在彼拉多面前受审
1于是，众人动身把耶稣押到彼拉多那里， 2指控祂说：“这人蛊惑民心，禁止百姓向凯撒纳税，又说自己是基督，是君王。”
3彼拉多问耶稣：“你是犹太人的王吗？”
耶稣回答说：“如你所言。”
4彼拉多转过身来，对祭司长和百姓宣布：“我查不出这人有什么罪。” 5但他们坚持说：“这个人从加利利开始一直到这里，在犹太地区四处传道，煽动民心。”
6彼拉多听后，问道：“祂是加利利人吗？” 7他得知耶稣来自分封王希律的辖区后，便把耶稣送交希律，希律刚巧在耶路撒冷。
在希律面前受辱
8希律见到耶稣，十分高兴，因为他听过耶稣的事，早就想见祂，希望看祂行神迹。 9他问了耶稣许多问题，耶稣却一言不发。 10祭司长和律法教师站在那里极力地指控耶稣。
11希律和他的卫兵嘲弄侮辱耶稣，给祂穿上华丽的袍子，把祂押回彼拉多那里。 12希律和彼拉多向来互相敌视，但在那一天竟化敌为友。
无辜被判死罪
13彼拉多召来祭司长、官长和百姓， 14对他们说：“你们带这个人来，指控祂煽动百姓造反，我当着你们的面审问了祂，却查不出祂有任何你们指控祂的罪。 15希律也查不出祂有什么罪，所以把祂送回来了。可见，这人并没有犯什么该死的罪。 16因此，我要惩戒祂，然后释放祂。” 17每逢逾越节，总督总是按惯例给他们释放一个囚犯。23:17 有古卷无“每逢逾越节，总督总是按惯例为他们释放一个囚犯。”
18这时，众人齐声呼喊：“杀掉祂！释放巴拉巴！” 19巴拉巴是因在城里叛乱杀人而被下在监里的。
20彼拉多想释放耶稣，便劝解他们。 21但他们一直喊：“把祂钉在十字架上！把祂钉在十字架上！”
22彼拉多第三次问百姓：“为什么？祂犯了什么罪？我找不出该处死祂的罪证。因此，我要惩戒祂，然后释放祂。”
23众人却继续大声喊叫，执意要求把耶稣钉在十字架上。最后，他们的声势占了上风。 24于是，彼拉多依照他们的要求， 25释放了叛乱杀人的囚犯巴拉巴，并把耶稣交给他们任意处置。
钉十字架
26他们带耶稣出去的时候，抓住从乡下来的古利奈人西门，让他背着十字架跟在耶稣后面。
27有一大群人跟在耶稣后面，其中有不少妇女为耶稣伤心痛哭。 28耶稣转过身来，对她们说：“耶路撒冷的女儿啊，不要为我哭，为你们自己和你们的儿女哭吧！ 29因为日子快到了，人们将说，‘不曾生育、不曾怀孕、不曾哺乳的女子有福了！’ 30到时候，人们会向大山说，‘倒在我们身上吧！’又会对小山说，‘遮盖我们吧！’ 31树木青葱的时候，他们尚且做这些事，树木枯干的时候，又会怎样呢？23:31 此句或译“他们尚且如此对待青葱的树木，将来又会怎样对待枯干的树木呢？””
32当时有两个罪犯和耶稣一同被押去受刑。 33他们到了一个叫“髑髅”的地方，便把耶稣钉在十字架上，又将两个罪犯分别钉在祂左右两边。
34耶稣祷告说：“父啊，赦免他们！因为他们不知道自己在做什么。”士兵抽签分了耶稣的衣裳。
35百姓站着观看，官长嘲笑耶稣说：“祂救了别人，如果祂是上帝所选立的基督，让祂救自己吧！”
36士兵们也戏弄祂，拿了些酸酒上前给祂喝， 37又说：“如果你是犹太人的王，救救自己呀！”
38耶稣上方有一块牌子，上面写着：“这是犹太人的王”。
39跟耶稣同钉十字架的一个罪犯也讥笑耶稣，说：“你不是基督吗？救你自己和我们呀！”
40另一个罪犯却责备他说：“你同样是受刑的，难道不怕上帝吗？ 41我们是罪有应得，但这个人没有犯过罪。” 42他随即恳求耶稣：“耶稣啊，当你来执掌王权的时候，请你记得我。”
43耶稣对他说：“我实在告诉你，今天你要和我一起在乐园里了。”
耶稣之死
44那时大约是正午，黑暗笼罩着整个大地，一直到下午三点， 45太阳黯然无光。忽然挂在圣殿里的幔子从中间裂成两半。 46耶稣大声喊着说：“父啊，我将我的灵魂交在你手中。”说完，就断气了。
47百夫长见此情形，便赞美上帝，说：“这人的确是个义人。”
48围观的人见状，无不捶胸顿足黯然离去。 49耶稣熟识的人和从加利利跟着祂来的妇女们都站在远处观看。
耶稣的安葬
50有一位名叫约瑟的公会议员心地善良、为人正直， 51住在犹太地区的亚利马太城，一直在等候上帝国的降临。他并不苟同公会的决定。 52他去求见彼拉多，要求领取耶稣的遗体。 53他把耶稣的遗体从十字架上取下来，用细麻布裹好，然后安放在一个从岩壁上凿出的新墓穴里。 54当天是预备日，安息日快到了。
55和耶稣一起从加利利来的妇女跟在约瑟后面，看到了耶稣的坟墓，并且看到祂的遗体被安放好之后， 56便回家去预备香料和膏油。安息日到了，她们按律法的规定休息了一天。
Isus înaintea lui Pilat
(Mt. 27:11-14; Mc. 15:1-5; In. 18:28-37)
1Toată adunarea lor s‑a ridicat și L‑au dus pe Isus la Pilat. 2Ei au început să‑L acuze, zicând: „Pe Acesta L‑am găsit ducându‑ne în rătăcire neamul, interzicând tributul care se dă Cezarului2 Vezi nota de la 2:1. și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“
3Pilat L‑a întrebat, zicând:
– Ești Tu Împăratul iudeilor?
