Knijga O Kristu

Djela Apostolska 19:1-41

Pavlovo treće misijsko putovanje

1Dok je Apolon bio u Korintu, Pavao proputuje gornje krajeve i dođe u Efez. Ondje nađe nekoliko vjernika. 2Jeste li primili Svetoga Duha kad ste povjerovali? upita ih.

“Nismo”, odgovore. “Nismo čuli ni da Sveti Duh postoji.”

3“Kako ste se onda krstili?” upita on.

“Ivanovim krštenjem”, odgovore.

4Pavao im reče: “Ivanovo je krštenje bilo u znak obraćenja, volje da se čovjek odvrati od grijeha i da se obrati Bogu. Sam je Ivan govorio narodu da vjeruju u onoga koji za njim dolazi, u Isusa.”

5Kad su to čuli, krste se u ime Gospodina Isusa. 6Pavao položi na njih ruke pa na njih siđe Sveti Duh te počnu govoriti drugim jezicima i prorokovati. 7Bilo ih je svega dvanaestak.

Pavlova služba u Efezu

8Pavao zatim ode u sinagogu i tri je mjeseca hrabro i uvjerljivo raspravljao o Božjemu kraljevstvu. 9Ali neki okorjeli i nepokorni ljudi klevetali su Put pred mnoštvom. Pavao zato ode iz sinagoge i povede vjernike sa sobom. Počne zatim poučavati u školi nekoga Tirana. 10To je trajalo dvije godine, dok svi azijski žitelji, i Židovi i Grci, nisu čuli Božju riječ.

11Bog je Pavlu dao moć da čini neobična čudesa. 12Ljudi su na bolesnike stavljali rupce ili rublje koje se doticalo Pavlove kože, a njihovi su bolesti nestajale i zlodusi su izlazili iz njih.

13Zato su neki Židovi koji su putovali od mjesta do mjesta istjerujući zloduhe pokušali zazvati ime Gospodina Isusa. Govorili su: “Izlazite! Zaklinjem vas Isusom kojega Pavao propovijeda!” 14Činila su to sedmorica sinova židovskoga velikog svećenika Skeve. 15Ali zloduh im odgovori: “Isusa i Pavla poznajem, ali tko ste vi?” 16I čovjek kojega je opsjedao nasrne na njih te ih tako silovito nadjača da su goli i izranjeni pobjegli doma.

17Za to su doznali svi žitelji Efeza, i Židovi i Grci. Obuzme ih strah te počnu veličati ime Gospodina Isusa. 18Mnogi koji su postali vjernicima ispovijedali su svoja zla djela. 19Bilo ih je mnogo koji su se bavili čarobnjaštvom. Oni donesu knjige koje su uporabljali za to i pred svima ih spale. Procijenjeno je da je spaljeno knjiga u vrijednosti pedeset tisuća srebrnjaka. 20Tako se Gospodnja riječ širila i jačala.

Pobuna u Efezu

21Zatim Pavao nakani vratiti se u Jeruzalem preko Makedonije i Ahaje. “Nakon toga će valjati da odem i u Rim”, reče on. 22Pošalje u Makedoniju dvojicu svojih poslužitelja, Timoteja i Erasta, a on se još neko vrijeme zadrži u Maloj Aziji.

23Ali u to vrijeme u Efezu nastane velika pobuna protiv Puta. 24Potaknuo ju je neki srebrnar Demetrije koji je mnogo zarađivao izrađujući Artemidine hramiće od srebra. Mnogi su obrtnici na tomu zarađivali. 25On okupi sve obrtnike koji su se time bavili i reče im:

“Ljudi, znate da naše blagostanje ovisi o ovomu poslu. 26A vidite i čujete da je taj Pavao, ne samo u Efezu nego i u svoj Maloj Aziji, pobunio veliko mnoštvo tvrdeći da bogovi načinjeni rukama nisu bogovi. 27Ne govorim, dakako, samo o tomu da će naš posao doći na zao glas. Brinem se i da će obezvrijediti hram naše velike božice Artemide te da će nestati veličanstva te velike božice koju štuje cijela Mala Azija i sav svijet!”

28Oni se na to razgnjeve i poviču: “Velika je efeška Artemida!” 29Sav se grad uzbuni. Složno jurnu prema kazalištu vukući za sobom Pavlove suputnike, Makedonce Gaja i Aristarha. 30Pavao htjede ući među narod, ali mu vjernici ne dopuste. 31Neki njegovi prijatelji, dužnosnici u tom kraju, pošalju mu poruku moleći ga da se ne izlaže pogibelji ulazeći u kazalište.

