1“因此我心战栗，
在胸膛跳动。
2请仔细听祂发出的雷声，
听祂口中发出的轰鸣。
3祂使闪电划过整个天空，
亮光直照到地极。
4随后雷声隆隆，
祂发出威严之声。
祂一发声，雷电交加。
5上帝发出奇妙的雷声，
我们无法测度祂伟大的作为。
6祂命雪降在大地，
令雨倾盆倒下，
7使人们停下工作，
以便世人都知道祂的作为。
8野兽躲进窝里，
留在洞中。
9暴风从南天而来，
寒流由北方而至。
10上帝嘘气成冰，
使宽阔的水面凝结。
11祂使密云布满水气，
从云端发出闪电。
12云随祂的指令旋转，
在地面之上完成祂的吩咐，
13或为惩罚大地，
或为彰显慈爱。
14“约伯啊，请留心听，
要驻足沉思上帝的奇妙作为。
15你知道上帝如何发出命令，
使云中电光闪烁吗？
16你知道全知者的奇妙作为——
祂如何使云彩飘浮吗？
17南风吹来，大地沉寂时，
你就汗湿衣襟，你知道为何吗？
18你能像祂那样铺展坚如铜镜的穹苍吗？
19我们因愚昧而无法陈诉，
请指教我们如何与祂对话。
20我怎敢与祂对话？
岂有人自取灭亡？
21风吹散天空的云后，
无人能仰视太阳的强光。
22北方出现金色的光芒，
上帝充满可怕的威严。
23我们无法测度全能者，
祂充满能力，无比正直公义，
不恃强凌弱。
24所以，人们都敬畏祂，
祂不看顾自以为有智慧的人。”
1În fața acestor lucruri, inima îmi tremură
și saltă din locul ei.
2Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său
și bubuitul care iese din gura Sa!
3Își desfășoară fulgerul sub cerul întreg
și‑l trimite până la marginile pământului.
4Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreț.
Când I se aude glasul,
El nu oprește fulgerele.
5Vocea lui Dumnezeu tună într‑un mod minunat
El face fapte mărețe, iar noi nu cunoaștem totul.
6El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
și ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7El pecetluiește mâna oricărui om,
pentru ca toți oamenii să cunoască lucrarea Lui.
8Atunci vietățile se duc la adăpostul lor
și rămân în vizuinile lor.
9Vijelia iese din odaia sa,
și frigul din vânturile cele năprasnice.
10Suflarea lui Dumnezeu face gheața
și îngheață apele mari.
11El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăștie norii cu fulgerul Său.
12Ei se întorc de jur împrejur, după îndrumările Lui,
ca să facă tot ce le poruncește pe fața pământului locuit.
13El îi folosește ca pe o nuia,
sau pentru pământul Său, sau din dragoste13 Vezi nota de la 10:12..
14Iov, ia aminte la aceasta!
Stai și cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15Știi tu cum conduce Dumnezeu norii
și cum face să strălucească fulgerul norului Său?
16Știi tu cum plutesc norii?
Înțelegi tu minunile Celui Desăvârșit în cunoaștere,
17tu, ale cărui haine sunt fierbinți,
când pământul tace din cauza vântului de sud?
18Poți tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19«Fă‑ne cunoscut ce să‑I spunem!
Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele.»
20I Se va spune că eu voi vorbi?
Ar vorbi un om doar ca să fie înghițit?
21Acum, ei nu pot privi
cum strălucește soarele în ceruri,
după ce vântul le‑a înseninat.
22Din nord vine aurora22 Lit.: aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o splendoare de temut.
23Pe Cel Atotputernic nu‑l putem găsi.
El este măreț în putere,
dar judecata și abundența dreptății
El nu le asuprește.
24De aceea oamenii se tem de El;
El nu Se uită la cei înțelepți în inimă.“
