亞伯拉罕的榜樣
1那麼，從我們的先祖亞伯拉罕身上，我們學到什麼呢？ 2如果亞伯拉罕是因為有好行為而被稱為義人，他就可以誇口了，但他在上帝面前沒有可誇的。 3聖經上不是說「亞伯拉罕信上帝，就被算為義人」嗎？ 4人工作得來的工錢不算是恩典，是應得的。 5但對於只信赦免罪人的上帝、不靠功勞的人，他的信就被算為義。
6大衛也說不靠行為而被上帝算為義的人是有福的，他說： 7「過犯得到赦免、罪惡被遮蓋的人有福了。 8不被主定罪的人有福了。」
9那麼，這種福分只給受割禮的人嗎？還是也給沒有受割禮的人呢？因為我們說，亞伯拉罕信上帝，就被算為義人。 10他究竟是怎麼被算為義人的呢？是他受割禮以前呢？還是以後呢？不是以後，而是以前。 11他後來受割禮只不過是一個記號，表明他在受割禮前已經因信而被稱為義人了。他因此成為一切未受割禮的信徒之父，使這些人也可以被算為義人。 12他也做了受割禮之人的父。這些人不只是受了割禮，還跟隨我們先祖亞伯拉罕的腳步，效法他在未受割禮時的信心。
13上帝應許將世界賜給亞伯拉罕和他的後裔，不是因為亞伯拉罕遵行了律法，而是因為他因信而成了義人。 14如果只有遵行律法的人才可以承受應許，信心就沒有價值，上帝的應許也就落了空。 15因為有律法，就有刑罰；哪裡沒有律法，哪裡就沒有違法的事。 16所以，上帝的應許是藉著人的信心賜下的，好叫這一切都是出於上帝的恩典，確保應許歸給所有亞伯拉罕的子孫，不單是守律法的人，也包括一切效法亞伯拉罕信心的人。 17亞伯拉罕在上帝面前是我們所有人的父，正如聖經上說：「我已經立你為萬族之父。」他所信的上帝是能夠使死人復活、使無變有的上帝。
18他在毫無指望的情況下仍然滿懷盼望地相信上帝的應許，因而成為「萬族之父」，正如上帝的應許：「你的後裔必這麼多」。 19那時他將近百歲，知道自己身體如同已死，撒拉也過了生育的歲數，但他的信心仍然沒有動搖。 20他沒有因不信而懷疑上帝的應許，反倒信心更加堅定，將榮耀歸給上帝。 21他完全相信上帝必能實現祂的應許。 22因此，他被算為義人。 23「他被算為義人」這句話不單單是為他寫的， 24也是為將來要被算為義人的我們寫的，就是相信上帝使主耶穌從死裡復活的人。 25耶穌受害而死是為了我們的過犯，祂復活是為了使我們成為義人。
Îndreptățirea prin credință – exemplul lui Avraam
1Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru după trup? 2Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! 3Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate.“3, 10, 22 Vezi Gen. 15:6. 4Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie, 5însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este considerată dreptate. 6Tot așa vorbește și David despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi ia în considerare, fără fapte, dreptatea:
7„Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite!
8Fericit este omul căruia Domnul nu‑i ia în considerare păcatul!“8 Vezi Ps. 32:1-2.
9Așadar, este această fericire pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i‑a fost considerată dreptate.“ 10Dar cum i‑a fost considerată: era el circumcis sau era necircumcis? Nu era circumcis, ci era necircumcis. 11Apoi a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al dreptății primite prin credință, pe când era necircumcis, astfel încât să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se ia în considerare și lor dreptatea aceasta, 12cât și tatăl celor circumciși, care nu doar că sunt circumciși, dar și pășesc pe urmele credinței pe care a avut‑o tatăl nostru Avraam înainte de a fi circumcis.
13Căci nu prin Lege i‑a fost făcută lui Avraam sau seminței lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea care vine prin credință. 14Căci dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos14 Lit.: credința este goală., iar promisiunea este desființată. 15Fiindcă Legea lucrează mânie, dar unde nu este Lege, nu este nici încălcare a Legii. 16De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toată sămânța, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17așa cum este scris: „Te‑am făcut tatăl multor neamuri.“17 Vezi Gen. 17:5. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi. 18În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i‑a fost spus: „Așa va fi sămânța ta!“18 Vezi Gen. 15:5. 19El n‑a slăbit în credință când a văzut19 Unele mss conțin după credință particula de negație, redând: și nu s‑a uitat că propriul său trup era deja bătrân. că propriul său trup era deja bătrân19 Lit.: mort. Același termen este folosit și cu referire la condiția pântecului Sarei (vezi ultima parte a versetului)., – avea aproape o sută de ani –, și că pântecul Sarei era bătrân. 20El nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu 21și fiind pe deplin convins că Dumnezeu este în stare să și facă ceea ce a promis. 22De aceea credința i‑a fost considerată dreptate. 23Acum, cuvintele „i‑a fost considerată“ n‑au fost scrise doar pentru el, 24ci și pentru noi, cărora credința urmează să ne fie considerată dreptate, nouă, celor ce credem în Cel Ce L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25Care a fost dat pentru nelegiuirile25 Gr.: paraptoma, care literal înseamnă a călca alături. Vezi și 5:15-18, 20; 11:11-12. noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.