32Unutra su svi vikali: jedni jedno, drugi drugo. Vladala je opća zbrka pa mnogi nisu ni znali zašto su ondje. 33Svjetina izgura naprijed nekog Aleksandra jer su ga Židovi onamo gurali. On podigne ruku i pokuša se obratiti narodu. 34Ali kad su shvatili da je Židov, opet jednoglasno udare vikati dvije ure: “Velika je efeška Artemida! Velika je efeška Artemida!”

35Na koncu gradski poglavar umiri svjetinu i reče: “Efežani! Svatko zna da je grad Efez čuvar hrama velike Artemide, koje nam je kip pao s neba. 36To je neporecivo. Umirite se stoga. Ne činite ništa nepromišljeno! 37Doveli ste ovamo te ljude, a niti su ukrali što iz hrama niti su hulili našu božicu. 38Imaju li pak Demetrije i obrtnici protiv njih kakvu tužbu, sudovi zasjedaju, a tu su i suci. Neka podnesu tužbu! 39Ima li još kakvih pritužbi, neka se riješe zakonitim putem. 40Bojim se da će nas ovako rimska vlada optužiti za pobunu jer za sav ovaj metež nema nikakva opravdanog razloga.” 41Zatim raspusti skup.

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 19:1-41

Pavel în Efes

1În timp ce Apollos era în Corint, Pavel, după ce a călătorit prin regiunile de sus1 Lit.: părțile de sus, cu referire la podișurile înalte din interiorul Asiei Mici. Pavel călătorește spre Efes, cetate situată pe coasta de vest a Asiei Mici., a coborât în Efes1 Capitala de facto a provinciei romane Asia (vezi nota de la 2:9), cel mai important centru comercial al Asiei Mici și cetatea în care se afla faimosul templu al lui Artemis, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice..

Acolo a găsit câțiva ucenici 2și i‑a întrebat:

– Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?

Ei i‑au răspuns:

– Dar nici n‑am auzit că este un Duh Sfânt!

3El le‑a zis:

– Atunci cu ce botez ați fost botezați?

Ei i‑au răspuns:

– Cu botezul lui Ioan.

4Pavel a zis:

– Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea poporului să creadă în Cel Ce avea să vină după el, adică în Isus.

5Când au auzit ei aceasta, au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6Când Pavel și‑a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei și au început să vorbească în limbi și să profețească. 7Erau cam doisprezece bărbați, cu toții.

8Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, discutând și încercând să‑i convingă cu privire la lucrurile despre Împărăția lui Dumnezeu. 9Dar fiindcă unii erau împietriți și neascultători, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel s‑a depărtat de ei și i‑a separat pe ucenici de aceștia. Și în fiecare zi purta discuții în sala de prelegeri9 O încăpere unde învățătorii se întâlneau cu cei pe care îi învățau. a lui Tiranus. 10Lucrul acesta a durat doi ani, astfel că toți cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11Și Dumnezeu făcea minuni nemaiîntâlnite prin mâinile lui Pavel, 12așa încât celor bolnavi le erau aduse până și batistele sau șorțurile12 Unii comentatori sunt de părere că termenul grecesc se referă la șorțurile purtate de lucrători, în timp ce alții îl asociază, mai degrabă, cu un anumit fel de bandaj folosit ca pansament. care atinseseră trupul acestuia, iar bolile îi părăseau și duhurile rele ieșeau din ei.

Cei șapte fii ai lui Sceva

13Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând:

– Vă poruncesc prin Isus, pe Care‑L predică Pavel!

14Cei ce făceau lucrul aceasta erau șapte fii ai unui anume Sceva, un mare preot14 Fie era din familia marilor preoți, fie își atribuia această descendență sau titlul de mare preot. iudeu.

15Dar duhul cel rău, răspunzând, le‑a zis:

– Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?!

16Și sărind asupra lor, omul în care era duhul cel rău i‑a bătut pe toți și i‑a învins, astfel că ei au fugit din casa aceea goi și răniți. 17Lucrul acesta a fost cunoscut atât de toți iudeii, cât și de toți grecii care locuiau în Efes. Și pe toți i‑a cuprins frica, iar Numele Domnului Isus era preamărit. 18Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să‑și istorisească faptele. 19Și mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adunat cărțile și le‑au ars înaintea tuturor.19 Magia înflorise foarte mult în Efes. Exista chiar și o categorie de formule magice, numită efesia grammatta. Au calculat prețul acestora și l‑au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginți19 Probabil drahme sau denari. O drahmă era aproape echivalentul unui denar, care reprezenta plata obișnuită pentru o zi de muncă (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi).. 20Astfel, prin puterea Domnului, Cuvântul se răspândea și se întărea.

