耶稣使五千人吃饱
1事后，耶稣渡过加利利湖，就是提比哩亚海。 2许多人因为见过耶稣治病的神迹，就跟随了祂。 3耶稣到了山上，与门徒一起坐下来。 4那时，犹太人的逾越节快到了。 5耶稣举目看见一大群人向祂走来，就对腓力说：“我们到哪里去买饼给他们吃呢？” 6祂这样说是想试试腓力，其实祂知道应该怎么做。
7腓力回答说：“就算买二百个银币6:7 一个银币相当于当时一天的工钱。的饼，也不够他们每人一口啊！”
8另外一个门徒——西门·彼得的弟弟安得烈对耶稣说： 9“这里有个小孩子带了五个大麦饼和两条鱼。不过，这么多人，这一点东西实在无济于事。”
10耶稣说：“你们叫大家坐下。”那地方草很多，众人便坐下来，当时在场的男人大约有五千。 11耶稣拿起饼来祝谢后，分给坐着的众人，然后又照样分鱼，众人可以随意吃。 12他们吃饱后，耶稣对门徒说：“把剩下的零碎收拾起来，免得浪费。”
13他们便把大家吃剩的那五个大麦饼的零碎收拾起来，装满了十二个篮子。 14大家看见耶稣行的这个神迹，都说：“这人真是那位要来到世上的先知！” 15耶稣知道他们想强行立祂做王，便独自退到山上。
耶稣在湖面上行走
16傍晚的时候，门徒来到湖边， 17上了船，去湖对岸的迦百农。天色已暗，耶稣还没到他们那里。 18忽然，湖面上狂风大作，波涛汹涌。 19门徒摇橹，大约行了五六公里，突然看见耶稣在水面上朝他们的船走来，他们很害怕。 20耶稣对他们说：“是我，不要怕。” 21于是门徒欢然接祂上船，船立刻到了目的地。
生命之粮
22第二天，留在对岸的众人看见那里只有一条船，耶稣没有和门徒一起坐船离开。 23后来有几条从提比哩亚来的小船停泊在岸边，靠近主祝谢后让众人吃饼的地方。 24他们发现耶稣和门徒都不在那里，就乘船到迦百农去找祂。
25他们在湖对岸找到了耶稣，对祂说：“老师，你什么时候到这里来的？”
26耶稣回答说：“我实实在在地告诉你们，你们找我，并不是因为看见了神迹，而是因为你们有饼吃，并且吃饱了。 27不要为那必坏的食物劳苦，要为那存到永生的食物，就是人子要赐给你们的食物劳苦，因为父上帝把这权柄交给了人子。”
28众人问祂：“我们要怎样做，才算是做上帝的工作呢？”
29耶稣说：“信上帝所差来的那位，就是做上帝的工作。”
30他们又问：“那么，你行什么神迹让我们看了可以信你呢？你要做什么呢？ 31我们的祖先在旷野有吗哪吃，正如圣经上说，‘祂赐下天粮给他们吃。’”
32耶稣却说：“我实实在在地告诉你们，不是摩西从天上赐给了你们粮食，而是我父将天上的真粮食赐给你们。 33因为上帝赐的粮就是从天降下、赐生命给世人的那位。”
34他们说：“先生，求你把这种粮食天天赐给我们吧。”
35耶稣说：“我就是生命的粮，到我这里来的人必定不饿，信我的人必永远不渴。 36但我对你们说过，你们虽然亲眼看见我，仍然不信。 37凡父赐给我的人，必到我这里来。到我这里来的，我总不丢弃他。 38因为我从天上下来，不是要成就自己的旨意，而是要成就差我来者的旨意。 39差我来者的旨意是，祂所赐给我的，我一个也不失掉，在末日我要叫他们复活。 40因为我父的旨意是要叫一切看见儿子并相信的人得到永生，在末日，我要叫他们复活。”
41犹太人听见耶稣说自己是从天上降下来的粮，就小声议论， 42说：“这不是约瑟的儿子耶稣吗？祂的父母，我们都认识，祂现在怎么能说自己是从天上降下来的呢？”
43耶稣回答他们说：“你们不用议论纷纷。 44如果不是差我来的父吸引人到我这里来，没有人能来。到我这里来的，在末日，我要叫他复活。 45先知书上这样说，‘他们都要受上帝的训诲’，这里是指凡听从父的教导又去效法的人，都会到我这里来。 46这并不是说有人见过父，唯独从上帝而来的那位见过父。 47我实实在在地告诉你们，信我的人有永生， 48因为我是生命的粮。 49你们的祖先在旷野吃过吗哪，还是死了。 50但这是从天上降下来的粮，人吃了就不死。 51我就是天上降下来的生命之粮，人吃了这粮，必永远活着。我将要赐下的粮就是我的肉，是为了让世人得到生命。”
52犹太人开始彼此争论，说：“这个人怎么能把自己的肉给我们吃呢？”
53耶稣说：“我实实在在地告诉你们，如果你们不吃人子的肉，不喝人子的血，就没有生命。 54吃我肉、喝我血的人有永生，在末日，我要叫他复活。 55因为我的肉是真粮食，我的血是真饮品， 56吃我肉、喝我血的人常在我里面，我也常在他里面。 57永活的父差我来，我是靠祂而活。同样，吃我肉的人也靠我而活。 58我是从天上降下来的真粮，吃这粮的人必永远活着，不像你们的祖先，虽然吃过吗哪，最后还是死了。”
59这番话是耶稣在迦百农会堂里教导人的时候讲的。
永生之道
60祂的许多门徒听了，就议论说：“这话实在难懂，谁能接受呢？”
61耶稣知道门徒在议论，就说：“这话叫你们失去信心吗？ 62如果你们看见人子升到祂原来所在的地方，会怎么样呢？ 63叫人活着的是灵，肉体毫无作用。我对你们说的话就是灵，就是生命。 64然而，你们中间有些人不信。”因为耶稣一开始就知道谁不信祂、谁会出卖祂。
65祂继续说：“所以我曾对你们说，如果不是我父赐恩，没有人能到我这里来。”
66从此，很多门徒离开了，不再跟从耶稣。
67于是耶稣问那十二个门徒：“你们也要离开我吗？”
68西门·彼得答道：“主啊！你有永生之道，我们还跟从谁呢？ 69我们已经相信并且知道你是上帝的圣者。”
70耶稣说：“我不是拣选了你们十二个人吗？但其中有一个是魔鬼。” 71耶稣这话是指着加略人西门的儿子犹大说的，因为他是十二个门徒之一，后来出卖了耶稣。
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21; Mc. 6:30-44; Lc. 9:10-17)
1După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei1 Marea (sau Lacul) Galileei era cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei.. 2O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3Isus a urcat pe munte și S‑a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5Când Isus Și‑a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l‑a întrebat pe Filip:
– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?
6Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, căci El știa ce urmează să facă.
7Filip I‑a răspuns:
– Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari7 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I, era de un denar (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). În total, câștigul pentru 8 luni, luând în calcul Sabatele și sărbătorile. nu le sunt de ajuns, nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!
8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis:
9– Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?!
10Isus a zis:
– Puneți oamenii să se așeze!
În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, bărbații10 Vezi Mt. 14:21. s‑au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le‑a împărțit celor ce se așezaseră11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată; vezi nota de la 12:2.. De asemenea, le‑a dat și din pești cât au vrut.
12Când s‑au săturat, le‑a zis ucenicilor Săi:
– Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.
13Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
14Când au văzut oamenii acest semn pe care l‑a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul14 Vezi Deut. 18:15. Care urma să vină în lume!“ 15Atunci Isus, știind că au de gând să vină să‑L ia cu forța ca să‑L facă rege, S‑a retras din nou înspre munte, doar El singur.
Isus umblă pe apă
(Mt. 14:22-33; Mc. 6:45-51)
16Când s‑a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17s‑au urcat într‑o barcă și s‑au dus spre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii19 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m; 25–30 stadii erau aproximativ 4,6–5,5 km., L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă și li s‑a făcut frică. 20El însă le‑a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“ 21Atunci ei au dorit să‑L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.
Isus, Pâinea vieții
22În ziua următoare mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s‑au urcat ei înșiși în bărci și s‑au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.
25Când L‑au găsit, de cealaltă parte a mării, I‑au zis:
– Rabbi25 Vezi nota de la 1:38., când ai venit aici?
26Isus le‑a răspuns și a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat. 27Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului. Căci pe El Și‑a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!
28Atunci ei L‑au întrebat:
– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29Isus a răspuns și le‑a zis:
– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L‑a trimis El.
30Drept urmare, ei L‑au întrebat:
– Ce semn faci Tu deci, ca să‑l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31Strămoșii31, 49, 58 Lit.: tații. noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris: „Le‑a dat să mănânce pâine din cer.“31 Un citat din Ps. 78:24. Vezi și Ex. 16:4; Neem. 9:15.
32Atunci Isus le‑a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer. 33Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viață.
34Ei I‑au zis:
– Domnule34 Sau: Doamne. Gr.: kurios, care poate însemna atât Doamne, cât și Domnule. În contextul de față s‑a optat pentru traducerea cu Domnule deoarece, după toate probabilitățile, mulțimile nu ajunseseră încă să‑L recunoască pe Isus ca Domn., dă‑ne întotdeauna această pâine!
35Isus le‑a răspuns:
– Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36Dar v‑am spus că M‑ați văzut, și nu credeți. 37Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară. 38Căci M‑am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis. 39Și voia Celui Ce M‑a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi‑a dat El, ci să‑l înviez în ziua de pe urmă. 40Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
41Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S‑a coborât din cer.“
42Ei ziceau:
– Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem?! Așadar, cum de spune acum: „M‑am coborât din cer“?!
43Isus a răspuns și le‑a zis:
– Nu murmurați între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, Care M‑a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.“45 Vezi Is. 54:13. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine. 46Căci nimeni nu L‑a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L‑a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48Eu sunt Pâinea vieții. 49Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit. 50Pâinea Care Se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.50 Lit.: Aceasta este Pâinea Care Se coboară din cer, pentru ca cineva să mănânce din ea și să nu piară. 51Eu sunt Pâinea vie Care S‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.
52Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică:
– Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!
53Dar Isus le‑a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! 54Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57Așa cum Tatăl cel viu M‑a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58Aceasta este Pâinea Care S‑a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat‑o strămoșii voștri, care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!
59Aceste lucruri le‑a spus în timp ce dădea învățătură în sinagogă59 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]., în Capernaum.
Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus
60Auzind acestea, mulți din ucenicii Lui au zis:
– Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s‑o asculte?!
61Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le‑a zis:
– Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți?! 62Dar dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului înălțându‑Se acolo unde era mai înainte?! 63Duhul este Cel Ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le‑am spus sunt duh63 Sau: Duh. și viață. 64Dar sunt unii dintre voi care nu cred.
Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să‑L trădeze64, 71 Sensul principal al verbului este a preda..
65Apoi a zis:
– Tocmai de aceea v‑am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de către Tatăl.
66Din această cauză66 Sau: Din acel moment. mulți dintre ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El.
67Atunci Isus le‑a zis celor doisprezece:
– Nu vreți să plecați și voi?
68Simon Petru I‑a răspuns:
– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!
70Isus le‑a răspuns:
– Nu v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol70 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator [peste tot în carte]..
71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să‑L trădeze.
