1Entonces Agripa le dijo a Pablo:
―Tienes permiso para defenderte.
Pablo hizo un ademán con la mano y comenzó así su defensa:
2―Rey Agripa, para mí es un privilegio presentarme hoy ante ti para defenderme de las acusaciones de los judíos, 3sobre todo porque tú estás bien informado de todas las tradiciones y controversias de los judíos. Por eso te ruego que me escuches con paciencia.
4»Todos los judíos saben cómo he vivido desde que era niño, desde mi edad temprana entre mi gente y también en Jerusalén. 5Ellos me conocen desde hace mucho tiempo y pueden atestiguar, si quieren, que viví como fariseo, de acuerdo con la secta más estricta de nuestra religión. 6Y ahora me juzgan por la esperanza que tengo en la promesa que Dios hizo a nuestros antepasados. 7Esta es la promesa que nuestras doce tribus esperan alcanzar rindiendo culto a Dios con diligencia día y noche. Es por esta esperanza, oh rey, por lo que me acusan los judíos. 8¿Por qué os parece a vosotros increíble que Dios resucite a los muertos?
9»Pues bien, yo mismo estaba convencido de que debía hacer todo lo posible por combatir el nombre de Jesús de Nazaret. 10Eso es precisamente lo que hice en Jerusalén. Con la autoridad de los jefes de los sacerdotes metí en la cárcel a muchos de los santos y, cuando los mataban, yo manifestaba mi aprobación. 11Muchas veces anduve de sinagoga en sinagoga castigándolos para obligarlos a blasfemar. Mi obsesión contra ellos me llevaba al extremo de perseguirlos incluso en ciudades del extranjero.
12»En uno de esos viajes iba yo hacia Damasco con la autoridad y la comisión de los jefes de los sacerdotes. 13A eso del mediodía, oh rey, mientras iba por el camino, vi una luz del cielo, más refulgente que el sol, que con su resplandor nos envolvió a mí y a mis acompañantes. 14Todos caímos al suelo, y yo oí una voz que me decía en arameo:26:14 arameo. Lit. el dialecto hebreo. “Saulo, Saulo, ¿por qué me persigues? ¿Qué sacas con darte cabezazos contra la pared?”26:14 ¿Qué sacas … pared? Lit. Te es difícil dar coces contra el aguijón. 15Entonces pregunté: “¿Quién eres, Señor?” “Yo soy Jesús, a quien tú persigues —me contestó el Señor—. 16Ahora, ponte en pie y escúchame. Me he aparecido a ti con el fin de designarte siervo y testigo de lo que has visto de mí y de lo que te voy a revelar. 17Te libraré de tu propio pueblo y de los gentiles. Te envío a estos 18para que les abras los ojos y se conviertan de las tinieblas a la luz, y del poder de Satanás a Dios, a fin de que, por la fe en mí, reciban el perdón de los pecados y la herencia entre los santificados”.
19»Así que, rey Agripa, no fui desobediente a esa visión celestial. 20Al contrario, comenzando con los que estaban en Damasco, siguiendo con los que estaban en Jerusalén y en toda Judea, y luego con los gentiles, a todos les prediqué que se arrepintieran y se convirtieran a Dios, y que demostraran su arrepentimiento con sus buenas obras. 21Solo por eso los judíos me prendieron en el templo y trataron de matarme. 22Pero Dios me ha ayudado hasta hoy, y así me mantengo firme, testificando a grandes y pequeños. No he dicho sino lo que los profetas y Moisés ya dijeron que sucedería: 23que el Cristo padecería y que, siendo el primero en resucitar, proclamaría la luz a su propio pueblo y a los gentiles».
24Al llegar Pablo a este punto de su defensa, Festo interrumpió.
―¡Estás loco, Pablo! —le gritó—. El mucho estudio te ha hecho perder la cabeza.
25―No estoy loco, excelentísimo Festo —contestó Pablo—. Lo que digo es cierto y sensato. 26El rey está familiarizado con estas cosas, y por eso hablo ante él con tanto atrevimiento. Estoy convencido de que nada de esto ignora, porque no sucedió en un rincón. 27Rey Agripa, ¿crees en los profetas? ¡A mí me consta que sí!
28―Un poco más y me convences de hacerme cristiano26:28 Un poco … cristiano. Alt. ¿Con tan poco pretendes hacerme cristiano? —le dijo Agripa.
29―Sea por poco o por mucho —le replicó Pablo—, le pido a Dios que no solo tú, sino también todos los que me están escuchando hoy lleguen a ser como yo, aunque sin estas cadenas.
