Ang Paglabay sang Anghel
1Dayon nagsiling ang Ginoo kay Moises kag kay Aaron didto sa Egipto, 2“Sugod subong, ini nga bulan amo ang una nga bulan sang tuig para sa inyo. 3Ipahibalo ninyo sa bug-os nga katilingban sang Israel nga sa ikanapulo nga adlaw sang sini nga bulan, ang kada pamilya magpreparar sang isa ka karnero ukon kanding. 4Kon ang isa ka pamilya gamay lang nga indi makaubos sang isa ka karnero, mag-ambitanay sila sang ila kaingod. Partidahon nila ini suno sa ila kadamuon kag suno sa makaon sang kada tawo. 5Kinahanglan ang karnero ukon kanding nga pilion ninyo lalaki nga isa pa lang ka tuig kag wala sing deperensya. 6Atipanon ninyo ini hasta sa sirom sang ika-14 nga adlaw sang sini nga bulan nga amo ang tion nga ang bug-os nga katilingban sang Israel mag-ihaw sang sini nga mga sapat. 7Dayon magkuha kamo sang dugo sini kag lamhitan ninyo ang ibabaw kag kilid sang hamba12:7 hamba: sa English, doorpost. sang mga puwertahan sang mga balay nga kaunan ninyo sang mga karnero. 8Sa sina nga gab-i, ang kaunon ninyo amo ang litson nga karnero, mapait nga mga tanom, kag tinapay nga wala sing inugpahabok. 9Indi ninyo pagkaunon ang karne nga hilaw ukon linaga, kundi litsunon ninyo ini nga bilog upod ang ulo, tiil kag kasudlan. 10Ubuson ninyo ini kaon, kag kon may mabilin gid man pagkaaga, sunuga ninyo. 11Sa tion nga kaunon ninyo ini, preparado na kamo sa paglakat. Isuksok ninyo ang inyo mga sandalyas kag uyati ang inyo baston, kag magdali-dali kaon. Amo ina ang Piesta sang Paglabay sang Anghel nga saulugon ninyo sa pagpadungog sa akon.
12“Sa sina gid nga gab-i magalabay ako sa Egipto kag pamatyon ko ang tanan nga kamagulangan nga mga lalaki sang mga Egiptohanon, tawo man ukon sapat. Silutan ko ang tanan nga dios sang Egipto. Ako amo ang Ginoo. 13Ang dugo nga ginlamhit ninyo sa hamba sang inyo mga puwertahan amo ang mangin tanda nga mahibaluan ko kon diin ang mga balay nga inyo ginaestaran. Kon makita ko ang dugo, labayan ko lang ang inyo balay, kag indi kamo maano kon silutan ko na ang Egipto.
14“Dapat dumdumon ninyo ina nga adlaw hasta san-o. Sauluga ninyo ina kada tuig bilang piesta sa pagpadungog sa akon. Ini nga pagsulundan dapat tumanon ninyo hasta sa palaabuton nga mga henerasyon. 15Sa sulod sang pito ka adlaw magkaon kamo sang tinapay nga wala sing inugpahabok. Sa nahauna mismo nga adlaw, kuhaa ninyo ang tanan nga inugpahabok sa inyo mga balay, kay ang bisan sin-o nga magkaon sang tinapay nga may inugpahabok halin sa una nga adlaw hasta sa ikapito nga adlaw, indi pagkabigon nga sakop sang Israel. 16Sa nahauna nga adlaw kag sa ikapito nga adlaw, magtipon kamo sa pagsimba sa akon. Indi kamo mag-obra sa sina nga mga adlaw, luwas lang sa pagpreparar sang pagkaon para inyo kaunon. Amo lang ina ang inyo himuon.
17“Sauluga ninyo ang Piesta sang Tinapay nga Wala sing Inugpahabok, kay magapadumdom ini sa inyo sang adlaw nga ginpaguwa ko ang inyo bug-os nga puwersa sa Egipto. Sauluga ninyo ini hasta san-o bilang pagsulundan nga dapat ninyo tumanon hasta sa palaabuton nga mga henerasyon. 18Magsugod kamo sa pagsaulog sini halin sa sirom sang ika-14 nga adlaw sang nahauna nga bulan hasta sa sirom sang ika-21 nga adlaw, kag kinahanglan nga magkaon kamo sang tinapay nga wala sing inugpahabok. 19Sa sulod sang pito ka adlaw, dapat wala sing inugpahabok nga makita sa inyo mga balay. Ang bisan sin-o nga magkaon sang tinapay nga may inugpahabok indi pagkabigon nga sakop sang katilingban sang Israel, tumandok man siya nga Israelinhon ukon indi Israelinhon. 20Huo, indi gid kamo magkaon sang bisan ano nga may inugpahabok sa tion sinang piesta, bisan diin man kamo nagaestar.”
