La corrupción de Jerusalén y de Judá
1«Recorred las calles de Jerusalén,
observad con cuidado,
buscad por las plazas.
Si encontráis una sola persona
que practique la justicia y busque la verdad,
yo perdonaré a esta ciudad.
2Aunque juran: “Por la vida del Señor”,
de hecho juran en falso».
3Señor, ¿acaso no buscan tus ojos la verdad?
Golpeaste a esa gente, y no les dolió,
acabaste con ellos, y no quisieron ser corregidos.
Endurecieron su rostro más que una roca,
y no quisieron arrepentirse.
4Entonces pensé: «Así es la plebe;
siempre actúan como necios,
porque no conocen el camino del Señor
ni las demandas de su Dios.
5Me dirigiré a los líderes
y les hablaré;
porque ellos sí conocen el camino del Señor
y las demandas de su Dios».
Pero ellos también quebrantaron el yugo
y rompieron las ataduras.
6Por eso los herirá el león de la selva
y los despedazará el lobo del desierto;
frente a sus ciudades está el leopardo al acecho,
y todo el que salga de ellas será despedazado,
pues son muchas sus rebeliones
y numerosas sus infidelidades.
7«¿Por qué habré de perdonarte?
Tus hijos me han abandonado,
han jurado por los que no son dioses.
Cuando suplí sus necesidades,
ellos cometieron adulterio
y en tropel se volcaron a los prostíbulos.
8Son como caballos bien cebados y fogosos;
todos relinchan por la mujer ajena.
9¿Y no los he de castigar por esto?
—afirma el Señor—.
¿Acaso no he de vengarme de semejante nación?
10»Subid por los surcos de esta viña
y arrasadla, pero no acabéis con ella.
Arrancadle sus sarmientos,
porque no son del Señor.
11Pues las casas de Israel y de Judá
me han sido más que infieles»,
afirma el Señor.
12Ellas han negado al Señor,
y hasta dicen: «¡Dios no existe!
Ningún mal vendrá sobre nosotros,
no sufriremos guerras ni hambre».
13Los profetas son como el viento:
la palabra del Señor5:13 del Señor (LXX); TM no incluye esta frase. no está en ellos.
¡Que así les suceda!
14Por eso, así dice el Señor,
el Dios Todopoderoso:
«Por cuanto el pueblo ha hablado así,
mis palabras serán como fuego en tu boca,
y este pueblo, como un montón de leña.
Ese fuego los consumirá.
15»Pueblo de Israel,
voy a traer contra vosotros una nación lejana,
una nación fuerte y antigua,
una nación cuyo idioma no conocéis,
cuyo lenguaje no entendéis
—afirma el Señor—.
16Todos ellos son guerreros valientes;
sus flechas presagian la muerte.
17Acabarán con tu cosecha y tu alimento,
devorarán a tus hijos e hijas,
matarán a tus rebaños y ganados,
y destruirán tus viñas y tus higueras.
Tus ciudades fortificadas,
en las que pusiste tu confianza,
serán pasadas a filo de espada.
18»Sin embargo, aun en aquellos días no os destruiré por completo —afirma el Señor—. 19Y, cuando te pregunten: “¿Por qué el Señor, nuestro Dios, nos ha hecho todo esto?”, tú les responderás: “Así como vosotros me habéis abandonado y en vuestra propia tierra habéis servido a dioses extranjeros, así también en tierra extraña serviréis a gente extranjera”.
20»Anunciad esto entre los descendientes de Jacob
y proclamadlo en Judá:
21Escucha esto, pueblo necio e insensato,
que tiene ojos, pero no ve,
que tiene oídos, pero no oye.
22¿Acaso has dejado de temerme?
—afirma el Señor—.
¿No debieras temblar ante mí?
Yo puse la arena como límite del mar,
como frontera perpetua e infranqueable.
Aunque se agiten sus olas,
no podrán prevalecer;
aunque bramen,
no franquearán esa frontera.
23Pero este pueblo tiene un corazón terco y rebelde;
se ha descarriado, ha sido infiel.
24No reflexionan ni dicen:
“Temamos al Señor, nuestro Dios,
quien a su debido tiempo nos da lluvia,
las lluvias de otoño y primavera,
y nos asegura las semanas señaladas
para la cosecha”.
25Vuestras iniquidades
os han quitado estos beneficios;
vuestros pecados os han privado
de estas bendiciones.
26Sin duda, en mi pueblo hay malvados,
que están al acecho como cazadores de aves,
que ponen trampas para atrapar a la gente.
27Como jaulas llenas de pájaros,
llenas de engaño están sus casas;
por eso se han vuelto poderosos y ricos,
28gordos y pedantes.
Sus obras de maldad no tienen límite:
no hacen justicia al huérfano,
para que su causa prospere;
ni defienden tampoco
el derecho de los menesterosos.
29¿Y no los he de castigar por esto?
¿No he de vengarme de semejante nación?
—afirma el Señor—.
30»Algo espantoso y terrible
ha ocurrido en este país.
31Los profetas profieren mentiras,
los sacerdotes gobiernan a su antojo,
¡y mi pueblo tan campante!
