Kristus har en langt mere betydningsfuld tjeneste, end Moses havde
1Kære venner, I, som har modtaget det himmelske kald, tænk på, hvordan Jesus som apostel og ypperstepræst for vores tro 2var trofast over for Gud, som gav ham den opgave. Moses var også trofast over for Gud i den opgave, han fik som leder i Guds husholdning. 3Men ligesom en mand, der bygger et hus, får større ære end selve huset, sådan er Jesu tjeneste langt mere betydningsfuld end Moses’ tjeneste. 4Ligesom ethvert hus har en bygherre, sådan er det Gud, der er den store Bygherre bag alle ting. 5-6Moses var Guds tjener, men Kristus er Guds egen Søn. Moses’ tjeneste peger profetisk hen på det, der senere skulle ske, og han var trofast i det lederansvar han fik for det Guds folk, han selv var en del af. Men Jesus har som Guds Søn lederansvaret for et nyt Guds folk, og vi tilhører det folk—hvis vi da holder fast ved den frimodighed og glæde, vi oplevede, dengang vi fik vished om at få det evige liv.
Israels folk som et afskrækkende eksempel på ulydighed og vantro
7-8Hør derfor efter, hvad Helligånden siger:
„Gid I ville lytte til, hvad han siger i dag:
Lad være med at lukke af for mit ord,
som da jeres forfædre gjorde oprør
og satte sig op imod mig i ørkenen.
9-10De provokerede mig ved at sætte mig på prøve,
selv om de havde set mine undere i 40 år.
Derfor blev jeg vred på dem og sagde:
‚De går altid deres egne veje
i stedet for at følge mine.’
11Så svor jeg i min vrede:
‚De skal ikke få lov at opleve min hvile.’ ”3,7b-11 Sl. 95,7-11 (LXX).
12Pas derfor på, kære venner, at ingen af jer gemmer på ondskab og vantro i jeres hjerter, så I glider væk fra den levende Gud. 13I stedet bør I hver dag opmuntre hinanden, så længe verden står, så ingen af jer på grund af syndens snedige forførelse lukker af over for Gud. 14For hvis vi indtil det sidste holder fast ved den overbevisning, vi havde i begyndelsen, skal vi få del i alt det, som tilhører Kristus.
15Da synden er så snedig, må I ikke glemme advarslen fra før:
„Gid I ville lytte til, hvad han siger i dag:
Lad være med at lukke af for mit ord
som dengang under oprøret.”
16Hvem var det, som hørte, hvad Gud sagde, og dog gjorde oprør mod ham? Det var alle dem, der forlod Egypten med Moses som anfører. 17Og hvem var det, Gud var vred på i 40 år? Det var alle dem, som havde gjort oprør og derfor måtte dø i ørkenen. 18Hvem var det, Gud talte om, da han svor, at de ikke fik lov at opleve hvilen i det land, han havde lovet dem? Det var alle dem, der var ulydige. 19Og hvorfor kom de ikke ind i det land, hvor Gud havde lovet at give dem hvile? Fordi de ikke havde tillid til ham.
Isus, superior lui Moise
1De aceea, frați sfinți, părtași la chemarea cerească, uitați‑vă cu atenție la Isus, Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, 2Care a fost credincios Celui Ce L‑a desemnat, așa cum și Moise a fost credincios în toată Casa Lui. 3Căci El a fost găsit vrednic de o slavă mai mare decât a lui Moise, așa cum constructorul unei case are cu mult mai multă cinste decât casa însăși. 4Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le‑a construit pe toate este Dumnezeu. 5Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse, 6dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu tărie încrederea și speranța cu care ne lăudăm.6 Lit.: încrederea și lauda speranței. Unele mss redau: ținem într-adevăr cu tărie până la sfârșit încrederea și lauda speranței.
Avertizare împotriva necredinței
7De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
8nu vă împietriți inimile,
ca în ziua răzvrătirii,
ca în ziua încercării în pustie,
9unde strămoșii9 Lit.: tații. voștri M‑au pus la încercare,
M‑au ispitit și Mi‑au văzut lucrările
10timp de patruzeci de ani!
De aceea M‑am mâniat pe generația aceasta
și am zis: «Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor.
N‑au cunoscut căile Mele.»
11Așa că am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“11 Vezi Ps. 95:7-11.
12Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea, necredincioasă, care să‑l depărteze de Dumnezeul cel Viu, 13ci îndemnați‑vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingerea noastră de la început, 15în timp ce se zice:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile
ca în ziua răzvrătirii.“15 Vezi Ps. 95:7-8.
16Căci cine au fost cei ce au auzit și s‑au răzvrătit? Nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise? 17Și pe cine S‑a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat? 19Vedem așadar că ei n‑au putut să intre din cauza necredinței.
