Futura exaltación de Sión
4:1-3 – Is 2:1-4
1En los últimos días,
el monte del templo del Señor
será puesto sobre la cumbre de las montañas
y se erguirá por encima de las colinas.
Entonces los pueblos marcharán hacia ella,
2y muchas naciones se acercarán, diciendo:
«Venid, subamos al monte del Señor,
a la casa del Dios de Jacob.
Dios mismo nos instruirá en sus caminos,
y así andaremos en sus sendas».
Porque de Sión viene la instrucción;
de Jerusalén, la palabra del Señor.
3Dios mismo juzgará entre muchos pueblos,
y administrará justicia
a naciones poderosas y lejanas.
Convertirán en azadones sus espadas,
y en hoces sus lanzas.
Ya no alzará su espada nación contra nación,
ni se adiestrarán más para la guerra.
4Cada uno se sentará
bajo su parra y su higuera;
y nadie perturbará su solaz
—el Señor Todopoderoso lo ha dicho—.
5Todos los pueblos marchan
en nombre de sus dioses,
pero nosotros marchamos en el nombre del Señor,
en el nombre de nuestro Dios,
desde ahora y para siempre.
Futura restauración de Sión
6«En aquel día —afirma el Señor—
reuniré a las ovejas lastimadas,
dispersas y maltratadas.
7Con las ovejas heridas formaré un remanente,
y con las desterradas, una nación poderosa.
El Señor reinará sobre ellas en el monte Sión
desde ahora y para siempre.
8Y tú, Torre del Rebaño,
colina fortificada de la ciudad de Sión:
a ti volverá tu antiguo poderío,
la soberanía de la ciudad de Jerusalén».
Castigo y triunfo de Sión
9Ahora, ¿por qué gritas tanto?
¿Acaso no tienes rey?
¿Por qué te han venido dolores de parto?
¿Murió acaso tu consejero?
10Retuércete y puja, hija de Sión,
como mujer a punto de dar a luz,
porque ahora vas a salir de tu ciudad,
y tendrás que vivir a campo abierto.
Irás a Babilonia, pero de allí serás rescatada;
el Señor te librará del poder de tus enemigos.
11Ahora muchas naciones se han reunido contra ti.
Y dicen: «¡Que sea profanada Sión!
¡Disfrutemos del espectáculo!»
12Pero ellas no saben lo que piensa el Señor,
ni comprenden sus designios;
no saben que él las junta
como a gavillas en la era.
13¡Levántate, hija de Sión!
¡Ponte a trillar!
Yo haré de hierro tus cuernos
y de bronce tus pezuñas,
para que conviertas en polvo a muchos pueblos,
y consagres al Señor sus ganancias injustas;
y sus riquezas, al Señor de toda la tierra.
Muntele Casei Domnului
(Is. 2:2-4)
1În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi așezat drept cel mai înalt dintre munți,
va fi înălțat deasupra dealurilor
și popoarele vor curge spre el.
2Multe neamuri vor veni și vor zice:
„Să mergem și să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne învețe căile Sale,
și noi să umblăm pe cărările Sale!“
Căci din Sion va ieși Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
3El va judeca între multe popoare
și va hotărî pentru neamuri puternice, depărtate.
Ei își vor făuri din săbii pluguri,
și din sulițe – cosoare.
Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
și nu vor mai învăța războiul.
4Fiecare va locui sub vița lui
și sub smochinul lui
și nimeni nu‑l va mai înspăimânta,
căci gura Domnului Oștirilor4 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers. a vorbit!
5Toate popoarele umblă,
fiecare în numele dumnezeilor lor.
Noi însă vom umbla în Numele Domnului,
Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!
Promisiunea restaurării
6„În ziua aceea, zice Domnul,
îi voi aduna pe cei șchiopi
și îi voi strânge laolaltă pe cei alungați,
pe cei pe care i‑am rănit.
7Voi face din cei șchiopi o rămășiță
și din cei izgoniți – un neam puternic.
Domnul va împărăți peste ei pe muntele Sion,
de acum și până în veci.
8Cât despre tine, turn de veghe al turmei,
deal8 Sau: fortăreață. al fiicei Sionului8 Cetatea lui David, regele davidic fiind văzut drept păstorul lui Israel (vezi Ps. 78:70-72).,
stăpânirea de odinioară îți va fi redată,
regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului.“
9Acum, de ce strigi așa de tare?
Nu ai rege?
Ți‑a pierit sfetnicul,
de te apucă durerea ca pe o femeie la naștere?
10Zvârcolește‑te și geme10 Sensul termenului ebraic este nesigur; sau țipă., fiică a Sionului,
ca o femeie la naștere,
căci acum va trebui să ieși din cetate
și vei locui în câmp!
Te vei duce la Babilon
și abia acolo vei fi eliberată.
Acolo, Domnul te va răscumpăra
din mâna dușmanilor tăi.
11Dar acum multe neamuri
sunt adunate împotriva ta,
zicând: „Să fie pângărit,
iar ochii noștri să privească de sus Sionul!“
12Ei însă nu cunosc gândurile Domnului,
nu înțeleg planul Lui,
nu știu că El i‑a strâns
ca pe niște snopi în aria de treierat.
13„Ridică‑te și treieră, fiică a Sionului,
căci îți voi face cornul13 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). din fier.
Copitele ți le voi face din bronz,
ca să sfărâmi multe popoare.“
Vei închina13 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie cu scopul nimicirii. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Domnului câștigul lor nedrept,
iar bogăția lor – Stăpânului întregului pământ.
