Isaías 15 – CST & NTLR

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Isaías 15:1-9

Profecía contra Moab

16:6-12Jer 48:29-36

1Profecía contra Moab:

La ciudad moabita de Ar está arruinada,

¡destruida en una noche!

La ciudad moabita de Quir está arruinada,

¡destruida en una noche!

2Acuden los de Dibón al templo,

a sus altares paganos, para llorar.

Moab está gimiendo

por Nebo y por Medeba.

Rapadas están todas las cabezas,

y afeitadas todas las barbas.

3Todos, deshechos en llanto,

van por las calles, vestidos de luto;

¡gimen en los techos y en las plazas!

4Hesbón y Elalé claman a gritos,

hasta Yahaza se escuchan sus clamores.

Por eso gritan los valientes de Moab,

y flaquea su entereza.

5Mi corazón grita por Moab;

sus fugitivos huyen hasta Zoar,

hasta Eglat Selisiyá.

Suben llorando por la cuesta de Luhit;

ante el desastre, gritan desesperados

por el camino de Joronayin.

6Se han secado las aguas de Nimrín;

se ha marchitado la hierba.

Ya no hay vegetación,

no ha quedado nada verde.

7Por eso se llevaron,

más allá del arroyo de los Sauces,

las muchas riquezas que amasaron.

8Su grito desesperado

va recorriendo la frontera de Moab.

Llega su gemido hasta Eglayin,

y aun llega hasta Ber Elín.

9Llenas están de sangre las aguas de Dimón,

y aún más plagas le añadiré:

enviaré un león contra los moabitas fugitivos

y contra los que permanezcan en la tierra.

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 15:1-9

Profeție împotriva Moabului

1O rostire cu privire la Moab.

„Da! Pustiit într‑o singură noapte,

distrus este Ar‑Moab.

Da! Pustiit într‑o singură noapte,

distrus este Chir-Moab.

2Chiar și Dibon s‑a suit la templu2 Sensul versului este nesigur. Sau Ha‑Bait și Dibon s‑au suit.,

pe înălțimi, ca să plângă.

Pentru Nebo și pentru Medeba,

geme Moabul.

Toate capetele sunt rase

și toate bărbile sunt tăiate.

3Pe străzi umblă încinși cu saci.

Pe acoperișuri și în piețe,

toți gem, fiind doborâți de plâns.

4Heșbon și Eleale țipă,

iar glasul lor se aude până în Iahaț.

Iată de ce luptătorii Moabului țipă

având sufletul plin de groază.

5Îmi plânge inima pentru Moab!

Fugarii lui ajung până la Țoar

și până la Eglat-Șelișia.

Căci ei urcă culmea Luhitului plângând;

într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.

6Apele din Nimrim sunt secate,

iarba este uscată, vegetația a pierit

și nu mai există nimic verde.

7De aceea își duc bogăția câștigată și agoniseala lor7 Sau: Ceea ce au putut salva din agoniseala lor.

dincolo de Pârâul Sălciilor.

8Într-adevăr, un strigăt înconjoară teritoriul Moabului.

Geamătul lui ajunge până la Eglaim;

Geamătul lui ajunge până la Beer-Elim.

9Într-adevăr, apele Dimonului sunt pline de sânge.

Dar voi aduce și mai multe asupra Dimonului –

voi aduce un leu împotriva fugarilor Moabului

și împotriva rămășiței din țară.“