罗马书 14 – CCB & NTLR

Chinese Contemporary Bible (Simplified)

罗马书 14:1-23

体恤弱者

1你们要接纳信心软弱的弟兄姊妹,不要因为看法不同便彼此批评。 2有人相信什么都可以吃,但信心软弱的人只吃素菜。 3吃的人不可轻看不吃的人,不吃的人也不可批评吃的人,因为两者都蒙上帝接纳。 4你是谁,竟然批评别人的仆人?他做得是否合宜,自然有他的主人负责。他必能做得合宜,因为主能使他做得合宜。

5有人认为这日比那日好,有人认为天天都一样,各人应该照着自己的信念拿定主意。 6守日子的人是为主而守,吃的人是为主而吃,因为他感谢上帝;不吃的人是为主不吃,他也同样感谢上帝。 7因为我们没有人为自己活,也没有人为自己死。 8我们活是为主而活,死是为主而死。因此,我们无论生死都是属主的人。 9正是为这个缘故,基督死了,又复活了,好做死人和活人的主。

10那么,你为什么论断弟兄姊妹呢?为什么轻视弟兄姊妹呢?将来我们都要一同站在上帝的审判台前。 11圣经上说:“主说,‘我凭我的永恒起誓,万膝必向我跪拜,万口必称颂上帝。’” 12这样看来,我们各人都要在上帝面前陈明自己一切的事。

不要使人犯罪

13所以,我们不可再互相论断,要留心自己的言行,不要绊倒弟兄姊妹。 14我知道并靠着主耶稣深信,没有什么是不洁净的,但若有人以为某物不洁净,那物对他来说就不洁净。 15如果你吃的东西令弟兄姊妹不安,你就不是凭爱心行事。你不可因为一点食物而损害基督舍命救赎的人。 16所以,不要让你们认为好的事被别人诟病。 17因为上帝的国不是关乎吃什么喝什么,而是关乎公义、平安和圣灵所赐的喜乐。 18以这样的态度事奉基督的人才会得到上帝的喜悦和大家的称赞。

19所以,我们要努力追求和睦,彼此造就。 20不可因食物的问题而破坏上帝的工作。所有的食物固然都是洁净的,但人若因所吃的食物绊倒别人,就有罪了。 21无论是吃肉、喝酒还是做任何别的事,如果会绊倒别人,就应该一概不做。 22你有信心认为可以做的,只要你和上帝知道就可以了。人如果在自己认为可以做的事上问心无愧,就有福了。 23人如果心里疑惑,却仍然吃,就有罪了,因为他不是凭信心吃。凡不凭信心去做的,就是犯罪。

Nouă Traducere În Limba Română

Romani 14:1-23

Atitudinea corectă față de cel slab în credință

1Primiți‑l bine pe cel slab în credință, neimplicându‑l în dispute asupra chestiunilor îndoielnice1 Sau: asupra opiniilor diferite.! 2Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume. 3Cel ce mănâncă orice să nu‑l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu‑l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l‑a primit. 4Cine ești tu să‑l judeci pe servitorul altuia?! Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea.

5Unul prețuiește o zi mai mult decât o altă zi, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. 6Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: 8dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii.

10Așadar, de ce‑l judeci pe fratele tău? Sau de ce‑l disprețuiești pe fratele tău?10 Prima întrebare se referă la cel slab, iar a doua la cel puternic; vezi v. 3. Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11Pentru că este scris:

„Viu sunt Eu, zice Domnul,

că orice genunchi se va apleca înaintea Mea

și orice limbă va mărturisi lui Dumnezeu!“11 Vezi Is. 45:23.

12Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu.

13Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci, mai degrabă, judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un obstacol13 Vezi nota de la 11:9.. 14Știu și sunt convins în Domnul Isus că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci pentru el este întinat. 15Căci dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări, atunci tu nu mai umbli potrivit dragostei. Nu‑l nimici, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos! 16Nu lăsați deci ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cel care‑L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni.

19Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea reciprocă. 20Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce spre poticnirea altuia. 21Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l‑ar face pe fratele tău să se împiedice, să păcătuiască sau să slăbească.

22Credința pe care o ai păstreaz‑o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce încuviințează ca fiind bun! 23Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n‑o face din credință. Tot ce nu vine din credință este păcat.