30Se levantó el rey, y también el gobernador, Berenice y los que estaban sentados con ellos. 31Al retirarse, decían entre sí:
―Este hombre no ha hecho nada que merezca la muerte ni la cárcel.
32Y Agripa le dijo a Festo:
―Se podría poner en libertad a este hombre si no hubiera apelado al emperador.
1Agrippa i‑a zis lui Pavel:
– Ți se dă voie să vorbești despre tine!
Atunci Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel:
2– Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei, 3mai ales pentru că tu ești cunoscător al tuturor obiceiurilor și controverselor iudeilor. De aceea, te rog fierbinte să mă asculți cu răbdare. 4Toți iudeii cunosc felul în care mi‑am trăit viața încă din tinerețe – viață pe care mi‑am petrecut‑o de la început în mijlocul neamului meu și în Ierusalim. 5Dacă doresc să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp și știu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă partidă a religiei noastre. 6Iar acum, stau aici ca să fiu judecat din cauza speranței în promisiunea făcută de Dumnezeu strămoșilor6 Lit.: taților. noștri, 7promisiune pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujindu‑I lui Dumnezeu cu seriozitate zi și noapte, speră s‑o primească. Pentru această speranță, rege, sunt acuzat eu de către iudei! 8Ce, vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?! 9Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus nazarineanul, 10și așa am și făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoților i‑am aruncat în închisori pe mulți sfinți, iar când erau condamnați la moarte îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11De asemenea, pedepsindu‑i adesea prin toate sinagogile, m‑am străduit să‑i fac să blasfemieze. Și fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i‑am persecutat chiar și în cetățile străine!
12Cu acestea în gând, m‑am dus în Damasc, având autoritate și putere deplină de la conducătorii preoților. 13Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu – și împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine – o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui. 14Toți am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba ebraică: „Saul, Saul, de ce Mă persecuți? Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni!14 Vezi a doua notă de la 9:5.“ 15Eu am întrebat: „Cine ești, Doamne15 Vezi nota de la 9:5.?“ Domnul mi‑a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! 16Dar ridică‑te și stai în picioare! Căci M‑am arătat ție ca să te numesc slujitor și martor atât al lucrurilor în care M‑ai văzut pe Mine, cât și al lucrurilor în care Mă voi arăta ție. 17Te voi elibera16-17 Lit.: 16 Mă voi arăta ție, 17 eliberându‑te. de poporul tău și de neamurile la care te trimit 18să le deschizi ochii ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub autoritatea lui Satan18 Vezi nota de la 5:3. la Dumnezeu, astfel încât să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenire18 Sau: o parte. alături de cei sfințiți.“
19De aceea, rege Agrippa, n‑am fost neascultător față de viziunea cerească, 20ci le‑am vestit – mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din întreaga regiune a Iudeei, iar apoi neamurilor – să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice de pocăință. 21Din cauza acestor lucruri m‑au prins iudeii în Templu și au încercat să mă omoare! 22Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu și stau aici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât și înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeții și Moise22, 27 Referire la Vechiul Testament, care era împărțit în trei secțiuni: Legea (Moise), Profeții și Scrierile. au zis că urmează să se întâmple, 23și anume că El, Cristosul, va trebui să sufere și, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morți, va vesti lumină atât poporului Său, cât și neamurilor.
24În timp ce Pavel se apăra astfel, Festus a zis cu glas tare:
– Ți‑ai ieșit din minți, Pavel! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!
25Însă Pavel a răspuns:
– Nu mi‑am ieșit din minți, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte care țin de adevăr și de o judecată sănătoasă. 26Deoarece regele cunoaște aceste lucruri, eu pot să‑i vorbesc cu îndrăzneală, întrucât sunt convins că nimic din acestea n‑a putut trece neobservat de el, deoarece nu s‑au întâmplat într‑un colț. 27Crezi tu în Profeți, rege Agrippa? Știu că tu crezi!
28Însă Agrippa i‑a zis lui Pavel:
– În curând, mă vei convinge să mă fac creștin!
29Pavel i‑a răspuns:
– Fie în curând, fie mai târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu doar tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea.
30Regele, guvernatorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s‑au ridicat 31și, în timp ce plecau, își spuneau unii altora: „Omul acesta nu face nimic vrednic de moarte sau de lanțuri.“
32Agrippa i‑a zis lui Festus:
– Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n‑ar fi făcut apel la Cezar.
