1ידידים יקרים, הואיל ויש לנו הבטחות נפלאות כאלה, הבה נטהר את עצמנו מכל טומאה רוחנית וגופנית. הבה נחיה ביראת אלוהים ונקדיש לו את עצמנו. 2אנא, פתחו לנו את לבכם. הרי לא פגענו באיש, לא רימינו ולא ניצלנו איש מכם. 3איני אומר זאת כדי להרשיע אתכם, שהרי כבר אמרתי שאתם כה יקרים לי, עד כי אחיה ואמות עמכם. 4יש לי ביטחון רב בכם, ואני גאה בכם מאוד. עודדתם ושימחתם אותי למרות סבלי וצרותי.
5בהגיענו למקדוניה, לא מצאנו מנוחה לגופנו. הצרות הקיפונו מכל עבר: מריבות מבחוץ וחרדה מבפנים. 6אך אלוהים המעודד את הנדכאים ניחם אותנו בבואו של טיטוס. 7לא רק נוכחותו שימחה אותנו, אלא גם החדשות על שעזרתם לו ועודדתם אותו. הוא סיפר לנו על געגועיכם אלי, על השתתפותכם בסבלי, על נאמנותכם ואהבתכם אלי. חדשות אלה ממלאות אותי שמחה רבה.
8גם אם העצבתי אתכם במכתבי האחרון, איני מתחרט על כך. האמת היא שבתחילה הצטערתי מאוד, כי ידעתי שיכאיב לכם, אך הוא הכאיב לכם לזמן קצר בלבד. 9עתה אני שמח, לא בגלל שהכאיב לכם, אלא בגלל שהכאב הביא אתכם לידי תשובה. שכן נעצבתם ברצון אלוהים, ואנו לא גרמנו לכם כל נזק. 10עצב הבא עלינו ברצון אלוהים מביא אותנו לידי תשובה וישועה, ואיש אינו מתחרט על כך. לעומת זאת, עצב הבא על הלא־מאמינים אינו מביא לידי תשובה, אלא למוות.
11ראו מה עורר בכם העצב מאלוהים: נמלאתם חריצות וחפצתם להיפטר מהחטא שעליו כתבתי לכם. נבהלתם ממה שקרה והשתוקקתם שאבוא לעזרתכם. מיד נקטתם צעדים לפתור את הבעיה (והענשתם את החוטא). בכל מעשיכם הוכחתם שבעניין ההוא אין בכם דופי.
12לא כתבתי את המכתב למען האדם שחטא, ואף לא למען זה שנפגע מהחטא; כתבתי כדי שאלוהים יראה לכם באיזו מידה אתם אוהבים אותנו. 13מלבד נחמתנו מאהבתכם, שמחנו במיוחד בשמחתו של טיטוס, שכן קיבלתם אותו בחמימות וגרמתם לנו נחת רוח. 14התגאיתי בכם לפניו, ואני שמח שלא אכזבתם אותי. הלא תמיד דיברתי אליכם אמת, ואף הפעם התפארותי הוכחה כאמת. 15טיטוס אוהב אתכם יותר מתמיד בזכרו כיצד הקשבתם לו בדריכות, וקיבלתם אותו ביראה ובחרדה. 16מה שמח אני על ששוב אני יכול לסמוך עליכם ולבטוח בכם בכל דבר.
1Preaiubiților, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curățim de orice întinăciune a trupului și a duhului, ducându‑ne sfințenia până la capăt în frică de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2Faceți‑ne loc în inima voastră! N‑am făcut rău nimănui, n‑am ruinat2 Termenul grecesc se poate referi atât la o corupere a credinței cuiva, cât și la o ruinare, o pagubă financiară, adusă cuiva. pe nimeni, n‑am profitat de nimeni. 3Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteți în inimile noastre, atât ca să murim împreună, cât și să trăim împreună. 4Mare este îndrăzneala mea față de voi! Mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de încurajare, sunt copleșit de bucurie în orice necaz al nostru.
5Căci și după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre n‑au avut odihnă, ci am fost în necaz în toate: conflicte din afară, temeri dinăuntru. 6Însă Dumnezeu, Care‑i încurajează pe cei descurajați, ne‑a încurajat prin venirea lui Titus, 7și nu doar prin venirea sa, ci și prin încurajarea cu care el a fost încurajat de voi, înștiințându‑ne despre dorința voastră puternică, despre durerea voastră adâncă și despre zelul vostru pentru mine. Astfel, m‑am bucurat și mai mult.
8Chiar dacă v‑am întristat prin scrisoarea mea, nu regret. Și, chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v‑a întristat, măcar că numai pentru puțin timp, 9totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nicio pierdere din cauza noastră. 10Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează o pocăință care duce la mântuire, fără regret, dar întristarea lumii lucrează moarte. 11Căci iată ce râvnă a lucrat în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorință, ce zel, ce dorință de dreptate! În toate v‑ați dovedit a fi curați în această privință. 12Astfel, deși v‑am scris, n‑am făcut‑o din cauza celui ce a făcut răul, nici din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru ca râvna voastră față de noi să vă fie arătată înaintea lui Dumnezeu. 13Prin aceasta suntem încurajați. Dar, pe lângă încurajarea aceasta a noastră, ne‑am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți. 14Căci dacă m‑am lăudat înaintea lui cu ceva despre voi, nu am fost făcut de rușine, ci, așa cum tot ce v‑am spus a fost adevărat, tot astfel și lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s‑a dovedit adevărată. 15Astfel, simțămintele lui față de voi sunt și mai puternice când își reamintește de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l‑ați primit cu frică și cutremur. 16Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.
