Humillación y exaltación de Cristo
1Por tanto, si sentís algún estímulo en vuestra unión con Cristo, algún consuelo en su amor, algún compañerismo en el Espíritu, algún afecto entrañable, 2llenadme de alegría teniendo un mismo parecer, un mismo amor, unidos en alma y pensamiento. 3No hagáis nada por egoísmo o vanidad; más bien, con humildad considerad a los demás como superiores a vosotros mismos. 4Cada uno debe velar no solo por sus propios intereses, sino también por los intereses de los demás.
5Vuestra actitud debe ser como la de Cristo Jesús,
6quien, siendo por naturaleza2:6 por naturaleza. Lit. en forma de. Dios,
no consideró el ser igual a Dios como algo a qué aferrarse.
7Por el contrario, se rebajó voluntariamente,
tomando la naturaleza2:7 la naturaleza. Lit. la forma. de siervo
y haciéndose semejante a los seres humanos.
8Y, al manifestarse como hombre,
se humilló a sí mismo
y se hizo obediente hasta la muerte,
¡y muerte de cruz!
9Por eso Dios lo exaltó hasta lo sumo
y le otorgó el nombre
que está sobre todo nombre,
10para que ante el nombre de Jesús
se doble toda rodilla
en el cielo y en la tierra
y debajo de la tierra,
11y toda lengua confiese que Jesucristo es el Señor,
para gloria de Dios Padre.
Testimonio de luz
12Así que, mis queridos hermanos, como habéis obedecido siempre —no solo en mi presencia, sino mucho más ahora en mi ausencia— llevad a cabo vuestra salvación con temor y temblor, 13pues Dios es quien produce en vosotros tanto el querer como el hacer para que se cumpla su buena voluntad.
14Hacedlo todo sin quejas ni contiendas, 15para que seáis intachables y puros, hijos de Dios sin culpa en medio de una generación torcida y depravada. En ella brilláis como estrellas en el firmamento, 16manteniendo en alto2:16 manteniendo en alto. Alt. ya que se aferran a. la palabra de vida. Así en el día de Cristo me sentiré satisfecho de no haber corrido ni trabajado en vano. 17Y, aunque mi vida fuera derramada2:17 derramada. Es decir, como libación. sobre el sacrificio y servicio que proceden de vuestra fe, me alegro y comparto con todos vosotros mi alegría. 18Así también, alegraos y compartid vuestra alegría conmigo.
Dos colaboradores ejemplares
19Espero en el Señor Jesús enviaros pronto a Timoteo, para que también yo cobre ánimo al recibir noticias vuestras. 20Nadie como él se preocupa de veras por vuestro bienestar, 21pues todos los demás buscan sus propios intereses y no los de Jesucristo. 22Pero vosotros conocéis bien la entereza de carácter de Timoteo, que ha servido conmigo en la obra del evangelio, como un hijo junto a su padre. 23Así que espero enviároslo tan pronto como se aclaren mis asuntos. 24Y confío en el Señor que yo mismo iré pronto.
25Ahora bien, creo que es necesario enviaros de vuelta a Epafrodito, mi hermano, colaborador y compañero de lucha, a quien vosotros habéis enviado para atenderme en mis necesidades. 26Él os echa mucho de menos a todos y está afligido porque os enterasteis de que estaba enfermo. 27En efecto, estuvo enfermo y al borde de la muerte; pero Dios se compadeció de él, y no solo de él, sino también de mí, para no añadir tristeza a mi tristeza. 28Así que lo envío urgentemente para que, al verlo de nuevo, os alegréis y yo esté menos preocupado. 29Recibidle en el Señor con toda alegría y honrad a los que son como él, 30porque estuvo a punto de morir por la obra de Cristo, arriesgando la vida para suplir el servicio que vosotros no podíais prestarme.
Urmându‑L pe Cristos în smerenie
1Așadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreun simțământ1 Termenul folosit aici se referă tot la sediul celor mai puternice sentimente și pasiuni. și vreo îndurare, 2împliniți‑mi bucuria și fiți în același gând, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur gând! 3Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în smerenie, să‑i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă. 4Fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora. 5Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus,
6Cel Ce, deși exista în chip6-7 Sau: formă, natură. de Dumnezeu,
n‑a considerat că a fi deopotrivă cu Dumnezeu este un lucru de apucat,
7ci S‑a golit pe Sine, luând chip de rob
și devenind asemenea oamenilor.
La înfățișare a fost găsit ca un om;7 Unele traduceri încep v. 8 cu acest vers.
8S‑a smerit
și a devenit ascultător până la moarte
și încă moarte pe cruce.
9De aceea și Dumnezeu L‑a înălțat nespus de mult
și I‑a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,
10pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi
din cer, de pe pământ și de sub pământ,
11și orice limbă să mărturisească
că Isus Cristos este Domn,
spre slava lui Dumnezeu Tatăl.
Strălucind ca niște stele
12De aceea, preaiubiții mei, așa cum întotdeauna ați ascultat, nu doar în prezența mea, ci mult mai mult acum, în lipsa mea, lucrați pe deplin12 Verbul katergazomai poate avea aici sens intensiv datorită preverbului. Alte traduceri preferă echivalarea a duce până la capăt. Din punct de vedere teologic acest lucru este inacceptabil deoarece noi nu putem adăuga nimic la mântuirea noastră. Preferabilă este nuanța prin care se poate înțelege că mântuirea își poate da roadele în fapte potrivite cu pocăința. Această idee este consecventă cu texte controversate precum Iacov cap. 2, de exemplu. mântuirea voastră, cu frică și cutremur, 13căci Dumnezeu este Cel Ce lucrează în voi și voința și înfăptuirea după buna Lui plăcere.
14Faceți toate lucrurile fără nemulțumiri14 Termenul grecesc poate fi tradus și cu murmur, cârteli. și fără dispute, 15ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur, în mijlocul unei generații corupte și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume15 Sau: stele în Univers., 16ținând sus16 Sau: ținând strâns. Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n‑am alergat fără folos, nici nu m‑am ostenit fără folos. 17Și chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre17 Vezi Ex. 29:38-41., eu mă bucur și îmi împărtășesc bucuria cu voi toți. 18În același fel, bucurați‑vă și voi și împărtășiți‑vă bucuria cu mine!
Timotei și Epafroditos
19Îmi pun speranța în Domnul Isus că vi‑l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca și eu să fiu încurajat de veștile despre voi. 20Căci n‑am pe nimeni de suflet ca Timotei; el se va preocupa cu adevărat de voi. 21Fiindcă toți își caută propriile foloase, și nu pe ale lui Cristos. 22Voi cunoașteți caracterul lui, că a slujit împreună cu mine pentru Evanghelie ca un copil cu tatăl lui. 23Sper deci să vi‑l trimit imediat ce aflu cum vor fi lucrurile în privința mea 24și sunt încrezător în Domnul că voi veni și eu curând.
25Am considerat necesar să vi‑l trimit pe fratele Epafroditos, lucrător și soldat împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26Căci îi era foarte dor de voi toți și a fost foarte tulburat fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut milă de el și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am parte de întristare peste întristare. 28Așadar, vi‑l trimit în grabă, ca să vă bucurați din nou văzându‑l, iar eu să nu mai fiu întristat. 29Primiți‑l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, și cinstiți astfel de oameni! 30Căci de dragul lucrării lui Cristos a fost aproape de moarte, riscându‑și viața ca să împlinească ceea ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
