米該雅先知警告亞哈
1約沙法極有財富和尊榮，他與亞哈結為姻親。 2幾年後，約沙法下到撒瑪利亞拜訪亞哈。亞哈宰了很多牛羊款待他和他的隨從，又遊說他與自己一起去攻打基列的拉末。 3以色列王亞哈對猶大王約沙法說：「你願意與我一起去攻打基列的拉末嗎？」約沙法回答說：「你我不分彼此，我的民就是你的民，我必與你同去。」 4約沙法又對以色列王說：「你要先求問耶和華。」
5於是，以色列王召來四百名先知，問他們：「我可以去攻打基列的拉末嗎？」他們說：「可以去，上帝必把那城交在王手中。」 6但約沙法問：「這裡沒有耶和華的先知供我們求問嗎？」 7以色列王回答說：「還有一個人，是音拉的兒子米該雅，我們可以託他求問耶和華。可是我厭惡他，因為他給我的預言都是有凶無吉。」約沙法說：「王不要這樣說。」 8以色列王召來一名內侍，說：「你快把音拉的兒子米該雅帶來。」
9以色列王和猶大王約沙法身穿朝服，坐在撒瑪利亞城門前麥場的寶座上，眾先知都在他們面前說預言。 10基拿拿的兒子西底迦造了兩隻鐵角，說：「耶和華這樣說，『你必用這鐵角牴亞蘭人，直到毀滅他們。』」 11所有的先知也都預言說：「去攻打基列的拉末吧，一定得勝，耶和華必將那城交在王的手中。」
12去召米該雅的使者對米該雅說：「眾先知都異口同聲地向王說吉言，你也像他們一樣說些吉言吧。」 13米該雅回答說：「我憑永活的耶和華起誓，我的上帝對我說什麼，我就說什麼。」 14米該雅來到王面前，王就問他：「米該雅啊，我們可不可以去攻打基列的拉末？」米該雅回答說：「上去攻打吧，一定得勝，敵人必被交在你們手中。」 15王卻說：「我要囑咐你多少次，你才肯奉耶和華的名對我說實話呢？」 16米該雅說：「我看見所有以色列人四散在山上，好像沒有牧人的羊群一樣。耶和華說，『這些人沒有主人，讓他們各自平安地回家去吧。』」
17以色列王對約沙法說：「我不是告訴過你嗎？他給我的預言都是有凶無吉。」 18米該雅說：「你們要聽耶和華的話。我看見耶和華坐在寶座上，眾天軍侍立在祂左右。 19耶和華說，『誰願意去引誘以色列王亞哈到基列的拉末去送死呢？』眾天軍議論紛紛。 20後來，有一個靈站出來對耶和華說他願意去。耶和華問他用什麼方法， 21他說，『我要做謊言之靈，進入他眾先知的口中。』耶和華說，『你必能成功，就這樣做吧。』 22現在，耶和華已經把謊言之靈放進這些先知口中，耶和華已決意降禍給你。」
23基拿拿的兒子西底迦聽了米該雅的話就上前打他的臉，說：「耶和華的靈怎會離開我向你說話呢？」 24米該雅說：「你躲進密室的那天就知道了。」 25以色列王下令說：「把米該雅交給亞們總督和約阿施王子， 26告訴他們，『王說，要把這人關進監牢，只給他一些餅和水，直到我平安地回來。』」 27米該雅說：「你若能夠平安回來，耶和華就沒有藉著我說話。」他又說：「眾民啊，你們都要記住我的話。」
亞哈之死
28以色列王和猶大王約沙法出兵攻打基列的拉末。 29以色列王對約沙法說：「我要改裝上陣，你就穿王袍吧。」以色列王改裝後，他們就上陣去了。 30亞蘭王已經吩咐戰車長不要與對方的大小軍兵交鋒，只攻擊以色列王。 31戰車長看見約沙法，以為他就是以色列王，便轉身攻擊他。約沙法高聲喊叫，耶和華上帝就幫助他，使敵人離開他。 32戰車長見他不是以色列王，便不再追殺他。 33有人隨手放了一箭，射進了以色列王的鎧甲縫中。王對駕車的說：「調轉車頭拉我離開戰場吧，我受了重傷。」 34那天的戰事非常激烈，以色列王勉強支撐著站在車上迎戰亞蘭人，直到黃昏。太陽下山的時候，他就死了。
Micaia profețește împotriva lui Ahab
(1 Regi 22:1-28)
1Când Iehoșafat a ajuns să aibă multă bogăție și glorie, el s‑a încuscrit cu Ahab. 2După mai mulți ani, Iehoșafat a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el o mulțime de oi și de boi. Apoi l‑a îndemnat să se suie împreună împotriva Ramotului Ghiladului.
3Ahab, regele lui Israel, l‑a întrebat pe Iehoșafat, regele lui Iuda:
– Vei merge cu mine împotriva Ramotului Ghiladului?
Iehoșafat i‑a zis:
– Eu și cu tine vom fi una, iar poporul meu ca poporul tău. Voi merge cu tine la război.
4Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel:
– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.
5Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat:
– Să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț?
Ei au răspuns:
– Suie‑te! Dumnezeu îl va da în mâna regelui.
6Dar Iehoșafat a zis:
– Nu mai este aici niciun alt profet al Domnului, ca să‑l putem întreba?
7Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat:
– Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci tot timpul7 Lit.: ci toate zilele lui. numai rău: este Micaia, fiul lui Imla.
Iehoșafat a zis:
– Să nu vorbească regele așa.
8Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar8 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale. și a zis:
– Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
9Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. 10Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 11Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge! Domnul îl va da în mâna regelui.“
12Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia:
– Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!
13Micaia i‑a răspuns:
– Viu este Domnul că voi vorbi ceea ce va spune Dumnezeul meu.
14Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat:
– Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm?
El i‑a răspuns:
– Suiți‑vă și învingeți! Vor fi dați în mâinile voastre.
15Regele i‑a zis:
– De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?
16Atunci el a zis:
– Am văzut tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n‑au păstor, iar Domnul a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“
17Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat:
– Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?
18Micaia a zis:
– Ascultați deci Cuvântul Domnului! L‑am văzut pe Domnul, șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare la dreapta și la stânga Lui. 19Și Domnul a întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel. 20Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înaintea Domnului și I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebat Domnul. 21„Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ Și Domnul i‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“ 22Și acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
23Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis:
– Pe unde a ieșit Duhul Domnului23 Sau: duhul de la Domnul de la mine ca să‑ți vorbească?
24Micaia a răspuns:
– Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi!
25După aceea, regele lui Israel a zis:
– Luați‑l pe Micaia, duceți‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, 26și spuneți‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“
27Dar Micaia a zis:
– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine!
Apoi a zis:
– Să auziți, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
(1 Regi 22:29-35)
28Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului. 29Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și au intrat cu toții în luptă.
30Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“ 31Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor și Domnul l‑a ajutat. Dumnezeu i‑a abătut de la el. 32Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el. 33După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 34Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.
