Jetro besøger Moses
1Det varede ikke længe, før Jetro, Moses’ svigerfar, der var præst i Midjan, hørte om de fantastiske mirakler, Gud havde gjort, da han førte sit folk, israelitterne, ud af Egypten.
2Moses havde på et tidligere tidspunkt sendt sin kone Zippora og sine to sønner tilbage til Jetro. 3Moses’ ældste søn fik navnet Gershom,18,3 Det betyder: „udlænding”. for han sagde: „Jeg har levet som fremmed i udlandet.” 4Hans anden søn fik navnet Eliezer,18,4 Det betyder: „Gud er min hjælper”. for han sagde: „Mine forfædres Gud er blevet min hjælper ved at redde mig ud af Faraos kløer.” 5Jetro var nu på vej sammen med Zippora og de to sønner til Moses i ørkenen, hvor han havde slået lejr ved Guds bjerg.18,5 Det er Sinaibjerget, også kaldet Horebs bjerg.
6Han sendte en besked i forvejen til Moses: „Jeg, din svigerfar Jetro, er på vej med din kone og dine to sønner.” 7Moses gik straks sin svigerfar i møde, bøjede sig ærbødigt og kyssede ham på kinden til velkomst. Efter at have spurgt til hinandens helbred gik de ind i Moses’ telt for at tale sammen. 8Moses fortalte sin svigerfar om alle de undere, Herren havde gjort for at redde israelitterne fra Farao og egypterne. Han fortalte også om de problemer, der havde været undervejs, og om, hvordan Herren havde hjulpet folket igennem det alt sammen. 9Jetro var begejstret over at høre, hvad Herren havde gjort for Israels folk, og hvordan han havde ført dem ud af Egypten.
10„Lovet være Jahve,” sagde Jetro, „for han har reddet jer fra egypterne og Farao—ja, han har virkelig befriet jer fra slaveriet i Egypten. 11Nu ser jeg, at Jahve er større end nogen anden gud, for han har befriet sit folk fra de stolte og brutale egyptere.”
12Så ofrede Jetro brændofre og andre ofre til Gud, og Aron og Israels øvrige ledere kom for at spise offermåltid sammen med ham.
13Næste dag satte Moses sig som sædvanlig for at høre på folks klager og løse deres indbyrdes konflikter. De stod i kø omkring ham fra morgen til aften. 14Da hans svigerfar så, hvor tidkrævende et arbejde det var, sagde han: „Sikke meget arbejde du har med folket. Hvorfor er du alene om at klare den store opgave? Folk står jo i kø hele dagen for at få hjælp.”
15„Folket kommer til mig i håb om at få Guds svar på deres problemer,” forklarede Moses, 16„og når de har en retssag, er jeg deres dommer. Det er jo min opgave at undervise dem om Guds forordninger og instruktioner.”
17„Det er ikke en god måde at gøre det på,” svarede Jetro. 18„Både du selv og folket bliver jo ganske udmattede. Moses, den opgave er for tung en byrde, hvis du forsøger at gøre alting selv. 19Lyt til mit råd—så vil Gud være med dig. Du skal fortsat selv træde frem for Gud på folkets vegne og spørge ham til råds i de vanskelige sager. 20Og du skal også undervise folket om hans forordninger og instruktioner og lære dem principperne for gudsfrygt, og hvordan de bør leve. 21Men du bliver nødt til at finde nogle kvalificerede, ærlige og gudfrygtige mænd, der ikke vil tage imod bestikkelse.
Dem skal du indsætte som dommere og rådgivere, nogle med ansvar for 1000 mennesker, nogle med ansvar for 100 mennesker, og andre med ansvar for 50 eller ti personer. 22Overlad så ansvaret for lov og orden til dem. Hvis en sag er kompliceret eller særlig betydningsfuld, kan de henvende sig til dig. Men alle mindre sager kan de selv tage sig af. Det vil betyde en stor aflastning for dig, hvis du på den måde uddelegerer nogle af dine ansvarsfulde opgaver til andre. 23Hvis du følger mit råd, og hvis det er i overensstemmelse med Guds vilje, vil du undgå stress, og folket kan hurtigere få deres sager behandlet og derfor gå tilfredse hjem.”