21Dayon ginpatawag ni Moises ang tanan nga manugdumala sang Israel kag ginsilingan, “Silinga ang tanan ninyo nga mga pamilya, nga magkuha sila sang karnero ukon kanding kag ihawon nila sa pagsaulog sang Piesta sang Paglabay sang Anghel. 22Patuluon ninyo ang dugo sini sa yahong. Dayon magkuha kamo sang sanga sang isopo kag itum-oy ini sa dugo kag ipalhit sa ibabaw kag sa kilid sang hamba sang inyo mga puwertahan. Kag wala sing may magguwa sa inyo balay hasta mag-aga. 23Kay magalabay ang Ginoo sa Egipto sa pagpamatay sa mga kamagulangan nga mga lalaki sang mga Egiptohanon. Pero kon makita sang Ginoo ang dugo sa ibabaw kag kilid sang hamba sang inyo mga puwertahan, malabay lang siya sa inyo mga balay kag indi niya pagtugutan ang Manuglaglag sa pagsulod sa inyo mga balay sa pagpamatay sa inyo mga kamagulangan nga lalaki. 24Ini nga pagsulundan dapat tumanon ninyo kag sang inyo mga kaliwat hasta san-o. 25Padayuna ninyo ang paghimo sini nga seremonya kon magsulod na kamo sa duta nga ginpromisa sang Ginoo nga ihatag sa inyo. 26Kag kon magpamangkot gani ang inyo mga kabataan kon ano ang buot silingon sini nga seremonya, 27amo ini ang inyo isabat: ‘Piesta ini sang Paglabay sang Anghel nga ginasaulog sa pagpadungog sa Ginoo, kay naglabay lang siya sa mga balay sang mga Israelinhon sa Egipto sang pagpamatay niya sang mga Egiptohanon.’ ”
Pagkatapos hambal ni Moises, nagluhod ang mga Israelinhon kag nagsimba sa Ginoo. 28Kag ginhimo nila ang ginsugo sang Ginoo kay Moises kag kay Aaron.
29Sang mga tungang gab-i, ginpamatay sang Ginoo ang tanan nga kamagulangan nga lalaki sa Egipto, halin sa kamagulangan sang hari, nga amo ang magabulos sa trono, hasta sa kamagulangan sang mga priso nga ara sa prisohan. Kag ginpamatay man niya ang tanan nga kamagulangan sang mga kasapatan. 30Sadto nga gab-i nakabugtaw ang hari kag ang tanan niya nga opisyal kag ang tanan nga Egiptohanon. Kag nabatian ang puwerte nga paghinibi sa Egipto, kay wala gid sing balay nga wala sing patay.
31Sadto gid mismo nga gab-i, ginpatawag sang hari si Moises kag si Aaron kag ginsilingan, “Sige, lakat na kamo! Bayai na ninyo ang akon nasyon. Lakat na kamo kag magsimba sa Ginoo, suno sa inyo ginpangabay. 32Dal-a ninyo ang inyo mga kasapatan, suno man sa inyo ginpangabay, kag maglakat na kamo. Pero pangabaya man ninyo ang inyo Dios nga kaluoyan ako!”
33Ginpadali sang mga Egiptohanon ang mga Israelinhon sa paghalin sa ila nasyon, kay siling nila, “Kon indi kamo maghalin, magakalamatay kami tanan!” 34Gani gindala sang mga Israelinhon ang ila mga linamas nga harina nga wala sing inugpahabok nga nasulod sa suludlan. Ginputos nila ini sa ila mga bayo kag ginpas-an. 35Ginhimo sang mga Israelinhon ang ginsiling sa ila ni Moises nga mangayo sa mga Egiptohanon sang mga alahas nga pilak kag bulawan, kag mga bayo. 36Ginbuot sang Ginoo nga magmaayo ang mga Egiptohanon sa mga Israelinhon, gani ginhatag sang mga Egiptohanon ang ila ginpangayo. Sa sini nga paagi, ginkuhaan nila sang mga pagkabutang ang mga Egiptohanon.
37Nagpanglakaton ang mga Israelinhon halin sa Rameses pakadto sa Sucot. Mga 600,000 tanan ka lalaki, wala labot sang mga babayi kag mga kabataan. 38Madamo man nga mga indi Israelinhon ang nag-upod sa ila, kag madamo man nga mga kasapatan ang ila gindala. 39Kon magpundo sila agod magkaon, nagaluto sila sang tinapay nga wala sing inugpahabok halin sa linamas nga harina nga ila gindala halin sa Egipto. Wala ini ginbutangan sang inugpahabok tungod kay ginpadali sila sang mga Egiptohanon sa paghalin kag wala na sila sing tion sa pagpreparar sang ila pagkaon.
