Cómo tratar a viudas, ancianos y esclavos
1No reprendas con dureza al anciano, sino aconséjalo como si fuera tu padre. Trata a los jóvenes como a hermanos; 2a las ancianas, como a madres; a las jóvenes, como a hermanas, con toda pureza.
3Reconoce debidamente a las viudas que de veras están desamparadas. 4Pero, si una viuda tiene hijos o nietos, que estos aprendan primero a cumplir sus obligaciones con su propia familia y correspondan así a sus padres y abuelos, porque eso agrada a Dios. 5La viuda desamparada, como ha quedado sola, pone su esperanza en Dios y persevera noche y día en sus oraciones y súplicas. 6En cambio, la viuda que se entrega al placer ya está muerta en vida. 7Encárgales estas cosas para que sean intachables. 8El que no provee para los suyos, y sobre todo para los de su propia casa, ha negado la fe y es peor que un incrédulo.
9En la lista de las viudas debe figurar únicamente la que tenga más de sesenta años, que haya sido fiel a su esposo,5:9 que haya sido fiel a su esposo. Alt. que no haya tenido más de un esposo. 10y que sea reconocida por sus buenas obras, tales como criar hijos, practicar la hospitalidad, lavar los pies de los creyentes, ayudar a los que sufren y aprovechar toda oportunidad para hacer el bien.
11No incluyas en esa lista a las viudas más jóvenes, porque cuando sus pasiones las alejan de Cristo, les da por casarse. 12Así resultan culpables de faltar a su primer compromiso. 13Además se acostumbran a estar ociosas y andar de casa en casa. Y no solo se vuelven holgazanas, sino también chismosas y entrometidas, hablando de lo que no deben. 14Por eso exhorto a las viudas jóvenes a que se casen y tengan hijos, y a que lleven bien su hogar y no den lugar a las críticas del enemigo. 15Y es que algunas ya se han descarriado para seguir a Satanás.
16Si alguna creyente tiene viudas en su familia, debe ayudarlas para que no sean una carga a la iglesia; así la iglesia podrá atender a las viudas desamparadas.
17Los ancianos que dirigen bien los asuntos de la iglesia son dignos de doble honor,5:17 honor. Alt. honorario. especialmente los que dedican sus esfuerzos a la predicación y a la enseñanza. 18Pues la Escritura dice: «No le pongas bozal al buey mientras esté trillando»,5:18 Dt 25:4 y «El trabajador merece que se le pague su salario».5:18 Lc 10:7 19No admitas ninguna acusación contra un anciano, a no ser que esté respaldada por dos o tres testigos. 20A los que pecan, repréndelos en público para que sirva de escarmiento.
21Te insto delante de Dios, de Cristo Jesús y de los santos ángeles a que sigas estas instrucciones sin dejarte llevar de prejuicios ni favoritismos.
22No te apresures a imponerle las manos a nadie, no sea que te hagas cómplice de pecados ajenos. Consérvate puro.
23No sigas bebiendo solo agua; toma también un poco de vino a causa de tu mal de estómago y tus frecuentes enfermedades.
24Los pecados de algunos son evidentes aun antes de ser investigados, mientras que los pecados de otros se descubren después. 25De igual manera son evidentes las buenas obras y, aunque estén ocultas, tarde o temprano se manifestarán.5:25 y, aunque … se manifestarán. Alt. y, si son malas, no podrán quedar ocultas.
Atitudinea față de anumite categorii de credincioși
1Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci îndeamnă‑l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe niște frați; 2pe femeile bătrâne – ca pe niște mame; pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția.
3Cinstește văduvele care sunt într-adevăr văduve! 4Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să învețe, mai întâi, să se poarte cu evlavie în familia lor și să‑și răsplătească părinții, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune speranța în Dumnezeu și stăruie, zi și noapte, în rugăciuni și mijlociri, 6dar cea care trăiește pentru plăceri6 Sensul verbului spatalao este a trăi un stil de viață luxos; a duce o viață voluptoasă. Ideea redată în 2:15 poate fi înțeleasă mai bine și cu ajutorul celor menționate în acest context. Femeia care este cu adevărat dedicată familiei, nașterii și creșterii copiilor nu este interesată de un stil de viață luxos., chiar dacă trăiește, a murit. 7Poruncește și aceste lucruri, pentru ca ei să fie fără reproș. 8Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci a lepădat credința și este mai rău decât un necredincios.
9O văduvă să fie înscrisă pe listă doar dacă are cel puțin șaizeci de ani, a fost soția unui singur bărbat9 Vezi nota de la 3:2. 10și are o bună mărturie pentru faptele ei bune: dacă și‑a crescut bine copiii, dacă a fost ospitalieră, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i‑a ajutat pe cei aflați în necaz și dacă a stăruit în orice faptă bună.
11Dar pe văduvele mai tinere11, 14 Cu referire la văduvele a căror vârstă este până în 60 de ani. să nu le primești. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească 12și își atrag astfel judecata pentru că au încălcat credința dintâi12 Probabil când o văduvă era trecută pe listă (vezi v. 9) aceasta se obliga la un devotament total față de Cristos, ceea ce implica decizia de a nu se recăsători.. 13Totodată, se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie. 14Prin urmare, vreau ca văduvele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea împotrivitorului niciun prilej de insultă. 15Căci unele s‑au întors deja să‑l urmeze pe Satan15 Vezi nota de la 1:20..
16Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute. Să nu fie împovărată biserica, pentru ca astfel să le poată ajuta pe cele ce sunt într-adevăr văduve.
17Bătrânii17 Sau: Prezbiterii. care conduc bine să fie considerați vrednici de o cinste sporită17 Lit.: dublă., mai ales cei ce se ostenesc cu predicarea17 Lit.: în cuvânt. și învățarea. 18Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului când treieră“18 Vezi Deut. 25:4. și „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“18 Vezi Lc. 10:7. 19Să nu accepți nicio acuzație împotriva unui bătrân19 Sau: prezbiter., decât dacă sunt doi sau trei martori. 20Pe cei ce păcătuiesc, mustră‑i20 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a da în vileag, a dovedi vinovat, a expune, a aduce la lumină, a examina cu atenție. înaintea tuturor, astfel încât și ceilalți să aibă frică. 21Te rog fierbinte21 Lit.: Mărturisesc (fierbinte). Termenul diamartyromai este compus din verbul care înseamnă a mărturisi și un preverb care dă o valoare intensivă expresiei. Această expresie semnifică mai mult decât doar o rugăminte puternică. Dumnezeu Însuși este chemat ca martor la ceea ce apostolul îi cere cu tărie lui Timotei. înaintea lui Dumnezeu, a lui Cristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste învățături fără prejudecată și fără să faci nimic cu părtinire.
22Să nu‑ți pui mâinile peste nimeni cu grabă, nici să nu fii părtaș la păcatele altora! Păstrează‑te curat!
23Să nu bei doar apă, ci folosește și puțin vin, din cauza stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri.
24Păcatele unor oameni sunt vizibile24-25 Sau: evidente; clare. și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 25Tot astfel, faptele bune sunt vizibile, iar cele ce nu sunt vizibile, nu pot rămâne ascunse.
