大衛與約拿單
1大衛從拉瑪的拿約逃出來去見約拿單，問他：「我做了什麼？犯了什麼罪？我什麼地方對不起你父親，他竟追殺我？」 2約拿單答道：「絕無此事，你不會死的！我父親事無大小都會告訴我的，他不會瞞著我這件事，不會的。」 3大衛發誓說：「你父親深知你恩待我，他為了不使你傷心，才瞞著你。但我憑永活的耶和華和你的性命起誓，我離死亡僅一步之遙！」 4約拿單說：「你有什麼需要？我一定相助。」 5大衛答道：「明天是初一，我本該跟王一起用餐，請讓我躲到田間，直到第三天晚上。 6如果你父親問起我，你就說我懇求你允許我回到故鄉伯利恆，因為我全家正在那裡獻年祭。 7如果你父親說『好吧』，僕人就平安無事了。如果他發怒，就表示他決意要殺我。 8請你善待僕人，因你與我在耶和華面前立了盟約。如果我有罪，就請你親手殺了我，何必把我交給你父親呢？」 9約拿單答道：「我決不會這樣做。如果我知道我父親決意要殺你，我怎能不通知你呢？」 10大衛說：「你父親若向你發怒，誰來告訴我呢？」 11約拿單說：「我們一起到田野去吧。」於是，二人一起去了田野。
12約拿單對大衛說：「願以色列的上帝耶和華作證，明天或後天這個時侯我就會打探到我父親的意思，如果他善意待你，我會派人通知你。 13如果他有意殺你，而我卻不告訴你讓你安然逃走，願耶和華重重地懲罰我。願耶和華與你同在，像從前與我父親同在一樣。 14在我有生之年，請你照耶和華的慈愛恩待我，免我一死。 15在我死後，即使耶和華把你所有的仇敵都毀滅了，請你仍舊恩待我的後人。」 16於是，約拿單與大衛家立下盟約，說：「倘若大衛不守盟約，願耶和華藉著仇敵懲罰他。」 17約拿單因為像愛自己一樣愛大衛，便叫他再次起誓。 18約拿單說：「明天是初一，人們會注意到你缺席。 19到了後天，你要趕快去上次出事時躲藏的以色磐石那裡。 20我會朝磐石的旁邊射三箭，好像射靶子。 21然後，我會叫一個少年把箭拾回來。如果你聽到我對他說，『箭就在你旁邊，把箭拾回來。』那就表示你可以回來了，我憑永活的耶和華起誓，你必平安無事。 22但如果我對少年說，『箭就在你前面。』你就要離開，因為是耶和華要你離開。 23至於我們之間所立的約，耶和華永遠為我們作證。」
24於是，大衛就躲到田野。初一到了，掃羅王入席吃飯， 25他照常坐在靠牆的位置，約拿單坐在對面，押尼珥坐在王的身邊，大衛的位子空著。 26那一天，掃羅並沒有說什麼，他以為大衛可能遇到了使自己不潔淨的事，不能赴宴。 27可是到了第二天，大衛的座位還是空的，掃羅就問兒子約拿單：「耶西的兒子為什麼這兩天都不來赴宴呢？」 28約拿單答道：「大衛懇求我讓他回到伯利恆， 29因為他家要在城中獻祭，他的哥哥要他去。他求我恩准他去見他的哥哥們。所以，他沒有來參加王的宴席。」
30掃羅向約拿單發怒，對他說：「你這邪惡叛逆婦人所生之子！難道我不知道你是站在耶西的兒子那邊嗎？你這樣做不但自取其辱，也使你母親蒙羞。 31只要耶西的兒子活在世上，你和你的王位就不得安穩。你派人把他抓到我這裡，他非死不可。」 32約拿單問：「為什麼要殺他？他做了什麼？」
33掃羅氣得把矛擲向約拿單，想要殺他。約拿單知道父親決意要殺大衛。 34他怒氣沖沖地離席，整天不肯進食，因為他看見父親如此卑劣地對待大衛，心裡非常難過。 35第二天早晨，約拿單按照和大衛的約定帶著一個少年來到田野。 36約拿單對少年說：「你跑去把我射的箭拾回來。」少年就向前跑去，約拿單把箭射在他前面。 37少年跑到落箭之處的時候，約拿單就大聲叫道：「箭不是在你的前面嗎？ 38快快去，不要耽延。」少年連忙把箭拾起來，回到主人那裡。 39他不知道主人的用意，只有約拿單和大衛知道。 40約拿單把弓箭交給那少年，吩咐他帶回城中。 41少年離開以後，大衛就從磐石南面出來，伏地拜了三拜。二人彼此親吻，抱頭痛哭，大衛更是泣不成聲。 42約拿單說：「我們已憑耶和華的名起誓，有耶和華在你我和你我的子孫之間永遠為我們的盟約作證，你就安心去吧。」大衛便起身離開，約拿單也回城去了。
David și Ionatan
1David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l‑a întrebat:
– Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să‑mi ia viața?
