猶大的下場
1到了清晨，眾祭司長和民間的長老商定要處死耶穌。 2他們把祂綁起來，押送到總督彼拉多那裡。
3出賣耶穌的猶大看見耶穌被定了罪，感到很後悔，就把那三十塊銀子還給祭司長和長老，說： 4「我出賣了清白無辜的人，我犯罪了！」
他們說：「那是你自己的事，跟我們有什麼關係？」
5猶大把錢扔在聖殿裡，出去上吊自盡了。
6祭司長們撿起銀子，說：「這是血錢，不可收進聖殿的庫房。」 7他們商議，決定用這些錢買下陶匠的地作為埋葬異鄉人的墳場。 8那塊地至今被稱為「血田」。 9這就應驗了耶利米先知的話：「他們用以色列人給祂估定的三十塊銀子， 10買了陶匠的一塊田，正如主指示我的。」
耶穌在彼拉多面前受審
11耶穌站在總督面前受審。總督問：「你是猶太人的王嗎？」
耶穌說：「如你所言。」
12當祭司長和長老控告祂時，祂一句話也不說。 13彼拉多就問：「你沒聽見他們對你的諸多控告嗎？」 14耶穌仍然一言不發，彼拉多感到十分驚奇。
15每逢逾越節，總督會照慣例按民眾的選擇釋放一個犯人。 16那時，有一個惡名昭彰的囚犯名叫巴拉巴。 17百姓聚在一起的時候，彼拉多就問他們：「你們要我給你們釋放誰？巴拉巴還是被稱為基督的耶穌？」 18因為彼拉多知道他們把耶穌抓來是因為嫉妒。
19彼拉多正坐堂斷案時，他夫人派人來對他說：「你不要插手這個義人的事！我今天在夢中因為這個人受了許多苦。」
20祭司長和長老卻慫恿百姓要求釋放巴拉巴，處死耶穌。 21總督再次問百姓：「這兩個人，你們要我釋放哪一個？」他們說：「巴拉巴！」
22彼拉多問：「那麼，我怎樣處置那個被稱為基督的耶穌呢？」
他們齊聲說：「把祂釘在十字架上！」
23彼拉多問：「為什麼？祂犯了什麼罪？」
他們卻更大聲地喊叫：「把祂釘在十字架上！」
24彼拉多見再說也無濟於事，反而會引起騷亂，於是拿了一盆水來，在眾人面前洗手，說：「流這義人的血，罪不在我，你們自己負責。」
25眾人都說：「流祂血的責任由我們和我們的子孫承擔！」
26於是，彼拉多為他們釋放了巴拉巴，下令將耶穌鞭打後，帶出去釘十字架。
耶穌受辱
27士兵把耶穌押進總督府，叫全營的士兵都聚集在祂周圍。 28他們剝下耶穌的衣服，替祂披上一件朱紅色的長袍， 29用荊棘編成冠冕，戴在祂頭上，又拿一根葦稈放在祂右手裡，跪在祂跟前戲弄祂，說：「猶太人的王萬歲！」 30然後向祂吐唾沫，拿過葦稈打祂的頭。 31他們戲弄完了，就脫去祂的袍子，給祂穿上原來的衣服，把祂押出去釘十字架。
釘十字架
32路上，他們遇見一個叫西門的古利奈人，就強迫他背耶穌的十字架。
33來到一個地方，名叫各各他——意思是「髑髏地」， 34士兵給耶穌喝摻了苦膽汁的酒，祂嚐了一口，不肯喝。
35他們把耶穌釘在十字架上，還抽籤分了祂的衣服， 36然後坐在那裡看守。 37他們在祂頭頂上掛了一個牌子，上面寫著祂的罪狀：「這是猶太人的王耶穌」。 38有兩個強盜也被釘在十字架上，一個在祂右邊，一個在祂左邊。 39過路的人都嘲笑祂，搖著頭說： 40「你這聲稱把聖殿拆毀又在三天內重建的人啊，救救自己吧！你要是上帝的兒子，就從十字架上下來吧！」
41祭司長、律法教師和長老也嘲諷說： 42「祂救了別人，卻救不了自己！祂要是以色列的王，就從十字架上跳下來吧！我們就信祂。 43祂說信靠上帝，如果上帝喜悅祂，就讓上帝來救祂吧！因為祂自稱是上帝的兒子。」 44甚至跟祂一同被釘十字架的強盜也這樣嘲笑祂。
耶穌之死
45從正午一直到下午三點，黑暗籠罩著整個大地。 46大約下午三點，耶穌大聲呼喊：「以利，以利，拉馬撒巴各大尼？」意思是：「我的上帝，我的上帝，你為什麼離棄我？」
47有些站在旁邊的人聽見了，就說：「這人在呼叫以利亞呢。」 48其中一人連忙跑去拿了一塊海綿，蘸滿酸酒，綁在葦稈上送給祂喝。 49其他人卻說：「等一下！我們看看以利亞會不會來救祂。」
50耶穌又大喊了一聲，就斷了氣。
51就在那時，聖殿裡的幔子從上到下裂成兩半，大地震動，岩石崩裂， 52墳墓打開，很多死去的聖徒復活過來。 53他們在耶穌復活後離開墳墓，進聖城向許多人顯現。
54看守耶穌的百夫長和士兵看見地震及所發生的一切，都很害怕，說：「這人真是上帝的兒子啊！」 55有好些婦女在遠處觀看，她們從加利利就跟隨了耶穌，服事祂。 56其中有抹大拉的瑪麗亞、雅各和約西的母親瑪麗亞以及西庇太兩個兒子的母親。
封石守墓
57傍晚，從亞利馬太來了一位名叫約瑟的富人，他是耶穌的門徒。 58他去求見彼拉多，要求領取耶穌的遺體，彼拉多就下令把耶穌的遺體交給他。 59約瑟領了遺體，用乾淨的細麻布裹好， 60安放在他為自己在岩壁上鑿出的新墓穴裡，並滾來一塊大石頭封閉墓穴的入口，然後離去。 61那時，抹大拉的瑪麗亞和另一個瑪麗亞坐在墳墓的對面。
