La señal de las trompetas
1El Señor le dijo a Moisés: 2«Hazte dos trompetas de plata labrada, y úsalas para reunir al pueblo acampado y para dar la señal de ponerse en marcha. 3Cuando ambas trompetas den el toque de reunión, toda la comunidad se reunirá contigo a la entrada de la Tienda de reunión. 4Cuando solo una de ellas dé el toque, se reunirán contigo únicamente los jefes de las tribus de Israel. 5Al primer toque de avance, se pondrán en marcha las tribus que acampan al este, 6y al segundo, las que acampan al sur. Es decir, la señal de partida será el toque de avance. 7Cuando se quiera reunir a la comunidad, el toque de reunión que se dé será diferente.
8»Las trompetas las tocarán los sacerdotes aaronitas. Esto será un estatuto perpetuo para vosotros y vuestros descendientes.
9»Cuando estéis ya en vuestra propia tierra y tengáis que salir a la guerra contra el enemigo opresor, las trompetas darán la señal de combate. Entonces el Señor se acordará de vosotros y os salvará de vuestros enemigos.
10»Cuando celebréis fiestas en fechas solemnes o en novilunios, también tocaréis trompetas para anunciar los holocaustos y los sacrificios de comunión. Así Dios se acordará de vosotros. Yo soy el Señor vuestro Dios».
Desde el Sinaí hasta Parán
11El día veinte del segundo mes del año segundo, la nube se levantó del santuario del pacto. 12Entonces los israelitas avanzaron desde el desierto de Sinaí hasta el desierto de Parán, donde la nube se detuvo. 13A la orden que el Señor dio por medio de Moisés, los israelitas emprendieron la marcha por primera vez.
14Los primeros en partir fueron los escuadrones que marchaban bajo el estandarte del campamento de Judá. Los comandaba Naasón hijo de Aminadab. 15Natanael hijo de Zuar comandaba el escuadrón de la tribu de Isacar. 16Eliab hijo de Helón comandaba el escuadrón de la tribu de Zabulón.
17Entonces se desmontó el santuario, y los guersonitas y meraritas que lo transportaban se pusieron en marcha.
18Les siguieron los escuadrones que marchaban bajo el estandarte del campamento de Rubén. Los comandaba Elisur hijo de Sedeúr. 19Selumiel hijo de Zurisaday comandaba el escuadrón de la tribu de Simeón, 20y Eliasaf hijo de Deuel comandaba el escuadrón de la tribu de Gad. 21Luego partieron los coatitas, que llevaban las cosas sagradas. El santuario se levantaba antes de que ellos llegaran al próximo lugar de campamento.
22Les siguieron los escuadrones que marchaban bajo el estandarte del campamento de Efraín. Los comandaba Elisama hijo de Amiud. 23Gamaliel hijo de Pedasur comandaba el escuadrón de la tribu de Manasés, 24y Abidán hijo de Gedeoni comandaba el escuadrón de la tribu de Benjamín.
25Por último, a la retaguardia de todos los campamentos, partieron los escuadrones que marchaban bajo el estandarte del campamento de Dan. Los comandaba Ajiezer hijo de Amisaday. 26Paguiel hijo de Ocrán comandaba el escuadrón de la tribu de Aser, 27y Ajirá hijo de Enán comandaba el escuadrón de la tribu de Neftalí. 28Este era el orden de los escuadrones israelitas cuando se ponían en marcha.
Moisés invita a Hobab
29Entonces Moisés le dijo al madianita Hobab hijo de Reuel, que era su suegro:
―Vamos a partir hacia la tierra que el Señor prometió darnos. Ven con nosotros. Seremos generosos contigo, ya que el Señor ha prometido ser generoso con Israel.
30―No, no iré —respondió Hobab—; quiero regresar a mi tierra y a mi familia.
31―Por favor, no nos dejes —insistió Moisés—. Tú conoces bien los lugares del desierto donde debemos acampar. Tú serás nuestro guía. 32Si vienes con nosotros, compartiremos contigo todo lo bueno que el Señor nos dé.
