Knijga O Kristu

Otkrivenje 12:1-17

Žena i Zmaj

1Na nebu se pokaže veliko znamenje. Ugledam ženu obučenu u sunce, s Mesecom pod nogama i vijencem od dvanaest zvijezda na glavi. 2Trudna je vikala u porođajnim bolima.

3Odjednom se pojavi velik crveni zmaj sa sedam glava i deset rogova. Na glavama je imao sedam kruna. 4Repom sruši na zemlju trećinu zvijezda. Stajao je pred ženom koja je rađala da joj proždre Dijete čim se rodi.

5Ona rodi muško dijete koje će vladati svim narodima željeznom palicom te je uzeto k Bogu i njegovu prijestolju. 6A žena pobjegne u pustinju, gdje joj je Bog pripravio sklonište da bude zbrinuta tisuću dvjesto šezdeset dana.

7U nebu nastane rat: Mihael i anđeli pod njegovim vodstvom zarate sa Zmajem i njegovim anđelima 8te ih nadvladaju i istjeraju iz neba. 9Veliki Zmaj, stara Zmija koju nazivaju Đavlom, Sotonom i zavodnikom svega svijeta, zbačen je na zemlju, a s njime i njegovi anđeli.

10Začujem zatim s neba silan glas:

“Evo spasenja i snage i kraljevstva našega Boga,

i vlasti njegova Pomazanika!

Jer zbačen je na zemlju tužitelj naše braće

koji ih je danonoćno optuživao pred Bogom.

11Pobijedili su ga s pomoću krvi Jaganjčeve

i riječi svojega svjedočanstva.

Nisu se bojali umrijeti.

12Radujte se, nebesa i svi vi koji u njima obitavate!

Teško vama, zemljo i more!

Jer đavao je sišao k vama silno gnjevan

znajući da mu je preostalo malo vremena!”

13Kad je Zmaj vidio da je zbačen na zemlju, počne progoniti ženu koja je rodila muško dijete. 14Ali ona dobije dva velika orlovska krila te odleti u sklonište pripremljeno za nju u pustinji, gdje će, zaštićena od Zmije, biti zbrinuta jedno vrijeme, dva vremena i polovicu vremena.

15Zmaj ispusti za ženom iz usta mlaz vode poput rijeke da je rijeka odnese. 16Ali zemlja pomogne ženi: otvori usta i proguta rijeku što je šikljala iz Zmajevih usta. 17Zmaj se nato rasrdi na ženu pa zarati s ostatkom njezina potomstva—sa svima koji čuvaju Božje zapovijedi i svjedoče da pripadaju Isusu Kristu.

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 12:1-18

Femeia și balaurul

1În cer s‑a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii. 3În cer s‑a văzut un alt semn: iată că un dragon3 Pentru alte creaturi folosite în sens metaforic pentru a‑i descrie pe vrăjmașii lui Dumnezeu, vezi Ps. 74:14; Is. 27:1; Eze. 29:3. mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe, 4a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le‑a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să‑l mănânce. 5Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său. 6Iar femeia a fugit în pustie, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile6 Patruzeci și două de luni sau trei ani și jumătate..

7În cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s‑au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s‑au războit și ei. 8Dar n‑au putut învinge și locul lor nu li s‑a mai găsit în cer. 9Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.

10Apoi am auzit în cer un glas puternic, zicând:

„Acum au venit mântuirea, puterea,

Împărăția Dumnezeului nostru

și autoritatea Cristosului10 Vezi nota de la 11:15. Său,

căci acuzatorul10 Vezi nota de la 2:9. fraților noștri a fost aruncat,

a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte.

11Ei l‑au învins prin sângele Mielului

și prin cuvântul mărturiei lor

și nu și‑au iubit viața, chiar până la moarte.

12De aceea, bucurați‑vă, ceruri,

și voi, cei ce locuiți în ele!

Vai de voi, pământ și mare,

pentru că diavolul a coborât la voi

cuprins de o mare furie,

fiindcă știe că are puțină vreme!“

13Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit‑o pe femeia care născuse băiatul. 14Femeii i s‑au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustie, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi14 Trei ani și jumătate sau patruzeci și două de luni, sau o mie două sute șaizeci de zile., departe de fața șarpelui. 15Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s‑o facă să fie luată de râu, 16dar pământul a venit în ajutorul femeii, și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase dragonul din gură. 17Atunci dragonul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să poarte război cu rămășița seminței17 Sau: urmașilor. ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus. 18Apoi a stat18 Unele mss conțin: am stat. pe țărmul mării.18 Unele traduceri includ acest scurt verset în versetul 1 din capitolul următor, însă structura textului cere ca acesta să rămână în capitolul 12.