Pero ¿qué vais a hacer vosotros
cuando todo haya terminado?
Degradarea totală a lui Iuda
1„Cutreierați drumurile Ierusalimului,
priviți cu luare-aminte
și căutați în piețe!
Dacă veți găsi un om
care să înfăptuiască ce este drept
și să caute adevărul,
voi ierta Ierusalimul.
2Ei chiar și atunci când jură: «Viu este Domnul!»,
fac jurăminte false.“
3Doamne, nu se uită ochii Tăi la credincioșie?
Tu îi lovești, dar ei nu simt durere.
Tu îi mistui, dar ei refuză să primească îndrumarea.
Își fac obrazul3 Lit.: Își întăresc fețele. mai tare ca piatra
și refuză să se pocăiască.
4Îmi ziceam: „Aceștia sunt doar cei neînsemnați;
ei se poartă nesăbuit,
căci ei nu cunosc căile Domnului,
poruncile Dumnezeului lor.
5Așa că voi merge la cei mari
și le voi vorbi.
Cu siguranță ei cunosc căile Domnului
și poruncile Dumnezeului lor.“
Însă cu toții au sfărâmat jugul
și au rupt legăturile.
6Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca
și un lup din pustie îi va distruge.
Leopardul îi va pândi în apropierea cetăților lor
ca să‑i sfâșie pe toți cei ce vor ieși din ele,
căci fărădelegile lor s‑au înmulțit,
iar necredincioșiile lor sunt numeroase.
7„De ce să te iert?
Fiii tăi M‑au părăsit
și jură pe ceea ce nu este Dumnezeu.
Le‑am împlinit toate nevoile,
dar ei încă mai comit adulter
și se îmbulzesc în casa prostituatei.
8Sunt niște armăsari bine hrăniți și aflați în călduri;
fiecare nechează după soția semenului său.
9Să nu‑i pedepsesc Eu oare pentru aceasta?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
10Suiți în viile ei și nimiciți,
dar o distrugere deplină să nu faceți!
Îndepărtați‑i mlădițele,
căci nu mai sunt ale Domnului!
11Casa lui Israel și Casa lui Iuda
Mi‑au fost necredincioase“,
zice Domnul.
12S‑au lepădat de Domnul
și au zis: „Nu se va întâmpla așa!12 Sau: Nu va face nimic! Lit.: Nu este El!
Niciun rău nu va veni asupra noastră;
nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
13Profeții sunt vânt
și Cuvântul nu este în ei,
așa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!“
14De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor:
„Pentru că poporul a spus14 Lit.: ați spus. aceste cuvinte, iată,
voi face cuvintele Mele în gura ta un foc,
iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.
15Iată, aduc împotriva voastră un neam de departe,
Casă a lui Israel, zice Domnul,
un neam trainic, un neam străvechi,
a cărui limbă nu o cunoașteți
și a cărui vorbire nu o înțelegeți.
16Tolba lui este ca un mormânt deschis;
toți sunt niște viteji.
17Ei îți vor devora secerișul și pâinea,
îți vor devora fiii și fiicele,
îți vor devora turmele și cirezile,
îți vor devora viile și smochinii
și‑ți vor distruge prin sabie
cetățile fortificate în care te încrezi.
18Totuși, nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice Domnul. 19Dacă vor întreba atunci: «De ce ne‑a făcut Domnul, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M‑ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa veți sluji unor străini într‑o țară care nu este a voastră!»
20Spuneți lucrul acesta Casei lui Iacov
și vestiți‑l în Iuda, zicând:
21«Ascultă lucrul acesta, popor nebun și fără minte,
care ai ochi, dar nu vezi,
ai urechi, dar nu auzi:
22Nu vă temeți de Mine? zice Domnul.
Nu tremurați înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
hotar veșnic pe care nu trebuie să‑l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot învinge
și chiar dacă urlă, ele nu‑l pot trece.»
23Poporul acesta însă are o inimă încăpățânată și răzvrătită.
Ei și‑au întors spatele și au plecat.
24Nu‑și zic în sinea lor:
«Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie și ploaie târzie24 Sau: ploaie tomnatică și ploaie primăvăratică, sezonul ploios în Canaan începând în octombrie și sfârșindu‑se în aprilie. la timpul potrivit
și ne menține săptămânile rânduite pentru seceriș!»
25Nelegiuirile voastre le îndepărtează pe acestea,
și păcatele voastre rețin bunătățile de la voi.
26Căci în poporul Meu se află oameni răi.
Ei pândesc ca păsărarii din ascunziș;
întind o cursă26 Sau: întind ceea ce distruge. și prind oameni.
27Așa cum este o colivie plină de păsări,
tot așa sunt și casele lor pline de înșelătorie.
De aceea au ajuns ei puternici și s‑au îmbogățit,
28s‑au îngrășat și lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s‑o câștige,
nici nu apără dreptul celor nevoiași.
29Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
zice Domnul.
Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?
30Un lucru de necrezut și dezgustător
se întâmplă în țară:
31profeții profețesc minciuni
și preoții conduc prin puterea lor,
iar poporului Meu îi plac aceste lucruri.
Dar ce veți face la sfârșit?