62第二天，就是預備日之後的那天，祭司長和法利賽人一起來見彼拉多，說： 63「總督大人，我們記得那個騙子生前曾說，『三天之後，我必復活』， 64所以請你命人看守墳墓三天，以防祂的門徒偷走祂的屍體，然後對百姓說祂已經從死裡復活。這樣的迷惑會比以前的更厲害！」
65彼拉多說：「你們帶上衛兵，去那裡嚴加看守。」
66他們就帶著衛兵去了，在墓口的石頭上貼上封條，派人看守墓穴。
Liderii religioși decid să-L condamne pe Isus
(Mc. 15:1; Lc. 23:1; In. 18:28-32)
1Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul2 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr-o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane [peste tot în capitol]..
Iuda se spânzură
(F.A. 1:16-20)
3Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți3, 5-6 Vezi nota de la 26:15. la conducătorii preoților și la bătrâni, 4zicând:
– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!
Ei i-au răspuns:
– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.
6Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie6 Cu referire la vistieria Templului., pentru că sunt preț de sânge.“ 7Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului ca loc de înmormântare pentru străini. 8Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de azi. 9Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia9 Citatul care urmează este o combinație între cuvintele profetului Zaharia și cele ale profetului Ieremia, evanghelistul numindu-l doar pe Ieremia (vezi și Mc. 1:2-3 și nota)., care zice:
„Au9 Sau: Am. luat cei treizeci de arginți,
prețul Celui prețuit,
la care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel,
10și i-au10 Câteva mss conțin: i-am. dat pe Ogorul Olarului,
după cum mi-a poruncit Domnul“9-10 Vezi Zah. 11:12-13; Ier. 19:1-13; 32:6-9..
Isus înaintea lui Pilat
(Mc. 15:2-5; Lc. 23:2-5; In. 18:29-38)
11Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.
Guvernatorul L-a întrebat, zicând:
– Ești Tu Împăratul iudeilor?
Isus a zis:
– Tu o spui!
12Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.
13Atunci Pilat I-a zis:
– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14Dar Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.
