Spørgsmål om afgudsofre
1Med hensyn til jeres spørgsmål om at spise kød, som har været ofret til afguderne, så er det rigtigt, som I siger: „Vi har alle kundskab.” Men kundskab kan gøre mennesker indbildske. Kærligheden, derimod, søger altid det bedste for de andre. 2De, der mener at have al kundskab, har endnu meget at lære. 3Og Gud kender dem, der elsker ham.
4Om det at spise kød, som har været ofret til afguderne, så ved vi jo, at afguder i virkeligheden slet ikke eksisterer, og vi ved, at der kun findes én Gud. 5Og selvom der er såkaldte guder, som menes at holde til enten i himmelrummet eller på jorden, og selvom der er masser af mennesker, der ynder at blive kaldt guder og herrer, 6så er der for os kun én sand Gud, Faderen, fra hvem alting er kommet, og som skabte os til at være hans. Og der er kun én sand Herre, Jesus Kristus, ved hvem alt er blevet til, og som gav os livet.
7Men ikke alle er nået til den erkendelse. Nogle har indtil nu været vant til at tilbede afguderne ved at spise den slags offerkød, og derfor går det nu imod deres samvittighed, hvis de spiser det. De er jo stadig nye og skrøbelige i troen. 8Det, vi spiser, gør hverken fra eller til over for Gud. Vi mister intet ved at afholde os fra bestemte spiser, og vi opnår intet over for Gud ved at holde os til bestemte spiser. 9Men pas på, at I ikke ved at bruge den frihed, I har, får en medkristen til at miste troen. 10Hvis nye, skrøbelige kristne ser jer spise offerkød i et afgudstempel, vil de så ikke drage den slutning, at så kan de også gøre det? Men for dem kan det betyde et tilbagefald til den gamle afgudsdyrkelse. 11På den måde har jeres bedreviden ødelagt troen hos en svag medkristen, en, som Kristus ofrede sit liv for! 12Hvis I forsynder jer imod jeres medkristne og får dem til at gå imod deres samvittighed, så har I dermed forsyndet jer imod Kristus. 13Hvis det, at jeg spiser kød, får min medkristen til at miste troen, så vil jeg i al evighed afholde mig fra at spise kød.
Mâncarea jertfită idolilor
1Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, știm că toți avem cunoștință1 Sau: știm că „toți avem cunoștință.“ Din nou, probabil un slogan folosit de corinteni, dar pe care Pavel trebuie să‑l corecteze.. Însă cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2Dacă cineva crede că știe ceva, încă n‑a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3Dacă însă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, atunci acesta este cunoscut de către Dumnezeu.3 Lit.: de către El. 4Așadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, știm că, în lume, un idol este nimic și că nu există decât un singur Dumnezeu. 5Într-adevăr, chiar dacă există așa‑numiți „dumnezei“ în cer sau pe pământ, așa cum există de fapt mulți „dumnezei“ și mulți „domni“5 În ideea că, într-adevăr, oamenii recunosc și se închină mai multor zei, pe care îi consideră „domni“., 6totuși, pentru noi există un singur Dumnezeu, – Tatăl, din Care sunt toate și pentru Care suntem și noi –, și un singur Domn: Isus Cristos, prin Care sunt toate și prin Care suntem și noi.
7Însă nu în toți este cunoștința aceasta. Unii, fiind până acum obișnuiți cu idolii, mănâncă ceva ca fiind jertfit unui idol și astfel conștiința lor, fiind slabă, este pângărită. 8Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu. Nu pierdem nimic dacă nu mâncăm din ea, și nu câștigăm nimic dacă mâncăm. 9Aveți însă grijă ca nu cumva dreptul vostru să devină o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoștință, că mănânci în templul unui idol, oare conștiința lui slabă nu‑l va încuraja10 Lit.: zidi; este același verb din v. 1, folosit aici în mod ironic. să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11Astfel, cel slab este distrus din cauza cunoștinței tale, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12Când păcătuiți astfel împotriva fraților și le răniți conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Cristos. 13De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca în veci carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să se poticnească.