40Ang kalawigon sang pag-estar sang mga Israelinhon sa Egipto mga 430 ka tuig. 41Sa katapusan mismo nga adlaw sang 430 ka tuig, naghalin ang bug-os nga puwersa sang Ginoo sa Egipto. 42Sang sina nga gab-i nga naghalin ang mga Israelinhon sa Egipto, daw sa nagpulaw ang Ginoo sa pagbantay sa ila. Gani sa amo man nga gab-i kada tuig, magapulaw ang mga Israelinhon sa pagpadungog sa Ginoo. Dapat himuon nila ini hasta sa palaabuton nga mga henerasyon.
Ang mga Pagsulundan Parte sa Piesta sang Paglabay sang Anghel
43Nagsiling ang Ginoo kay Moises kag kay Aaron, “Amo ini ang mga pagsulundan parte sa Piesta sang Paglabay sang Anghel:
“Ang mga indi Israelinhon indi dapat magkaon sang kalan-on nga ginpreparar sa sini nga piesta. 44Makakaon ang tanan nga ulipon nga ginbakal kon natuli sila, 45pero indi makakaon ang mga sinuhulan nga trabahador kag ang mga dumuluong. 46Dapat kaunon ini sa sulod sang balay sa diin ginpreparar ini; indi gid pagdal-on ang karne sa guwa sang balay, kag indi gid pagbalion ang tul-an sini. 47Dapat saulugon ini sang bug-os nga katilingban sang Israel.
48“Kon ang indi Israelinhon nga nagaestar upod sa inyo gusto magsaulog sang Piesta sang Paglabay sang Anghel sa pagpadungog sa Ginoo, dapat tulion anay ang tanan nga lalaki sa iya panimalay. Dayon makaupod siya sa pagsaulog bilang isa ka tumandok nga Israelinhon. Pero indi gid puwede makaupod ang tawo nga wala matuli. 49Ini nga pagsulundan para sa tanan—sa mga tumandok nga Israelinhon kag sa mga indi Israelinhon nga nagaestar upod sa inyo.” 50Ginhimo sang tanan nga Israelinhon ang ginsugo sang Ginoo kay Moises kag kay Aaron. 51Kag sadto gid nga adlaw ginpaguwa sang Ginoo ang bug-os nga puwersa sang Israel sa Egipto.
Mielul pascal și azimele
(Lev. 23:5-8; Num. 28:16-25; Deut. 16:1-8)
1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: 2„Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un miel3 Termenul ebraic poate desemna și un ied (vezi v. 5). pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om. 5Mielul vostru să fie fără meteahnă: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. 6Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri6 Perioada de aproximativ 2 ore înainte de apusul soarelui. Mai târziu, rabinii evrei susțineau că „prima seară“ era momentul când arșița soarelui începea să scadă în intensitate, iar „a doua seară“ începea cu amurgul.. 7Să ia din sânge și să‑l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care‑l vor mânca. 8Să mănânce carnea în noaptea aceea; s‑o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. 9Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele. 10Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. 11Să‑l mâncați astfel: să aveți coapsele încinse, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să‑l mâncați în grabă căci este mielul de Paște al Domnului. 12Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt Domnul. 13Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului.
14Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s‑o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul. S‑o comemorați de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 15Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel. 16În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de mâncarea pe care o veți pregăti pentru fiecare persoană. 17Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 18În prima lună, din seara celei de‑a paisprezecea zi până în seara celei de‑a douăzeci și una zi, să mâncați azime. 19Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 20Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre.»“
21Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 22Luați un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, 23pentru că Domnul va trece să‑i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului23 Sau: Distrugătorului. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24Să țineți acest lucru ca pe o hotărâre veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. 25Când veți intra în țara pe care Domnul v‑o va da, așa cum a promis, să păziți această slujbă. 26Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, pentru că El a trecut pe lângă27 Paște (ebr.: pesah) vine de la ebraicul pasah (a trece/sări peste.). casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat. 28Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum Domnul le‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt
29La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. 30Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s‑au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑I Domnului, așa cum ați zis. 32Luați‑vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați‑mă.“
33Egiptenii zoreau poporul ca să‑l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“ 34Poporul și‑a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le‑au înfășurat în haine și le‑au pus pe umeri. 35Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 36Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea36 Lit.: în ochii. egiptenilor și aceștia le‑au dat ce‑au cerut. Și astfel i‑au prădat pe egipteni.
37Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos37 Cu sensul de soldați pedeștri. Numărul total al celor ieșiți din Egipt era mult mai mare., în afară de femei și copii. 38De asemenea, o mulțime amestecată de oameni s‑a suit împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. 39Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii.
40Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42Pentru că, în noaptea aceea, Domnul a vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea Domnului.
Porunci privind Paștele
43Domnul le‑a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu‑l mănânce, 44dar orice rob cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. 46Să fie mâncat într‑o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu‑i zdrobiți niciunul din oase. 47Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 48Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele Domnului, toți bărbații din familia lui să fie circumciși. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun necircumcis să nu mănânce. 49Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“
50Toți fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 51În ziua aceea, Domnul i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.
