哀叹今日的痛苦
1“但如今，比我年少的人竟嘲笑我，
他们的父亲曾被我鄙视，
连我的牧羊犬都不如。
2他们精力衰竭，
对我有何益处？
3他们贫穷饥饿，瘦弱不堪，
夜间在干旱荒凉之地啃食。
4他们在草丛中拔咸草充饥，
以罗腾树根为食。
5他们被赶离人群，
像贼一样被喝斥。
6他们只好住在荒谷，
在地洞和岩穴栖身；
7在杂草间嚎叫如兽，
在树丛中蜷缩一团。
8他们是愚昧无名之辈，
被人用鞭子赶出境外。
9“如今，他们竟唱歌讽刺我，
我成了他们的笑柄。
10他们厌恶我，不愿靠近我，
任意朝我脸上吐唾沫。
11因为上帝苦待我，使我毫无力量，
他们才在我面前肆无忌惮。
12这些无赖从右边攻击我，
迫使我逃亡，
他们展开攻势要毁灭我。
13他们截断我的路，
想方设法害我，无人相助。
14他们冲破防线，
从废墟中向我袭来。
15恐惧笼罩着我，
我的尊荣随风而去，
我的荣华如云消散。
16“如今我的生命将尽，
痛苦的日子抓住我。
17夜间我的骨头刺痛，
如被啃噬，无休无止。
18上帝猛力抓住我的衣服，
紧紧地揪住我的衣领。
19祂把我扔进淤泥，
使我如尘埃灰烬。
20“上帝啊！我向你呼求，你不回应；
我站起来，你也不理睬。
21你变得对我残酷无情，
用你大能的手迫害我，
22把我提到风中，让我被风吹走，
被暴风抛来抛去。
23我知道你要带我去死亡之地，
那是你为众生所定的归宿。
24“诚然，不幸的人在困境中呼救，
无人会伸手加害他。
25难道我不曾为受苦的人哭泣，
我的心不曾为穷困者悲伤吗？
26我盼望幸福，来的却是灾祸；
我期待光明，来的却是黑暗。
27我心里一直烦乱不安，
苦难的日子迎面袭来。
28我皮肤发黑，不是因为日晒，
我在会众中站起来呼救。
29我成了豺狼的兄弟，
驼鸟的伙伴。
30我的皮肤发黑、脱落，
我的骨头如被烤焦。
31我的琴唱出哀乐，
我的箫奏出悲鸣。
1Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2Dar la ce mi‑ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia3 Sau: rodeau rădăcini uscate.,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar și4 Sau: se încălzeau cu. rădăcini de verigel.
5Erau alungați din mijlocul oamenilor;
striga lumea după ei ca după niște hoți.
6Ei locuiau în râpele uedurilor6 Vezi nota de la 6:15.,
între stânci și‑n gropile pământului.
7Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11Pentru că El mi‑a slăbit coarda arcului11 Sau: mi‑a desfăcut coarda cortului. și m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.12 Sensul termenului este nesigur.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește13 Sau: necazul, / zicând: „Nimeni nu‑l ajută!“.
14Ajung la mine ca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n‑au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.20 Sau: dar nu‑Ți pasă de mine.
21Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
