Isus iscjeljuje u subotu
1Jedne je subote Isus bio na objedu pri nekome farizejskom vođi. Budno su pratili što će učiniti 2jer je ondje bio čovjek koji je imao vodenu bolest. 3“Je li prema Zakonu dopušteno liječiti ljude subotom ili nije?” upita Isus zakonoznance i farizeje. 4Šutjeli su. On dotakne bolesnog čovjeka, iscijeli ga i reče mu da može ići. 5A njima reče: “Tko od vas subotom ne radi? Ako vam sin ili vol padne u zdenac, nećete li ga smjesta izvaditi?” 6Nisu na to imali što odgovoriti.
Isus poučava o poniznosti
7Opazivši da uzvanici biraju mjesta bliže pročelju stola, reče im: 8“Kad te pozovu na svadbu, ne zauzimaj odmah počasno mjesto za stolom. Što ako je pozvan tko ugledniji od tebe? 9Domaćin će ti tada reći: ‘Ustupi mjesto ovome uzvaniku!’ Tada ćeš, postiđen, morati zauzeti bilo kakvo preostalo mjesto u dnu stola.
10Nego kad te tko pozove, zauzmi posljednje mjesto za stolom. Kada te domaćin vidi, prići će ti i reći: ‘Prijatelju, pripremili smo ti bolje mjesto.’ Tako ćeš biti počašćen pred svim uzvanicima. 11Tko sebe uzvisuje, bit će ponižen, a ponizni će biti uzvišeni.”
12Zatim se okrene domaćinu i reče mu: “Kad priređuješ objed ili večeru, ne pozivaj svoje prijatelje, braću, rodbinu ni bogate susjede. Jer oni će ti se odužiti uzvraćajući poziv. 13Nego pozovi siromahe, bogalje, hrome i slijepe. 14Oni ti nemaju čime uzvratiti. Tako ćeš biti blagoslovljen jer će Bog te za to nagraditi o uskrsnuću pravednika.”
Prispodoba o velikoj gozbi
(Mt 22:1-14)
15Kad je to čuo jedan od ljudi za stolom, uzvikne: “Blago onome koji bude blagovao u kraljevstvu Božjemu!”
16Isus mu odgovori prispodobom: “Neki je čovjek priredio veliku gozbu i pozvao mnogo ljudi. 17Kad je večera bila spremna, pošalje slugu da uzvanicima poruči: ‘Sve je spremno. Dođite!’ 18Ali svi se oni počnu izgovarati. Jedan reče: ‘Kupio sam neku njivu pa ju moram otići pogledati. Molim te, ispričaj me.’ 19Drugi reče: ‘Kupio sam upravo pet jarmova volova pa ih moram iskušati. Molim te, ispričaj me.’ 20Treći reče: ‘Upravo sam se oženio pa ne mogu doći.’
21Sluga se vrati i ispriča gospodaru što su mu rekli. Domaćin se nato razgnjevi pa reče sluzi: ‘Idi na gradske ulice i trgove pa dovedi prosjake, bogalje, hrome i slijepce.’ 22Kad je tako učinio, sluga javi: ‘Gospodaru, doveo sam ih, ali ima još mjesta.’ 23‘Kreni tražiti po puteljcima i iza ograda te ih natjeraj da dođu da mi se napuni kuća’, reče mu gospodar, 24‘jer vam kažem da nijedan od onih prvih koje sam pozvao neće okusiti ni zalogaja od onoga što sam za njih pripravio.’”
Cijena učeništva
(Mt 10:37-38; 5:13; Mk 9:50)
25S Isusom je putovalo silno mnoštvo. Isus se okrenuo i rekao im: 26“Želite li biti mojim sljedbenicima, morate me voljeti više nego14:26 U grčkome: …morate mrziti svojega… svojega oca i majku, ženu i djecu, braću i sestre, više nego vlastiti život. Inače ne možete biti mojim učenicima. 27Tko ne uzme svoj križ i ne pođe za mnom, ne može biti mojim učenikom.
28Ali ne krećite dok niste utvrdili cijenu. Jer nitko od vas ne bi počeo graditi kulu a da prije toga ne sjedne i ne izračuna troškove da vidi hoće li ju imati čime dovršiti. 29Inače bi mu se moglo dogoditi da uspije izgraditi samo temelj, a onda bi mu se svi koji to vide podsmjehivali: 30‘Ovaj je počeo graditi, a ne može dovršiti!’
31Ili koji bi kralj krenuo ratovati s drugim kraljem a da najprije ne sjedne i ne promisli može li sa svojih deset tisuća vojnika presresti i svladati onoga koji na njega dolazi s dvadeset tisuća? 32Ako ne može, poslat će izaslanstvo da zaište mir dok je neprijatelj još daleko. 33Zato nitko ne može postati mojim učenikom a da se prije toga zbog mene nije svega odrekao.
34Sol je dobra. Ali ako ona obljutavi, čime će se ona zasoliti? 35Bljutava sol nije dobra ni za tlo, ni za gnojište, nego se baca. Slušajte, kad već imate uši!”
Isus vindecă un bolnav de hidropizie
1Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică2 Sau: hidropizie, boală care se manifestă prin umflare, ca urmare a acumulării de apă în cavitățile naturale și în țesuturi. Era cunoscută în antichitate sub această denumire dată de medicul grec Hipocrate (cca. 460–375 î.Cr.)..
3Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei:
– Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?
4Ei însă tăceau. Isus l‑a luat de mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece.
5Apoi le‑a zis:
– Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat?
6Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte.
Smerenie și ospitalitate
7Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă:
8– Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine, 9iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine. 11Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat.
12Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase:
– Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.
Pilda celor invitați la cină
(Mt. 22:1-14)
15Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis:
– Fericit este oricine va mânca15 Lit.: va mânca pâine. în Împărăția lui Dumnezeu!
16Dar Isus i‑a răspuns:
– Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți. 17La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“ 18Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.18 În cultura vremii acest refuz era considerat o foarte mare jignire după ce, inițial, fiecare își confirmase prezența (vezi v. 16-17). Obiceiul era ca oaspeții să primească o invitație inițială, iar apoi, când totul era pregătit, erau anunțați să vină la ospăț. Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“ 19Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“ 20Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“
21Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“ 22La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“ 23Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“
Costul uceniciei
(Mt. 10:37-38; 5:13; Mc. 9:50)
25Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S‑a întors și le‑a zis: 26„Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște26 În ideea de a nu‑i iubi mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mt. 10:37). tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine? 29Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să‑și bată joc de el 30și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!»
31Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.
34Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