24Moses fulgte sin svigerfars råd. 25Han udvalgte kvalificerede mænd fra alle de 12 stammer og udnævnte dem til dommere og ledere for henholdsvis 1000, 100, 50 og 10 personer. 26Disse mænd stod altid til rådighed, så retfærdigheden kunne ske fyldest. Alle mindre sager tog de sig af, og kun de mere komplicerede blev overladt til Moses.
27Kort efter tog Moses afsked med sin svigerfar, som vendte tilbage til sit land.
Vizita lui Ietro și organizarea juridică a poporului
1Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru poporul Său Israel; a aflat că Domnul l‑a scos pe Israel din Egipt. 2Ietro, socrul lui Moise, a adus‑o înapoi pe Sefora, soția lui Moise, care fusese trimisă acasă. 3I‑a adus și pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherșom3 Vezi nota de la 2:22. (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într‑o țară străină“), 4iar celălalt se numea Eliezer4 Eliezer înseamnă Dumnezeul meu este ajutorul. (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m‑a scăpat de sabia lui Faraon“). 5Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde așezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându‑i cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia. 6Ietro i‑a trimis vorbă lui Moise, zicându‑i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soția ta și cu cei doi fii ai ei.“
7Moise a ieșit să‑l întâlnească pe socrul său, s‑a plecat și i‑a dat sărutare. S‑au întrebat unul pe celălalt de sănătate și au intrat în cort. 8Apoi Moise i‑a istorisit socrului său tot ceea ce le‑a făcut Domnul lui Faraon și egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutățile care veniseră peste ei pe drum și cum i‑a eliberat Domnul. 9Ietro s‑a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, eliberându‑l din mâna egiptenilor. 10Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v‑a eliberat din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, Care a eliberat poporul din mâna egiptenilor. 11Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, căci a fost mai presus de ei chiar în lucrul în care s‑au purtat cu trufie.“11 Sensul versetului este nesigur. 12Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere‑de‑tot și jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toți bătrânii lui Israel ca să mănânce împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
13În ziua următoare, Moise s‑a așezat ca să judece poporul, și poporul a stat în jurul lui Moise de dimineața până seara.
14Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l‑a întrebat:
– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai jos singur și tot poporul stă în jurul tău de dimineața până seara?
15Moise i‑a răspuns socrului său:
– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. 16Când au vreo problemă, vin la mine ca să‑i judec, iar eu le fac cunoscute hotărârile și legile lui Dumnezeu.
17Socrul lui Moise i‑a zis:
– Ceea ce faci tu nu este bine. 18Te vei epuiza singur, atât tu, cât și poporul acesta care este cu tine, căci lucrarea este prea grea pentru tine. Nu vei putea s‑o faci singur. 19Acum, ascultă glasul meu: îți voi da un sfat și Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor și adu problemele înaintea lui Dumnezeu. 20Învață‑i hotărârile și legile și arată‑le calea pe care trebuie să meargă și lucrarea pe care trebuie s‑o facă. 21Caută oameni destoinici din tot poporul, care se tem de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept și pune‑i peste popor21 Lit.: ei. drept conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece. 22Ei să judece poporul în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile ușoare să le judece ei înșiși. În felul acesta va fi mai ușor pentru tine, și ei vor duce povara împreună cu tine. 23Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față poverilor, și tot poporul acesta va merge la locul lui în pace.
24Moise a ascultat de socrul său și a făcut tot ce zisese el. 25Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul și i‑a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece oameni. 26Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele ușoare le judecau ei înșiși.
27Apoi Moise și‑a trimis socrul în drumul lui și acesta a plecat în țara lui.
