, ang mga katawhan nga nabilin sa Jerusalem nagahambal parte sa ila mga kadugo nga ginbihag, kag amo ini ang ila ginasiling, ‘Malayo sila sa Ginoo; kag ang ini nga duta ginhatag na sang Ginoo sa aton nga aton panag-iyahan.’
16“Gani silinga ang kaupod mo nga mga bihag nga ako, ang Ginoong Dios, nagasiling, ‘Ginpabihag ko kamo kag ginpalapta sa iban nga mga nasyon, pero bisan paano ara ang akon presensya sa inyo sa sina nga mga lugar. 17Gani ako, ang Ginoong Dios, nagasiling nga tipunon ko kamo halin sa mga nasyon nga sa diin naglalapta kamo, kag ihatag ko liwat sa inyo ang duta sang Israel. 18Sa inyo pagbalik sa inyo lugar, kuhaon ninyo ang tanan nga makangilil-ad nga mga dios-dios didto. 19Bag-uhon ko ang inyo tagipusuon kag ang inyo panghunahuna. Indi na mangin matig-a ang inyo mga ulo kundi mangin matutom na kamo sa akon. 20Tumanon na ninyo ang akon mga sugo kag mga pagsulundan. Mangin katawhan ko kamo, kag ako mangin inyo Dios. 21Pero atong nagasimba sa ila makangilil-ad nga mga dios-dios, silutan ko sila suno sa ila binuhatan. Ako, ang Ginoong Dios, ang nagasiling sini.’ ”
22Dayon naglupad ang mga kerubin upod ang mga rueda sa kilid nila, kag ang gamhanan nga presensya sang Dios sang Israel ara sa ibabaw nila. 23Dayon nagpaibabaw ang gamhanan nga presensya sang Ginoo halin sa siyudad, kag nagpundo sa bukid sa sidlangan sang siyudad. 24Dayon nakita ko sa palanan-awon nga ginhatag sa akon sang Espiritu sang Dios nga gin-alsa niya ako kag gindala pabalik sa mga bihag sa Babilonia. Kag nadula ang palanan-awon nga akon nakita. 25Dayon ginsugiran ko ang mga bihag sang tanan nga ginpakita sang Ginoo sa akon.
Judecată asupra conducătorilor lui Israel
1Apoi Duhul m‑a ridicat și m‑a dus la poarta de est a Casei Domnului, care era înspre răsărit. Și iată că la intrarea porții erau douăzeci și cinci de bărbați; printre ei i‑am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului. 2Domnul mi‑a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care plănuiesc nelegiuirea și dau sfaturi rele în cetatea aceasta. 3Ei zic: «Nu va fi oare în curând vremea potrivită pentru a zidi case?3 Sau: Nu este încă vremea potrivită pentru a zidi case! Sau, în context: Nu vom avea nevoie prea repede să zidim case, probabil în ideea că, având autoritate, pot obține orice casă doresc (vezi Mica 2:1-2). Cetatea este cazanul, iar noi suntem carnea!» 4De aceea profețește‑le, profețește, fiul omului!“
5Duhul Domnului a venit peste mine și mi‑a zis: „Spune: «Așa vorbește Domnul: ‘Voi, cei din Casa lui Israel, ziceți astfel, dar Eu vă cunosc gândurile. 6V‑ați înmulțit crimele în cetatea aceasta și i‑ați umplut străzile cu cei înjunghiați!’
7De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Morții pe care i‑ați întins în mijlocul cetății acesteia sunt carnea, iar cetatea este cazanul. Cât despre voi, vă voi scoate din mijlocul cetății. 8Vă temeți de sabie, dar sabie voi aduce peste voi, zice Stăpânul Domn. 9Vă voi scoate din mijlocul cetății, vă voi da pe mâna străinilor și Îmi voi împlini judecățile împotriva voastră. 10Veți cădea uciși de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel și veți ști atunci că Eu sunt Domnul. 11Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, iar voi nu veți fi carnea în mijlocul lui, ci vă voi judeca la hotarul lui Israel. 12Veți ști astfel că Eu sunt Domnul, ale Cărui hotărâri nu le‑ați urmat și ale Cărui judecăți nu le‑ați împlinit, ci ați făcut după judecățile neamurilor care sunt în jurul vostru.’»“
13În timp ce profețeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit.
Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ și am strigat cu glas tare, zicând:
– Ah, Stăpâne Doamne, vei face Tu să piară de tot chiar și rămășița lui Israel?
Promisiunea restaurării rămășiței
14Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
15– Fiul omului, frații tăi, frații tăi dintre rudele tale și toată Casa lui Israel din exil, toți aceștia sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului zic: „S‑au îndepărtat de Domnul! Nouă ne‑a fost dată țara aceasta în stăpânire!“
16De aceea spune: „Așa vorbește Stăpânul Domn: «Deși i‑am dus departe printre neamuri și i‑am împrăștiat în țări străine, totuși le‑am fost prea puțin un Lăcaș Sfânt în țările în care au mers.»“
17De aceea să le spui: „Așa vorbește Stăpânul Domn: «Vă voi strânge dintre popoare, vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați și vă voi da țara lui Israel.»
18Când vor sosi în ea, vor îndepărta de acolo toate spurcăciunile și toate urâciunile. 19Le voi da o inimă neîmpărțită și voi pune în ei un duh nou. Voi lua inima de piatră din trupul lor și le voi da o inimă de carne, 20ca astfel să urmeze hotărârile Mele, și totodată să păzească și să împlinească rânduielile Mele. Vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 21Cât despre aceia a căror inimă umblă după spurcăciunile și urâciunile lor, le voi răsplăti după căile lor, zice Stăpânul Domn.“
22După aceea, heruvimii și‑au ridicat aripile, însoțiți fiind de roțile care erau în apropierea lor; slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. 23Slava Domnului s‑a ridicat din mijlocul cetății și s‑a oprit pe muntele de la răsăritul cetății. 24Duhul m‑a luat și m‑a dus într‑o vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, la exilații din Caldeea24 Babilonia [peste tot în carte]..
După ce a plecat de la mine vedenia pe care o văzusem, 25am istorisit exilaților toate cuvintele Domnului, pe care El mi le arătase.