Condamnarea lui Isus
(Mc. 15:6-15; Lc. 23:13-25; In. 18:39–19:16)
15Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un prizonier pe care-l voiau ei. 16La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit Isus16-17 Doar câteva mss conțin acest nume. NTR urmează decizia luată de editorii Noului Testament grecesc (NA28), care susțin această variantă textuală. Barabba16 Textul conține o ironie de situație. Există două persoane cu același nume: Isus Mântuitorul (Fiul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc) și Isus Bar-Abba, care, prin traducere, înseamnă tot fiul tatălui. Poporul a decis să-l aleagă pe celălalt Isus, pe celălalt fiu..
17Așadar, după ce s-a adunat mulțimea, Pilat i-a întrebat:
– Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“
20Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.
21Guvernatorul a răspuns, zicându-le:
– Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez?
Ei au zis:
– Pe Barabba!
22Pilat a zis:
– Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?
Ei au răspuns cu toții:
– Să fie răstignit!
23El i-a întrebat:
– Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau și mai tare:
– Să fie răstignit!
24Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:
– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25Și tot poporul, răspunzând, i-a zis:
– Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!
26Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască26 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici confecționat din mai multe fâșii de piele, la capătul cărora se aflau bucăți de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând., L-a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldați
(Mc. 15:16-20; In. 19:2-3)
27Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu27 Pretoriul era un cartier general, în cazul de față cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreața Antonia. și au adunat în jurul Lui toată cohorta27 Diviziune a legiunii romane; în perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați.. 28L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie cărămizie, 29au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!29 Corespondentul lui Ave Cezar, însă rostit în batjocură.“ 30Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap. 31După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
(Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43; In. 19:17-24)
32Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“33 Lat.: Calvariae, de unde provine cuvântul românesc calvar., 34I-au dat să bea vin amestecat cu fiere34 În textul din Mc. 15:23 se menționează vin amestecat cu smirnă. Probabil Matei face o aluzie la Ps. 69:21., dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.34 Femeile obișnuiau să le dea condamnaților la moarte un fel de narcotic care să le ușureze suferința, însă, refuzându-l, Isus a dorit să fie pe deplin conștient în fața morții.
35După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“35 Vezi Ps. 22:18. 36Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. 37Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.“ 38Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați38, 44 Gr.: lestai, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhari, dar în contextul de față are sensul de rebeli, instigatori, revoluționari., unul la dreapta și unul la stânga Lui.
39Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap 40și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,40 Unele mss conțin conjuncția și, redând: salvează-Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, și dă-Te jos de pe cruce! dă-Te jos de pe cruce!“
41Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: 42„Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea!43 Vezi Ps. 22:8. Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ 44La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.
Moartea lui Isus
(Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; In. 19:28-37)
45De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea45 Între ora 12:00 și ora 15:00. s-a făcut întuneric peste toată țara. 46Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“46 Cuvintele rostite de Isus au dus la numeroase discuții, deoarece primele două sunt în ebraică, iar ultimele două în aramaică. Se pare însă că în limba aramaică, în unele cazuri s-au păstrat numele ebraice ale lui Dumnezeu. De ex., Targumul aramaic (o parafrazare a textului ebraic în aramaică) al Ps. 22 păstrează termenul ebraic Eli., care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“46 Vezi Ps. 22:1.
47Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“
48Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin48 Cu referire, probabil, la posca, o băutură ieftină amestecată din oțet de vin și apă, pe care o consumau clasele sociale inferioare și soldații romani., l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“
50Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.
51Și iată că draperia51 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. 53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.
54Centurionul54 Vezi nota de la 8:5. și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“
55Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. 56Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
(Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; In. 19:38-42)
57Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. 58Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată 60și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.
Mormântul este păzit
62A doua zi62 Sâmbătă (Sabatul), Ziua Pregătirii fiind ziua de vineri., cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat 63și i-au zis:
– Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ 64Așadar, poruncește ca mormântul să fie întărit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!
65Pilat le-a răspuns:
– Aveți o gardă.65 Sau: Luați o gardă. Duceți-vă și întăriți-L cum știți!
66Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.
