1Oíd esta palabra, vacas de Basán,
que vivís en el monte de Samaria,
que oprimís a los desvalidos
y maltratáis a los necesitados,
que decís a vuestros esposos:
«¡Traednos de beber!»
2El Señor omnipotente ha jurado por su santidad:
«Vendrán días en que hasta la última de vosotras
será arreada con garfios y arpones.
3Una tras otra saldréis por las brechas del muro,
y hacia Hermón seréis expulsadas
—afirma el Señor—.
4»Id a Betel y pecad;
id a Guilgal y seguid pecando.
Ofreced vuestros sacrificios por la mañana,
y al tercer día vuestros diezmos.
5Quemad pan leudado como ofrenda de gratitud
y proclamad ofrendas voluntarias.
Hacedlo saber a todos, israelitas;
¡eso es lo que a vosotros os encanta!
—afirma el Señor omnipotente—.
Dureza de Israel
6»Yo os hice pasar hambre en todas vuestras ciudades,
y os privé de pan en todos vuestros poblados.
Con todo, vosotros no os volvisteis a mí
—afirma el Señor—.
7»Yo os retuve la lluvia
cuando aún faltaban tres meses para la cosecha.
En una ciudad hacía llover,
pero en otra, no;
una parcela recibía lluvia,
mientras que otra, no, y se secó.
8Vagando de ciudad en ciudad, iba la gente en busca de agua,
pero no calmaba su sed.
Con todo, vosotros no os volvisteis a mí
—afirma el Señor—.
9»Castigué vuestros campos con plagas y sequía;
la langosta devoró vuestros huertos y viñedos,
vuestras higueras y olivares.
Con todo, no os volvisteis a mí
—afirma el Señor—.
10»Os mandé plagas
como las de Egipto.
Pasé por la espada a vuestros mejores jóvenes,
junto con los caballos capturados.
Hice que llegara hasta vuestras propias narices
el hedor de los cadáveres.
Con todo, no os volvisteis a mí
—afirma el Señor—.
11»Yo os envié destrucción
como la de Sodoma y Gomorra;
¡quedasteis como tizones arrebatados del fuego!
Con todo, vosotros no os volvisteis a mí
—afirma el Señor—.
12»Por eso, Israel, voy a actuar contra ti;
y, como voy a hacerlo,
¡prepárate, Israel, para encontrarte con tu Dios!»
13He aquí el que forma las montañas,
el que crea el viento,
el que revela al hombre sus designios,
el que convierte la aurora en tinieblas,
el que marcha sobre las alturas de la tierra:
su nombre es el Señor Dios Todopoderoso.
1Ascultați cuvântul acesta,
vaci ale Bașanului, care sunteți pe muntele Samariei,
care‑i asupriți pe cei săraci,
care‑i zdrobiți pe cei nevoiași,
care ziceți stăpânilor voștri:
„Aduceți‑ne să bem!“
2Stăpânul Domn a jurat pe sfințenia Sa, zicând:
„Iată vin zile pentru voi
când vă vor trage cu cârlige,
iar pe ultimele dintre voi – cu cârlige de pescuit.
3Veți ieși prin spărturile zidului,
fiecare drept înainte,
și veți fi alungate în Harmon3 Locație geografică necunoscută.,“ zice Domnul.
4„Duceți‑vă la Betel și păcătuiți!
Duceți‑vă la Ghilgal și păcătuiți și mai mult!
Aduceți‑vă dimineața jertfele
și dați‑vă zeciuielile la fiecare trei zile4 Sau, cf. Deut. 14:28: ani.!
5Aduceți jertfă de mulțumire din pâine dospită
și lăudați‑vă cu darurile de bunăvoie,
trâmbițați despre ele,
căci aceasta vă place, fii ai lui Israel,“
zice Stăpânul Domn.
Eșecul Israelului în a învăța prin disciplinare
6„Prin urmare, și Eu v‑am trimis foamete6 Lit.: dinți curați (fără mâncare printre ei). în toate cetățile voastre
și am adus lipsă de pâine în toate locurile voastre.
Dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
7„Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi,
când mai erau încă trei luni până la seceriș.
Am dat ploaie peste o cetate,
dar peste o alta n‑am lăsat să plouă;
peste un ogor a plouat,
însă alt ogor nu a avut parte de ploaie și s‑a uscat.
8Două-trei cetăți s‑au dus însetate la o alta ca să bea apă,
dar nu s‑au săturat.
Cu toate acestea, nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
9„De multe ori v‑am lovit grădinile și viile
cu filoxera și cu mălura.9 Sau: V‑am lovit cu filoxera și cu mălura / mulțimea grădinilor și viilor voastre.
Apoi lăcustele v‑au devorat smochinii și măslinii,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
10„Am trimis împotriva voastră molima,
ca și în Egipt.
I‑am ucis pe tinerii voștri cu sabia
și am tăiat caii voștri căzuți ca pradă.
Am ridicat duhoarea taberei voastre până la nările voastre,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
11„Pe unii dintre voi i‑am distrus,
cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora.
Ați ajuns ca tăciunele scos din jar,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
12„De aceea îți voi face astfel, Israel,
și, pentru că îți voi face astfel,
pregătește‑te să‑L întâlnești pe Dumnezeul tău, Israel!“
13Căci iată că El este Cel Ce a întocmit munții,
Cel Ce a creat vântul
și i‑a descoperit omului gândul Său,
Cel Ce a prefăcut zorii în întuneric
și Cel Ce umblă pe înălțimile pământului –
Domnul, Dumnezeul Oștirilor, este Numele Său.
