在彼拉多面前受審
1於是，眾人動身把耶穌押到彼拉多那裡， 2指控祂說：「這人蠱惑民心，禁止百姓向凱撒納稅，又說自己是基督，是君王。」
3彼拉多問耶穌：「你是猶太人的王嗎？」
耶穌回答說：「如你所言。」
4彼拉多轉過身來，對祭司長和百姓宣佈：「我查不出這人有什麼罪。」 5但他們堅持說：「這個人從加利利開始一直到這裡，在猶太地區四處傳道，煽動民心。」
6彼拉多聽後，問道：「祂是加利利人嗎？」 7他得知耶穌來自分封王希律的轄區後，便把耶穌送交希律，希律剛巧在耶路撒冷。
在希律面前受辱
8希律見到耶穌，十分高興，因為他聽過耶穌的事，早就想見祂，希望看祂行神蹟。 9他問了耶穌許多問題，耶穌卻一言不發。 10祭司長和律法教師站在那裡極力地指控耶穌。
11希律和他的衛兵嘲弄侮辱耶穌，給祂穿上華麗的袍子，把祂押回彼拉多那裡。 12希律和彼拉多向來互相敵視，但在那一天竟化敵為友。
無辜被判死罪
13彼拉多召來祭司長、官長和百姓， 14對他們說：「你們帶這個人來，指控祂煽動百姓造反，我當著你們的面審問了祂，卻查不出祂有任何你們指控祂的罪。 15希律也查不出祂有什麼罪，所以把祂送回來了。可見，這人並沒有犯什麼該死的罪。 16因此，我要懲戒祂，然後釋放祂。」 17每逢逾越節，總督總是按慣例給他們釋放一個囚犯。23·17 有古卷無「每逢逾越節，總督總是按慣例為他們釋放一個囚犯。」
18這時，眾人齊聲呼喊：「殺掉祂！釋放巴拉巴！」 19巴拉巴是因在城裡叛亂殺人而被下在監裡的。
20彼拉多想釋放耶穌，便勸解他們。 21但他們一直喊：「把祂釘在十字架上！把祂釘在十字架上！」
22彼拉多第三次問百姓：「為什麼？祂犯了什麼罪？我找不出該處死祂的罪證。因此，我要懲戒祂，然後釋放祂。」
23眾人卻繼續大聲喊叫，執意要求把耶穌釘在十字架上。最後，他們的聲勢佔了上風。 24於是，彼拉多依照他們的要求， 25釋放了叛亂殺人的囚犯巴拉巴，並把耶穌交給他們任意處置。
釘十字架
26他們帶耶穌出去的時候，抓住從鄉下來的古利奈人西門，讓他背著十字架跟在耶穌後面。
27有一大群人跟在耶穌後面，其中有不少婦女為耶穌傷心痛哭。 28耶穌轉過身來，對她們說：「耶路撒冷的女兒啊，不要為我哭，為你們自己和你們的兒女哭吧！ 29因為日子快到了，人們將說，『不曾生育、不曾懷孕、不曾哺乳的女子有福了！』 30到時候，人們會向大山說，『倒在我們身上吧！』又會對小山說，『遮蓋我們吧！』 31樹木青蔥的時候，他們尚且做這些事，樹木枯乾的時候，又會怎樣呢？23·31 此句或譯「他們尚且如此對待青蔥的樹木，將來又會怎樣對待枯乾的樹木呢？」」
32當時有兩個罪犯和耶穌一同被押去受刑。 33他們到了一個叫「髑髏」的地方，便把耶穌釘在十字架上，又將兩個罪犯分別釘在祂左右兩邊。
34耶穌禱告說：「父啊，赦免他們！因為他們不知道自己在做什麼。」士兵抽籤分了耶穌的衣裳。
35百姓站著觀看，官長嘲笑耶穌說：「祂救了別人，如果祂是上帝所選立的基督，讓祂救自己吧！」
36士兵們也戲弄祂，拿了些酸酒上前給祂喝， 37又說：「如果你是猶太人的王，救救自己呀！」
38耶穌上方有一塊牌子，上面寫著：「這是猶太人的王」。
39跟耶穌同釘十字架的一個罪犯也譏笑耶穌，說：「你不是基督嗎？救你自己和我們呀！」
40另一個罪犯卻責備他說：「你同樣是受刑的，難道不怕上帝嗎？ 41我們是罪有應得，但這個人沒有犯過罪。」 42他隨即懇求耶穌：「耶穌啊，當你來執掌王權的時候，請你記得我。」
43耶穌對他說：「我實在告訴你，今天你要和我一起在樂園裡了。」
耶穌之死
44那時大約是正午，黑暗籠罩著整個大地，一直到下午三點， 45太陽黯然無光。忽然掛在聖殿裡的幔子從中間裂成兩半。 46耶穌大聲喊著說：「父啊，我將我的靈魂交在你手中。」說完，就斷氣了。
47百夫長見此情形，便讚美上帝，說：「這人的確是個義人。」
48圍觀的人見狀，無不捶胸頓足黯然離去。 49耶穌熟識的人和從加利利跟著祂來的婦女們都站在遠處觀看。
耶穌的安葬
50有一位名叫約瑟的公會議員心地善良、為人正直， 51住在猶太地區的亞利馬太城，一直在等候上帝國的降臨。他並不苟同公會的決定。 52他去求見彼拉多，要求領取耶穌的遺體。 53他把耶穌的遺體從十字架上取下來，用細麻布裹好，然後安放在一個從岩壁上鑿出的新墓穴裡。 54當天是預備日，安息日快到了。
55和耶穌一起從加利利來的婦女跟在約瑟後面，看到了耶穌的墳墓，並且看到祂的遺體被安放好之後， 56便回家去預備香料和膏油。安息日到了，她們按律法的規定休息了一天。
Isus înaintea lui Pilat
(Mt. 27:11-14; Mc. 15:1-5; In. 18:28-37)
1Toată adunarea lor s‑a ridicat și L‑au dus pe Isus la Pilat. 2Ei au început să‑L acuze, zicând: „Pe Acesta L‑am găsit ducându‑ne în rătăcire neamul, interzicând tributul care se dă Cezarului2 Vezi nota de la 2:1. și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“
3Pilat L‑a întrebat, zicând:
– Ești Tu Împăratul iudeilor?