Israel se pone en marcha
33Los israelitas partieron de la montaña del Señor y anduvieron por espacio de tres días, durante los cuales el arca del pacto del Señor marchaba al frente de ellos para buscarles un lugar donde acampar. 34Cuando partían, la nube del Señor permanecía sobre ellos todo el día. 35Cada vez que el arca se ponía en marcha, Moisés decía:
«¡Levántate, Señor!
Sean dispersados tus enemigos;
huyan de tu presencia los que te odian».
36Pero cada vez que el arca se detenía, Moisés decía:
«¡Regresa, Señor,
a la incontable muchedumbre de Israel!»
Trâmbițele din argint
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Fă‑ți două trâmbițe din argint. Să le faci din argint bătut și să le folosești pentru chemarea comunității și pentru pornirea taberelor. 3Când se va suna din ele, toată comunitatea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 4Când se va suna doar dintr‑una singură, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel. 5Când veți suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit. 6Când veți suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud. Să se sune alarma ori de câte ori pornesc. 7Când veți strânge laolaltă adunarea, să sunați, dar să nu sunați ca la alarmă.
8Fiii lui Aaron, preoții, să sune din trâmbițe. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru voi de‑a lungul generațiilor voastre. 9Când veți merge la război în țara voastră, împotriva vrăjmașului care vă asuprește, să sunați alarma din trâmbițe și Domnul, Dumnezeul vostru, Își va aduce aminte de voi și veți fi izbăviți de dușmanii voștri. 10De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunați din trâmbițe peste arderile voastre de tot și peste jertfele de pace10 Vezi nota de la 6:14.. Ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să‑Și aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Poporul părăsește Sinaiul
11În al doilea an, în luna a doua, în a douăzecea zi a lunii, norul s‑a ridicat de pe Tabernaculul Mărturiei. 12Atunci fiii lui Israel au pornit din pustia Sinai în călătoriile lor. Și norul s‑a așezat în pustia Paran. 13Era pentru prima oară când porneau la porunca Domnului dată prin Moise.
14Steagul taberei fiilor lui Iuda a pornit primul, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Iuda era Nahșon, fiul lui Aminadab. 15Peste oștirea seminției fiilor lui Isahar era Netanel, fiul lui Țuar, 16iar peste oștirea seminției fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17După ce a fost coborât Tabernaculul, fiii lui Gherșon și fiii lui Merari au pornit, ducând Tabernaculul.
18Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Ruben era Elițur, fiul lui Ședeur. 19Peste seminția fiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai, 20iar peste oștirea seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21După aceea au pornit chehatiții, care duceau Sfântul Lăcaș. Tabernaculul fusese pregătit înainte ca ei să sosească.
22Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Efraim era Elișama, fiul lui Amihud. 23Peste oștirea seminției fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedahțur, 24iar peste oștirea seminției fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghidoni.
25Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, care forma ariergarda tuturor taberelor, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Dan era Ahiezer, fiul lui Amișadai. 26Peste oștirea seminției fiilor lui Așer era Paghiel, fiul lui Ocran, 27iar peste oștirea seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28Aceasta a fost ordinea de marș a fiilor lui Israel, potrivit oștirilor lor, când au pornit la drum.
29Moise i‑a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise:
– Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi‑l voi da vouă!“ Vino cu noi și‑ți vom face bine, căci Domnul i‑a promis binele lui Israel.
30Dar el i‑a răspuns:
– Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în țara mea și la rudele mele.
31Moise însă i‑a zis:
– Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu știi unde putem să ne așezăm tabăra în pustie și astfel vei fi ca ochii pentru noi. 32Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaș la orice bine pe care ni‑l va face Domnul.
33Și astfel, ei au pornit de la muntele Domnului și au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă. 34Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.
35Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea:
„Ridică‑Te, Doamne!
Dușmanii Tăi să fie împrăștiați
și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea feței Tale!“
36Și când se odihnea, zicea:
„Întoarce‑Te, Doamne,
la mulțimea miilor lui Israel!“