2Ionatan i‑a răspuns:
– Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi‑l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.
3Dar David a jurat din nou și a zis:
– Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea ta3, 29 Lit.: în ochii tăi. și trebuie să‑și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s‑ar întrista.“ Cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas.
4Ionatan i‑a zis lui David:
– Voi face pentru tine orice vei spune.
5David i‑a zis lui Ionatan:
– Iată, mâine va fi lună nouă5 Vezi Num. 28:11-15 [peste tot în capitol]. și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă‑mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară. 6Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să‑i spui: „David m‑a rugat stăruitor să‑l las să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia.“ 7Dacă va zice: „Bine!“, atunci va fi pace pentru robul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să știi că a hotărât să‑mi facă rău. 8Prin urmare, arată bunătate față de robul tău, căci l‑ai adus pe robul tău în legământ cu tine înaintea Domnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară‑mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?
9Ionatan i‑a zis:
– Niciodată! Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să‑ți facă rău, oare nu ți‑aș fi spus?
10David l‑a întrebat pe Ionatan:
– Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?
11Ionatan i‑a răspuns:
– Vino, să ieșim pe câmp.
Și au ieșit amândoi pe câmp.
12Ionatan i‑a zis lui David:
– Martor îmi este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu‑ți voi dezvălui lucrul acesta? 13Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea13 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑i facă Domnul lui Ionatan și chiar mai mult). dacă tatăl meu va dori să‑ți facă rău, iar eu nu‑ți voi dezvălui lucrul acesta și nu te voi lăsa să pleci în siguranță. Și Domnul să fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu. 14Dacă voi mai trăi, să te porți cu mine cu îndurarea14 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului. Domnului, ca să nu mor. 15Să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci când Domnul va șterge de pe fața pământului pe fiecare din dușmanii lui David.
16Ionatan a încheiat legământ cu Casa lui David. „Domnul să ceară socoteală din mâna dușmanilor lui David!“ 17Ionatan a rostit din nou un jurământ cu David, din dragoste pentru el, căci îl iubea cu o dragoste ca pentru propriul său suflet.
18Apoi Ionatan i‑a zis:
– Mâine este lună nouă și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. 19Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te‑ai ascuns prima oară și să stai lângă piatra Ezel19 Sensul termenului ebraic este nesigur.. 20Eu voi trage trei săgeți spre ea, ca și când aș trage la țintă. 21Apoi voi trimite un băiat, spunându‑i: „Du‑te și caută săgețile!“ Dacă îi voi spune băiatului: „Iată, săgețile sunt dincoace de tine. Adu‑le încoace!“, atunci să vii, pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranță. Nu este niciun pericol. 22Dacă însă îi voi spune tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine“, atunci să pleci, pentru că Domnul te trimite. 23Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, iată, Domnul este martor între mine și tine pe vecie.
24David s‑a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s‑a așezat la masă să mănânce. 25Regele s‑a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s‑a ridicat, iar Abner s‑a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol. 26Saul n‑a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s‑a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat.“ 27În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol.
Atunci Saul l‑a întrebat pe fiul său Ionatan:
– De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi?
28Ionatan i‑a răspuns:
– David mi‑a cerut voie să se ducă la Betleem. 29El mi‑a zis: „Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi‑a poruncit să fiu acolo. Acum, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă‑mi voie, te rog, să plec repede și să‑mi văd frații!“ De aceea nu a venit la masa regelui.
30Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis:
– Fiu de femeie ușuratică și răzvrătită30 Cuvintele lui Saul îl caracterizează indirect pe Ionatan (Nu ești fiul meu! Ești un trădător!).! Crezi că nu știu că ți‑ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite deci și adu‑l la mine pentru că este vrednic de moarte!
32Dar Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul:
– Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?
33Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David. 34Ionatan s‑a ridicat de la masă, arzând de mânie, și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic, căci era trist din cauza lui David, fiindcă tatăl său îl umilise.
35În dimineața următoare, Ionatan a ieșit la câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiețaș. 36El i‑a zis băiatului: „Aleargă și găsește, te rog, săgețile pe care le trag.“ Băiatul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. 37Când băiatul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el: „Nu‑i așa că săgeata este dincolo de tine?“ 38Ionatan a strigat după băiat: „Iute! Grăbește‑te! Nu te opri!“ Băiatul a strâns săgețile și s‑a întors la stăpânul său. 39Acesta nu înțelegea nimic. Doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla. 40Ionatan i‑a dat băiatului armele sale și i‑a zis: „Du‑te și du‑le în cetate!“
41După ce a plecat băiatul, David s‑a ridicat din partea de sud a stâncii, s‑a aruncat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Apoi s‑au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.
42Ionatan i‑a zis lui David: „Mergi în pace! Să fie precum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: «Domnul să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta pe vecie.»“
Apoi David s‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.