Isus, răspunzându‑i, a zis:
– Tu o spui!
4Pilat le‑a zis conducătorilor preoților și mulțimilor:
– Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să‑L acuz!
5Dar ei au insistat și au zis:
– Incită poporul, dând învățătură prin toată Iudeea5 Vezi nota de la 7:17., din Galileea, de unde a început, și până aici!
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean 7și, aflând că este sub autoritatea lui Irod7 Vezi nota de la 3:1., L‑a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. 8Irod s‑a bucurat foarte mult când L‑a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să‑L vadă, pentru că auzise despre El și spera să‑L vadă înfăptuind vreun semn. 9I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic9 O posibilă aluzie la Is. 53:7.. 10Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându‑L cu vehemență. 11Atunci Irod împreună cu soldații lui s‑au purtat cu El cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat într‑o haină strălucitoare11 Haină confecționată dintr‑o stofă vopsită cu purpură și purtată îndeosebi de regi, demnitari sau persoane bogate (vezi Mc. 15:17; In. 19:2). și L‑au trimis înapoi la Pilat. 12În aceeași zi, Irod și Pilat s‑au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt.
Condamnarea lui Isus
(Mt. 27:15-26; Mc. 15:6-15; In. 18:39–19:16)
13Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul 14și le‑a zis:
– Mi L‑ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Și iată că eu, după ce L‑am cercetat înaintea voastră, n‑am găsit în Omul Acesta niciunul din motivele pentru care Îl acuzați voi. 15Și nici Irod nu L‑a găsit vinovat, pentru că ni L‑a trimis înapoi. Iată deci că n‑a săvârșit nimic vrednic de moarte. 16Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!
17El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.
18Însă ei au strigat cu toții, zicând:
– La moarte cu Acesta! Eliberează‑ni‑l pe Barabba18 Vezi a doua notă de la Mt. 27:16.!
19Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă.
20Pilat le‑a vorbit din nou, dorind să‑L elibereze pe Isus, 21însă ei strigau:
– Răstignește‑L!21 Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Cr.), orator și politician roman, spunea despre răstignire că este „o pedeapsă crudă și înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63), iar Flavius Josephus spunea că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Istoria, 7.6.4). Răstignește‑L!
22El le‑a zis a treia oară:
– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n‑am găsit în El niciun motiv care să‑L facă vrednic de moarte! Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!
23Dar ei insistau, cerându‑i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților au biruit. 24Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25L‑a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L‑a dat pe mâna lor, ca să‑I facă după cum doresc.
Răstignirea
(Mt. 27:32-44; Mc. 15:21-32; In. 19:17-27)
26În timp ce‑L duceau de‑acolo, l‑au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spinare, ca s‑o ducă în urma lui Isus. 27Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și‑L jeleau. 28Dar Isus S‑a întors spre ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri! 29Căci iată, vin zile în care se va spune: «Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n‑au născut și fericiți sunt sânii care n‑au alăptat!»
30Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!»
și dealurilor: «Acoperiți‑ne!»30 Vezi Os. 10:8.
31Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“31 Vezi, de ex., Eze. 21:3.
32Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. 33Când au ajuns în locul numit „Craniul“33 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar., i‑au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui.33 Vezi 22:37 și nota. 34Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!“
Apoi au aruncat sorții, ca să‑și împartă hainele Lui între ei.34 Vezi Ps. 22:18. 35Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin36 Cu referire, probabil, la oțet amestecat cu ou, băutură pe care soldații romani o aveau de obicei la ei. 37și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează‑Te pe Tine Însuți!“ 38Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor.“
39Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează‑Te pe Tine și salvează‑ne și pe noi!“ 40Celălalt însă l‑a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? 41Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce‑am săvârșit, dar Acesta n‑a săvârșit nimic rău!“
42Apoi a zis:
– Isuse, amintește‑Ți de mine când vii în Împărăția Ta!
43Isus i‑a răspuns:
– Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!
Moartea lui Isus
(Mt. 27:45-56; Mc. 15:33-41; In. 19:28-30)
44Era deja cam pe la ceasul al șaselea44 Ora 12:00.. Și s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea44 Ora 15:00.. 45Soarele s‑a întunecat, iar draperia45 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s‑a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“46 Vezi Ps. 31:5. Și zicând aceasta, Și‑a dat suflarea. 47Când centurionul47 Vezi nota de la 7:2. a văzut ce se întâmplase, L‑a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept47 Sau: nevinovat.!“ 48Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s‑au întors, bătându‑se pe piept. 49Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care‑L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
Înmormântarea lui Isus
(Mt. 27:57-61; Mc. 15:42-47; In. 19:38-42)
50Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, 51care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52Acesta a venit la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. 53După ce a dat jos trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. 55Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. 56Ele s‑au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s‑au odihnit, potrivit poruncii.
