約伯咒詛自己
1後來，約伯開口咒詛自己的生日， 2說：
3「願我出生的那日和懷我的那夜滅沒。
4願那日一片黑暗，
被天上的上帝遺忘，
沒有陽光照耀。
5願那日被黑暗和陰影籠罩，
被密雲覆蓋，
被陰暗淹沒。
6願那夜被幽暗吞噬，
不列在年日中，
不算在歲月裡。
7願那夜無人生育，
毫無快樂之聲。
8願那些咒詛白日、
能惹動海怪的人，
咒詛那夜。
9願那夜的晨星昏暗，
等不到晨光的出現，
看不見黎明的眼簾。
10因為那夜沒有關閉我母胎的門，
以致讓我看見患難。
11「為何我不出生時就夭折，
出母胎時就斷氣？
12為何要把我抱在膝上，
用乳汁哺育我？
13不然我早已安然躺臥、長眠安息，
14與世上的君王和謀臣作伴——他們建造的宮殿已荒廢，
15與房屋堆滿金銀的王侯同眠。
16為何我沒有像未見天日就流產的嬰兒一樣消逝？
17那裡，惡人不再攪擾，
疲憊者得到安息，
18被囚者得到安寧，
聽不見監工的斥責。
19尊貴與卑賤的人都在那裡，
奴僕不再受主人的轄制。
20「為何賜光給受苦的人，
賜生命給心靈痛苦的人？
21他們等候死亡卻等不到，
他們求死勝於求寶藏。
22他們歸入墳墓時非常快樂，
欣喜若狂。
23為何賜生命給前路渺茫、
被上帝圍困的人？
24我以歎息為食，
呻吟如水湧流。
25我害怕的事發生了，
我恐懼的事來臨了。
26我不得安寧，
不得平靜，
不得安息，
只有苦難。」
Plângerea lui Iov
1După toate aceasta, Iov și‑a deschis gura și a blestemat ziua în care s‑a născut. 2Iov a zis:
3„Să piară ziua în care m‑am născut
și noaptea în care s‑a zis: «S‑a zămislit un băiat!»
4Prefacă‑se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5S‑o răscumpere negura și umbra morții5 Sau: bezna,
s‑o acopere un nor,
s‑o înspăimânte întunecimea zilei!
6Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7Iată! Noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele8 Sau: marea,
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.!
9Stelele dimineții ei să fie întunecate,
să nădăjduiască după lumină, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10pentru că n‑a închis ușile pântecului mamei mele
și n‑a ascuns necazul de ochii mei.
11De ce n‑am murit la naștere
și n‑am pierit când am ieșit din pântec?
12De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m‑aș fi odihnit
14cu împărații și sfetnicii pământului,
care și‑au zidit falnice morminte,
15cu prinții care au avut aur,
care și‑au umplut casele cu argint.
16Sau de ce n‑am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n‑a văzut lumina?
17Acolo, cei răi nu te mai tulbură
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18Acolo, prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului18 Vezi nota de la Ex. 3:7..
19Și cel mic și cel mare sunt acolo,
iar robul este liber de stăpânii lui.
20De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l‑a îngrădit de jur împrejur?
24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26N‑am nici pace, nici tihnă,
n‑am nici odihnă, dar a venit și tulburarea.“
