耶穌復活
1過了安息日，抹大拉的瑪麗亞、雅各的母親瑪麗亞和撒羅米買了香料，要去抹耶穌的遺體。 2週日清早，太陽剛剛升起，她們就去墳墓那裡。 3途中她們彼此議論說：「誰能替我們滾開墓口那塊大石頭呢？」 4她們抬頭一看，那塊大石頭已經滾到一旁。 5她們進了墳墓，看見一位身穿潔白長袍的青年坐在右邊，嚇了一跳。 6那青年對她們說：「不要害怕，你們要找那位被釘十字架的拿撒勒人耶穌嗎？祂已經復活了，不在這裡。你們看！這是安放祂的地方。 7你們快回去，告訴祂的門徒，特別是彼得，『祂先你們一步去了加利利，你們將在那裡見到祂，正如祂以前所說的一樣。』」
8她們從墳墓出來，跑走了，戰戰兢兢，疑惑不已，什麼也沒有告訴他人，因為她們很害怕。
耶穌顯現
9耶穌在週日清晨復活後，首先向抹大拉的瑪麗亞顯現，耶穌曾在她身上趕出七個鬼。 10瑪麗亞趕到門徒那裡，看見他們仍然在哭泣哀悼， 11就告訴他們耶穌已經復活了，還向她顯現過，但他們不相信。
12此後，有兩個門徒在去鄉下的路上，看到耶穌以另一種形像向他們顯現。 13他們回去告訴其他的門徒，但門徒還是不相信。
最後的使命
14後來，當十一位門徒在一起吃飯的時候，耶穌向他們顯現，責備他們又不信又固執，因為他們不肯相信那些人在祂復活後見過祂。 15耶穌又對他們說：「你們要到世界各地去，向全人類傳揚福音。 16相信並接受洗禮的人必定得救，不肯相信的人必被定罪。 17必有神蹟隨著信我的人，他們能奉我的名趕鬼，說新的方言， 18又能用手拿蛇，萬一喝了什麼毒物，也不會受害。他們把手按在病人身上，病人就可痊癒。」 19主耶穌說完這些話，就被接回天上，坐在上帝的右邊。 20門徒出去到處傳揚福音，主和他們一同工作，藉著神蹟證實他們所傳的道。
Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)
1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“ 4Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.
5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat. 6Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră! 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“
8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.8 Unele mss încheie evanghelia cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII–IX) conțin atât un epilog lung al evangheliei (v. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le‑au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II‑lea) conține numai acest epilog scurt.
Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor
9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.
12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.
14Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.
Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer
(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; In. 20:19-23; F.A. 1:7-12)
15Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“
19După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.20 După toate probabilitățile, epilogul lung al evangheliei (v. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II‑lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul evangheliei, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și In. 20.
