Jerusalén, una vid inútil
1El Señor me habló diciendo: 2«Hijo de hombre, ¿en qué supera la madera de la vid a la madera de los árboles del bosque? 3Esa madera no sirve para hacer muebles, ¡y ni siquiera para hacer una percha! 4¡Escasamente sirve para alimentar el fuego! Pero ¿de qué sirve cuando sus extremos se consumen y ya se ha quemado por dentro? 5Si cuando estaba entera no servía para nada, ¡mucho menos cuando ya ha sido consumida por el fuego!
6»Por tanto, así dice el Señor omnipotente: Como el leño de la vid que eché al fuego, así haré con los habitantes de Jerusalén. 7Voy a enfrentarme a ellos; ¡se han librado de un fuego, pero serán consumidos por otro! Cuando me enfrente a ellos, vosotros sabréis que yo soy el Señor. 8Convertiré a este país en desolación, porque ha sido infiel. Lo afirma el Señor omnipotente».
Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viță
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, prin ce se deosebește lemnul de viță de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? 3Se ia lemn de viță pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viță pentru a se face din el măcar un țăruș, de care să se atârne tot felul de vase? 4Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete și îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? 5Deci, dacă atunci când era întreg nu s‑a putut face nimic din el, cu cât mai puțin acum după ce l‑a ars focul și l‑a mistuit!?“
6De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: „Așa cum deosebesc lemnul de viță de lemnul oricărui copac din pădure, ca să‑l pun pe foc să fie ars, tot așa voi face și cu locuitorii Ierusalimului. 7Îmi voi îndrepta fața împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veți ști că Eu sunt Domnul. 8Voi preface țara într‑un pustiu, pentru că au fost necredincioși, zice Stăpânul Domn.“