O mare tulburare în Efes

21După ce s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel și‑a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia21 Vezi nota de la 18:27.. El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma!“ 22I‑a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastus, doi dintre cei care îl ajutau, iar el a mai rămas un timp în Asia22 Vezi nota de la 2:9..

23În vremea aceea, s‑a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24Căci cineva pe nume Demetrius, un argintar, făcea temple de argint24 Replici în argint ale templului zeiței Artemis. de‑ale lui Artemis24 În mitologia greacă, Artemis (Diana la romani) era zeița vânătorii, a lunii și a naturii. Artemis din Efes împrumutase, probabil, caracteristicile zeiței Cibela (zeița-mamă, zeița fertilității), care era venerată în toată Asia Mică. Atât problema asimilării, în Efes, a lui Artemis de către Cibela, cât și presupusa practică a prostituției sacre continuă să fie subiecte dezbătute în rândul specialiștilor. și aducea lucrătorilor nu puțin câștig.24 Demetrius era probabil conducătorul breslei argintarilor din Efes. 25El i‑a strâns la un loc, împreună cu alți lucrători de aceeași meserie, și le‑a zis: „Bărbaților, știți că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta. 26Iar acum vedeți și auziți că nu doar în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mulțime destul de mare de oameni, spunând că dumnezeii făcuți de mâini omenești nu sunt de fapt dumnezei. 27Prin urmare, există nu doar pericolul ca această muncă a noastră să ajungă de tot disprețul, ci și ca templul marii zeițe Artemis, cea la care se închină toată Asia și întreaga lume, să fie considerat o nimica și însăși măreția ei să fie distrusă.“

28Auzind aceasta, s‑au umplut de furie și au început să strige, zicând: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29Cetatea s‑a umplut de zarvă. S‑au repezit într‑un singur gând spre teatru, înșfăcându‑i și pe macedonenii Gaius și Aristarhus, însoțitorii de drum ai lui Pavel. 30Pavel voia să vină la mulțime, dar ucenicii nu l‑au lăsat. 31Chiar și unii dintre conducătorii Asiei31 Sintagma conducătorii Asiei este traducerea termenului grecesc asiarchon. Este vorba de oameni bogați și influenți, funcționari imperiali ai provinciei Asia și reprezentanți ai cultului imperial în provincie. (Împărații romani, începând cu Augustus, erau divinizați după moarte, constituindu‑se astfel un cult al împăratului care avea temple și preoți; au fost câțiva împărați care au pretins divinizarea lor și în timpul vieții.), care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu se ducă la teatru. 32Unii strigau ceva, alții strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulți nici nu știau din ce cauză se adunaseră. 33Unii din mulțime l‑au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față. Alexandru a făcut semn cu mâna, dorind să se apere înaintea mulțimii, 34dar ei, recunoscându‑l că este iudeu, au strigat cu toții într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35După ce funcționarul35 Secretarul sau notarul cetății, reprezentantul executiv al adunării cetății. Era cel mai important funcționar local (având un statut similar cu acela de primar din zilele noastre), făcând legătura între autoritățile locale și cele romane. cetății a liniștit mulțimea, a zis: „Bărbați efeseni, cine este omul acela care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a imaginii ei căzute din cer35 Mulți specialiști sunt de părere că imaginea ei căzută din cer s‑ar referi la o bucată de meteorit pe care oamenii o considerau drept sacră, deoarece căzuse din cer.?! 36Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, este nevoie să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit. 37Căci i‑ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici jefuitori ai templului, nici blasfemiatori ai zeiței noastre! 38Deci, dacă într-adevăr Demetrius și lucrătorii lui au o acuzație împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise și există proconsuli38 Probabil la modul general, nu în sensul că în Efes s‑ar fi găsit mai multe tribunale și mai mulți proconsuli. Sau, dacă textul este luat în sens literal, trebuie știut că în anul 54 d.Cr., cu ocazia înscăunării lui Nero, proconsulul Asiei (Marcus Junius Silanus) a fost otrăvit de subordonații săi, Helius și Celer, care au rămas proconsuli până la sosirea succesorului oficial (vezi Tacitus, Anale, 13.1).. Să se acuze acolo unii pe alții! 39Dacă însă vreți ceva în plus, se va clarifica într‑o adunare legală39 O astfel de adunare se ținea de trei ori pe lună.. 40Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzați de răscoală, deoarece nu există niciun motiv ca să putem da explicații pentru agitația aceasta.“ 41Și zicând acestea, a dat drumul adunării.