1El justo perece, y a nadie le importa;
mueren tus siervos fieles, y nadie comprende
que mueren los justos a causa del mal.
2Los que van por el camino recto mueren en paz;
hallan reposo en su lecho de muerte.
3«Vosotros, hijos de hechicera,
descendientes de adúltero con prostituta,
¡acercaos!
4¿De quién queréis burlaros?
¿A quién le hacéis muecas
y le sacáis la lengua?
¿Acaso no sois una panda de rebeldes
y una descendencia de mentirosos?
5Entre los robles, y debajo de todo árbol frondoso,
dan rienda suelta a su lujuria;
junto a los arroyos, y en las grietas de las rocas,
sacrifican a niños pequeños.
6Las piedras lisas de los arroyos
serán tu herencia;
sí, ellas serán tu destino.
Ante ellas has derramado libaciones
y has presentado ofrendas de grano.
Ante estas cosas, ¿me quedaré callado?
7Sobre un monte alto y encumbrado,
pusiste tu lecho,
y hasta allí subiste
para ofrecer sacrificios.
8Detrás de tu puerta y de sus postes
has puesto tus símbolos paganos.
Te alejaste de mí, te desnudaste,
subiste al lecho que habías preparado;
entraste en arreglos con la gente
con quienes deseabas acostarte,
y contemplaste su desnudez.
9Acudiste a Moloc y le llevaste aceite de oliva,
y multiplicaste tus perfumes.
Enviaste muy lejos a tus embajadores;
¡hasta el sepulcro mismo los hiciste bajar!
10De tanto andar te cansaste,
pero no dijiste: “Hasta aquí llego”.
Lograste renovar tus fuerzas;
por eso no desmayaste.
11»¿Quién te asustó, quién te metió miedo,
que me has engañado?
No te acordaste de mí,
ni me tuviste en cuenta.
¿Será que no me temes
porque guardé silencio tanto tiempo?
12Yo denunciaré tu justicia y tus obras,
y de nada te servirán.
13Cuando grites pidiendo ayuda,
¡que te salve tu colección de ídolos!
A todos ellos se los llevará el viento;
con un simple soplo desaparecerán.
Pero el que se refugia en mí
recibirá la tierra por herencia
y tomará posesión de mi monte santo».
Consuelo para los contritos
14Y se dirá:
«¡Construid, construid, preparad el camino!
¡Quitad los obstáculos del camino de mi pueblo!»
15Porque lo dice el excelso y sublime,
el que vive para siempre, cuyo nombre es santo:
«Yo habito en un lugar santo y sublime,
pero también con el contrito y humilde de espíritu,
para reanimar el espíritu de los humildes
y alentar el corazón de los quebrantados.
16Mi litigio no será eterno,
ni estaré siempre enojado,
porque ante mí desfallecerían
todos los seres vivientes que he creado.
17La codicia de mi pueblo es irritable,
por perversa,
en mi enojo, lo he castigado;
le he dado la espalda,
pero él prefirió seguir
sus obstinados caminos.
18He visto sus caminos, pero lo sanaré;
lo guiaré y lo colmaré de consuelo.
Y a los que lloran por él
19les haré proclamar esta alabanza:
¡Paz a los que están lejos,
y paz a los que están cerca!
Yo los sanaré —dice el Señor—,
20pero los malvados son como el mar agitado,
que no puede calmarse,
cuyas olas arrojan fango y lodo.
21No hay paz para los malvados —dice mi Dios—.
1Cel drept piere
și nimeni nu pune la inimă.
Oamenii devotați sunt luați
și nimeni nu înțelege
că cei drepți sunt luați
pentru a fi cruțați de nenorocire.
2Cei ce umblă drept
vor avea parte de pace
și se vor odihni în culcușurile lor.
3„Cât despre voi, veniți încoace,
fii de prezicătoare3 Vezi nota de la Lev. 19:26.,
sămânță din bărbat adulter și femeie prostituată!
4De cine vă bateți joc?
Împotriva cui rânjiți
și scoateți limba?
Nu sunteți decât niște copii ai fărădelegii,
sămânță a minciunii,
5care vă aprindeți de poftă printre stejari
și sub orice copac verde,
care vă sacrificați copiii în văi5 Sau: ueduri; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar, iar aici, un loc de sacrificiu pentru a obține apă.,
printre crăpăturile stâncilor.
6Idolii din pietrele netede ale uedului6 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar care netezea pietrele din albie.
sunt moștenirea ta;
ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
și le aduci daruri de mâncare.
Să fiu Eu oare îndurător
la vederea acestor fapte?
7Ți‑ai așezat patul pe un munte înalt și semeț
și acolo te‑ai urcat ca să aduci jertfă.
8În spatele ușii și al unuia din stâlpii ei
ți‑ai așezat aducerea-aminte.
Căci, uitând de Mine, ți‑ai dezvelit patul,
te‑ai urcat în el și l‑ai lărgit.
Ai făcut legământ cu ei,
le‑ai iubit patul,
ai privit goliciunea.8 Lit.: mâna.
9Ai călătorit până la rege9 Sau: la Moleh. cu untdelemn,
ți‑ai înmulțit parfumurile,
ți‑ai trimis ambasadori până departe,
i‑ai trimis chiar până în Locuința Morților.
10Ai obosit de atâta drum,
dar nu zici: «Renunț!»
Găsești încă viață în mâna ta
și de aceea nu ești sleit.
11De cine te‑ai înspăimântat
și te‑ai temut atât, încât să minți,
să nu‑ți mai amintești de Mine
și să nu pui la inimă?
Am tăcut multă vreme
și de aceea nu te temi de Mine.
12Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale,
dar ele nu‑ți vor fi de folos.
13Când vei striga după ajutor,
să te scape grămezile tale de idoli!
Pe toți îi va duce însă vântul,
îi va lua o suflare.
Dar cel ce se adăpostește în Mine va moșteni țara
și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.“
Cei ce se căiesc vor fi mângâiați
14Se va zice:
„Construiți! Construiți! Pregătiți calea!
Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!“
15Căci așa vorbește Cel Măreț și Înălțat,
Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt:
„Eu locuiesc într‑un loc înalt și sfânt,
dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriți
și să învigorez inimile celor zdrobiți.
16Nu voi certa pe vecie
și nu voi fi pentru totdeauna mânios,
pentru că atunci duhul și sufletele pe care le‑am făcut
ar leșina înaintea Mea.
17M‑am mâniat pentru nelegiuirea câștigului său nedrept;
l‑am lovit și, de mânie, Mi‑am ascuns fața.
Dar el a continuat, răzvrătit,
să umble pe calea inimii lui.
18I‑am văzut căile, dar îl voi vindeca,
îl voi călăuzi, și‑i voi aduce mângâiere,
lui și celor ce‑l bocesc.
19Voi fi Cel Ce creează rod pe buze.
Pace, pace celui de departe și celui de aproape,
zice Domnul. Eu îl voi vindeca!
20Dar cei răi sunt ca marea agitată,
care nu se poate liniști
și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl.
21Pentru cei răi nu este pace“, zice Dumnezeul meu.
