1願你裂天而降！
願群山在你面前戰抖！
2求你使敵人認識你的威名，
使列國在你面前顫抖，
如火燒乾柴使水沸騰。
3你曾降臨，行超乎我們預料的可畏之事，
那時群山在你面前戰抖。
4自古以來，從未見過，
也未聽過有任何神明像你一樣為信奉他的人行奇事。
5你眷顧樂於行義、遵行你旨意的人。
我們不斷地犯罪惹你發怒，
我們怎能得救呢？
6我們的善行不過像骯髒的衣服，
我們都像污穢的人，
像漸漸枯乾的葉子，
我們的罪惡像風一樣把我們吹去。
7無人呼求你，
無人向你求助，
因為你掩面不理我們，
讓我們在自己的罪中滅亡。
8但耶和華啊，你是我們的父親。
我們是陶泥，你是窯匠，
你親手造了我們。
9耶和華啊，求你不要大發烈怒，
不要永遠記著我們的罪惡。
我們都是你的子民，
求你垂顧我們。
10你的眾聖城已淪為荒場，
甚至錫安已淪為荒場，
耶路撒冷已淪為廢墟。
11我們那聖潔、華美的殿——我們祖先頌讚你的地方已被焚毀，
我們珍愛的一切都被摧毀。
12耶和華啊，你怎能坐視不理呢？
你仍然保持緘默，使我們重重地受罰嗎？
1O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
2Ca focul care aprinde vreascurile
sau face ca apa să fiarbă,
așa să‑Ți faci cunoscut Numele vrăjmașilor Tăi,
pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
3Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s‑au cutremurat înaintea Ta.
4Încă din vechime nimeni n‑a auzit, nici n‑a pomenit,
și niciun ochi n‑a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce‑L așteaptă.
5Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, împlinesc dreptatea,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te‑ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi izbăviți?5 Sensul ultimelor trei versuri este nesigur.
6Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți‑ai ascuns fața de noi,
și ne‑ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
8Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
9Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu‑Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
10Cetățile Tale sfinte au devenit o pustie;
Sionul însuși este o pustie,
iar Ierusalimul o pustietate.
11Casa noastră sfântă și măreață,
în care părinții noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
12După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?
