1耶和华说：“那时，犹大王、首领、祭司、先知及耶路撒冷居民的骸骨都要从坟墓中被挖出来， 2抛散在他们昔日恋慕、供奉、追随、求问、祭拜的日月星辰之下，无人收殓和埋葬，他们好像地上的粪便。 3我要把这邪恶民族的余民流放异地，他们在那里必痛不欲生。这是万军之耶和华说的。”
4耶和华吩咐我对犹大人说：
“人跌倒后难道不站起来吗？
人走错了路难道不回头吗？
5为什么耶路撒冷的居民一味地背叛我？
他们诡诈成性，不肯回头。
6我仔细听，没有人说实话，
没有人为自己的恶行后悔，说，
‘我做了可怕的事！’
人人一意孤行，
像战马直奔战场。
7天空的鹳鸟尚且知道来去的季节，
斑鸠、燕子和白鹤也遵守迁徙的时间，
但我的子民却不认识耶和华的法则。
8“你们怎能说，‘我们有智慧，
因为我们有耶和华的律法’？
事实上，律法教师撒谎的笔把律法篡改了。
9智者必蒙羞辱，受惊吓，
被捉拿。
看啊，他们既弃掉耶和华的话，
哪里还有智慧可言呢？
10因此，我要把他们的妻子和田地交给别人，
因为他们无论贵贱，
个个贪图不义之财；
无论是先知还是祭司，
都行为诡诈。
11他们敷衍了事地医治我子民的伤痛，说，
‘没事了，没事了！’
其实情况很糟。
12他们做可憎的事会羞愧吗？
不！他们不知廉耻，
毫不脸红。
因此，他们要与其他人一样灭亡，
死在我的惩罚下。
这是耶和华说的。
13我要彻底灭绝他们。
葡萄树必没有葡萄，
无花果树必没有果子，
树叶也要枯干，
我所赐给他们的都要被夺走。
这是耶和华说的。”
14他们说：“我们为什么还坐在这里？
大家一起进入坚城，死在那里吧！
我们的上帝耶和华要毁灭我们，
给我们毒药喝，
因为我们得罪了祂。
15我们期待平安，
却没有平安；
渴望得到医治，
却饱受惊吓。
16“从但传来敌人战马的嘶鸣，
声音震动大地。
他们要来吞灭我们的土地和作物、城邑和居民。
17“看啊，我要派毒蛇去咬你们，
法术无法制服它们。”
这是耶和华说的。
18我有无限忧愁，伤心欲绝。
19听啊！远处传来我同胞的哀鸣：
“难道耶和华不在锡安了吗？
难道她的王不在她那里了吗？”
耶和华说：“他们为什么供奉雕刻的神像和外族无用的偶像，惹我发怒？”
20他们说：“麦收已完，
夏季已过，
但我们还未得救。”
21同胞的创伤令我伤心欲绝，
痛苦万分，
惊慌失措。
22难道基列没有药物、
没有医生吗？
为什么我同胞的创伤至今未愈？
Mustrarea lui Israel
1În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor și ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoților și ale profeților și osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii oștiri a cerurilor, a acelora pe care ei i‑au iubit, i‑au slujit, i‑au urmat, i‑au căutat și s‑au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. 3În toate locurile unde îi voi izgoni, toți cei ce vor supraviețui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice Domnul Oștirilor.
Păcat și pedeapsă
4Spune‑le că așa vorbește Domnul:
«Cine cade și nu se mai ridică?
Cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
5De ce atunci poporul acesta, Ierusalimul, se abate,
stăruind în necredincioșie?
Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie
și refuză să se întoarcă.
6Am ascultat cu atenție,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Niciunul nu regretă răutatea lui
și nu zice: ‘Ce am făcut?’.
Toți își încep din nou alergarea,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7Până și barza
își cunoaște timpul ei pe ceruri;
turtureaua, lăstunul și cocorul7 Identificarea exactă a acestei păsări nu este sigură.
își păstrează timpul venirii lor.
Dar poporul Meu
nu cunoaște porunca Domnului.
8Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți,
căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat‑o într‑o minciună?
9Înțelepții sunt dați de rușine,
sunt înspăimântați și capturați.
Iată, ei au respins Cuvântul Domnului;
ce fel de înțelepciune au ei?
10De aceea, pe soțiile lor le voi da altor bărbați
și terenurile lor altor stăpâni.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
11Ei leagă în mod ușuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12Le este lor rușine de urâciunile pe care le săvârșesc?
Nu, nu le este rușine deloc;
nici măcar nu știu să roșească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor,
zice Domnul.
13Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veșteji.
Le voi da celor ce vor trece peste ele.13 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.»“
14„De ce mai stăm în așteptare?
Adunați‑vă!
Să intrăm în cetățile fortificate
și să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru,
ne‑a condamnat la moarte
și ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15Așteptam pacea,
dar n‑a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16Gâfâitul cailor se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată țara.
Au venit să devoreze țara
și tot ce cuprinde ea,
cetatea și pe cei ce locuiesc în ea.“
17„Iată, voi trimite printre voi niște șerpi veninoși,
niște vipere care nu pot fi descântate
și care vă vor mușca,
zice Domnul.“
18„Grimasa18 Sensul termenului ebraic în acest context este nesigur. mea este din cauza durerii mele!
Inima îmi este sleită în mine!
19Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu
răsună dintr‑o țară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“
„De ce M‑au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin deșertăciunile lor străine?“
20„Secerișul a trecut,
vara s‑a terminat,
iar noi tot nu suntem izbăviți.“
21Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad?
Nu este niciun doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