Isus, răspunzându‑i, a zis:
– Tu o spui!
4Pilat le‑a zis conducătorilor preoților și mulțimilor:
– Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să‑L acuz!
5Dar ei au insistat și au zis:
– Incită poporul, dând învățătură prin toată Iudeea5 Vezi nota de la 7:17., din Galileea, de unde a început, și până aici!
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean 7și, aflând că este sub autoritatea lui Irod7 Vezi nota de la 3:1., L‑a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. 8Irod s‑a bucurat foarte mult când L‑a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să‑L vadă, pentru că auzise despre El și spera să‑L vadă înfăptuind vreun semn. 9I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic9 O posibilă aluzie la Is. 53:7.. 10Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându‑L cu vehemență. 11Atunci Irod împreună cu soldații lui s‑au purtat cu El cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat într‑o haină strălucitoare11 Haină confecționată dintr‑o stofă vopsită cu purpură și purtată îndeosebi de regi, demnitari sau persoane bogate (vezi Mc. 15:17; In. 19:2). și L‑au trimis înapoi la Pilat. 12În aceeași zi, Irod și Pilat s‑au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt.
Condamnarea lui Isus
(Mt. 27:15-26; Mc. 15:6-15; In. 18:39–19:16)
13Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul 14și le‑a zis:
– Mi L‑ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Și iată că eu, după ce L‑am cercetat înaintea voastră, n‑am găsit în Omul Acesta niciunul din motivele pentru care Îl acuzați voi. 15Și nici Irod nu L‑a găsit vinovat, pentru că ni L‑a trimis înapoi. Iată deci că n‑a săvârșit nimic vrednic de moarte. 16Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!
17El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.
18Însă ei au strigat cu toții, zicând:
– La moarte cu Acesta! Eliberează‑ni‑l pe Barabba18 Vezi a doua notă de la Mt. 27:16.!
19Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă.
20Pilat le‑a vorbit din nou, dorind să‑L elibereze pe Isus, 21însă ei strigau:
– Răstignește‑L!21 Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Cr.), orator și politician roman, spunea despre răstignire că este „o pedeapsă crudă și înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63), iar Flavius Josephus spunea că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Istoria, 7.6.4). Răstignește‑L!
22El le‑a zis a treia oară:
– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n‑am găsit în El niciun motiv care să‑L facă vrednic de moarte! Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!
23Dar ei insistau, cerându‑i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților au biruit. 24Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25L‑a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L‑a dat pe mâna lor, ca să‑I facă după cum doresc.
Răstignirea
(Mt. 27:32-44; Mc. 15:21-32; In. 19:17-27)
26În timp ce‑L duceau de‑acolo, l‑au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spinare, ca s‑o ducă în urma lui Isus. 27Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și‑L jeleau. 28Dar Isus S‑a întors spre ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri! 29Căci iată, vin zile în care se va spune: «Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n‑au născut și fericiți sunt sânii care n‑au alăptat!»
30Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!»
și dealurilor: «Acoperiți‑ne!»30 Vezi Os. 10:8.
31Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“31 Vezi, de ex., Eze. 21:3.
32Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. 33Când au ajuns în locul numit „Craniul“33 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar., i‑au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui.33 Vezi 22:37 și nota. 34Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!“
Apoi au aruncat sorții, ca să‑și împartă hainele Lui între ei.34 Vezi Ps. 22:18. 35Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin36 Cu referire, probabil, la oțet amestecat cu ou, băutură pe care soldații romani o aveau de obicei la ei. 37și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează‑Te pe Tine Însuți!“ 38Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor.“
39Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează‑Te pe Tine și salvează‑ne și pe noi!“ 40Celălalt însă l‑a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? 41Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce‑am săvârșit, dar Acesta n‑a săvârșit nimic rău!“
42Apoi a zis:
– Isuse, amintește‑Ți de mine când vii în Împărăția Ta!
43Isus i‑a răspuns:
– Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!
Moartea lui Isus
(Mt. 27:45-56; Mc. 15:33-41; In. 19:28-30)
44Era deja cam pe la ceasul al șaselea44 Ora 12:00.. Și s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea44 Ora 15:00.. 45Soarele s‑a întunecat, iar draperia45 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s‑a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“46 Vezi Ps. 31:5. Și zicând aceasta, Și‑a dat suflarea. 47Când centurionul47 Vezi nota de la 7:2. a văzut ce se întâmplase, L‑a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept47 Sau: nevinovat.!“ 48Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s‑au întors, bătându‑se pe piept. 49Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care‑L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
Înmormântarea lui Isus
(Mt. 27:57-61; Mc. 15:42-47; In. 19:38-42)
50Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, 51care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52Acesta a venit la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. 53După ce a dat jos trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. 55Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. 56Ele s‑au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s‑au odihnit, potrivit poruncii.
