约伯的敬虔
1乌斯有一个人名叫约伯，他纯全正直，敬畏上帝，远离罪恶。 2他有七子三女、 3七千只羊、三千只骆驼、五百对牛、五百头母驴及许多仆婢。他在东方人中最富有。 4约伯的儿子们经常轮流在自己家里设宴，派人邀请他们的三个姊妹来一起吃喝。 5宴会的日子结束后，约伯便派人召来他的儿女，为他们行洁净礼。他清早起来，为他们每个人献上燔祭，因为他想：“也许我的孩子们犯了罪，心中亵渎了上帝。”约伯常常这样做。
撒旦控告约伯
6有一天，众天使1:6 “众天使”希伯来文是“上帝的众子”，2:1和38:7同。来朝见耶和华，撒旦也在他们当中。 7耶和华问撒旦：“你从哪里来？”撒旦答道：“我在地上到处游走。” 8耶和华问撒旦：“你注意到我的仆人约伯了吗？世上没有人像他那样纯全正直，敬畏我，远离罪恶。” 9撒旦说：“约伯敬畏你难道无缘无故吗？ 10你岂不是像篱笆一样四面保护他及其全家和一切产业吗？你使他事事蒙福，牛羊遍地。 11倘若你伸手毁坏他拥有的一切，他必当面亵渎你。” 12耶和华对撒旦说：“好吧，他的一切都在你手中，但不可伤害他。”撒旦便从耶和华面前退去。
约伯失去所有
13有一天，约伯的儿女正在长兄家吃喝， 14有报信的人来对约伯说：“牛正在耕田、驴正在旁边吃草的时候， 15示巴人忽然来袭，抢走了牲口，用刀杀了你的仆人，只有我一人逃脱来向你报信。” 16话音未落，又有人来报信说：“上帝的火从天而降，烧死了羊群和牧人，只有我一人逃脱来向你报信。” 17话音未落，又有人来报信说：“迦勒底人分三队来袭，抢走了骆驼，用刀杀了你的仆人，只有我一人逃脱来向你报信。” 18话音未落，又有人来报信说：“你的儿女正在长兄家吃喝的时候， 19忽然从旷野刮来一阵狂风，摧毁了房子四角，房子倒塌，压死了屋里所有的人，只有我一人逃脱来向你报信。”
20约伯站起来，撕裂外袍，剃掉头发，俯伏在地上敬拜， 21说：“我从母腹赤身而来，也必赤身而去。赏赐的是耶和华，收回的也是耶和华。耶和华的名当受称颂！” 22约伯遭此不幸，仍没有犯罪，也没有埋怨上帝。
Prolog
1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2I s‑au născut șapte fii și trei fiice. 3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Răsăritului. 4Fiii lui obișnuiau să meargă și să țină câte un ospăț în casa fiecăruia, în ziua cuvenită lui. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea5 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).. El se scula dis‑de‑dimineață și aducea arderi‑de‑tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L‑au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Așa făcea Iov în fiecare zi.
Primul necaz al lui Iov
6Într‑o zi, fiii6 LXX: îngerii; vezi și 2:1. lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan6 Satan înseamnă vrăjmaș sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoțit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; [peste tot în carte]. a venit și el în mijlocul lor.
7Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan i‑a răspuns Domnului și a zis:
– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe întinsul lui.
8Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– Ți‑ai îndreptat inima asupra robului Meu Iov?8 Lit.: Ți‑ai pus inima pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.
9Atunci Satan I‑a răspuns Domnuluiși a zis:
– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s‑au înmulțit în țară. 11Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.
12Domnul i‑a zis lui Satan:
– Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu‑ți întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13Într‑o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14a venit la Iov un mesager care i‑a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15niște șabeeni15 Probabil arabi din Șeba. s‑au năpustit asupra lor, i‑au luat, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 16În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit și i‑a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i‑a mistuit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Niște caldeeni17 Popor beduin până în sec. XI–X î.Cr., când se așază în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian., împărțiți în trei cete, au năvălit, ți‑au luat cămilele, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colțuri ale casei și astfel casa s‑a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“
20Atunci Iov s‑a ridicat, și‑a sfâșiat mantia și și‑a ras capul. Apoi s‑a aruncat la pământ, s‑a închinat 21și a zis:
„Gol am ieșit din pântecul mamei mele
și gol mă voi întoarce în pământ21 Lit.: acolo.!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“
22În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.
