1Qui aime la connaissance désire être corrigé,
qui déteste les réprimandes n’est qu’un sot.
2L’homme de bien s’attire la faveur de l’Eternel,
mais Dieu condamne celui qui forge des desseins coupables.
3La méchanceté n’affermit la position de personne,
mais celui qui est droit ne sera pas déraciné.
4Une femme de valeur est comme une couronne pour son mari,
mais celle qui lui fait honte est comme une maladie qui ronge les os.
5Les projets des justes sont orientés vers ce qui est droit,
alors que les méchants ne songent qu’à tromper.
6Les paroles des méchants sont des embûches meurtrières,
mais celles des hommes droits les sauvent.
7Qu’on renverse les méchants, ils ne sont plus,
mais la maison des justes subsiste.
8Un homme est estimé pour son bon sens,
mais celui dont le cœur est corrompu sera méprisé.
9Mieux vaut être méprisé et avoir un serviteur
que de faire l’homme important et n’avoir rien à manger.
10Le juste veille au bien-être de ses bêtes,
mais le cœur des méchants est cruel envers elles.
11Qui travaille sa terre aura du pain en abondance,
qui court après des futilités est dépourvu de sens.
12Le méchant convoite la proie de ceux qui font le mal,
mais la racine des justes donne du fruit.
13Le méchant est pris au piège de ses propos coupables,
mais le juste échappe à ces difficultés.
14Par ses paroles, on peut recueillir du bien en abondance,
et l’on reçoit le salaire de ses œuvres.
15L’insensé pense toujours qu’il fait bien,
mais le sage écoute les avis des autres.
16L’insensé manifeste immédiatement son irritation,
mais l’homme avisé sait ravaler un affront.
17Un témoin digne de foi déclare ce qui est juste,
mais le témoin mensonger est trompeur.
18Les paroles des bavards blessent comme des coups d’épée,
tandis que le langage des sages est comme un baume qui guérit.
19La bouche véridique est pour toujours affermie,
mais la langue menteuse ne tient pas longtemps.
20La tromperie imprègne le cœur des artisans du mal,
mais la joie est pour ceux qui donnent des conseils visant à la paix12.20 Autre traduction : dont les projets visent à la paix..
21Aucune calamité n’atteint le juste,
mais les méchants sont accablés de maux.
22Les lèvres menteuses sont en horreur à l’Eternel,
mais ceux qui agissent en hommes fiables lui font plaisir.
23L’homme avisé cache son savoir,
mais l’insensé proclame bien haut sa sottise.
24Ceux qui travaillent avec zèle s’assurent la direction des affaires,
mais les nonchalants seront astreints aux corvées.
25Le souci au fond du cœur déprime un homme,
mais une parole d’encouragement lui rend la joie.
26Le juste sert de guide à ses compagnons,
mais la conduite des méchants les égare.
27Le paresseux ne fait pas rôtir son gibier ;
le bien le plus précieux de l’homme, c’est l’activité.
28La vie se trouve sur le chemin de la justice :
cette voie-là préserve de la mort12.28 Voir 10.11..
1Cine iubește disciplinarea iubește cunoștința,
dar cel ce urăște mustrarea este fără minte.
2Cel bun obține bunăvoință de la Domnul,
dar El condamnă pe omul cu intenții rele.
3Omul nu se poate întări prin răutate,
dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.
4O soție virtuoasă este coroana soțului ei,
dar cea care‑i aduce rușine este ca putrezirea în oasele lui.
5Gândurile celor drepți sunt dreptate.
Îndrumările celor răi sunt înșelăciune.
6Cuvintele celor răi stau la pândă după sânge,
dar gura celor drepți îi scapă.
7Cei răi sunt doborâți și nu mai sunt,
dar casa celor drepți rămâne în picioare.
8Un om este lăudat potrivit chibzuinței lui,
dar cel cu inima sucită este disprețuit.
9Mai bine lipsit de importanță, și să ai un slujitor,
decât fudul și fără mâncare!
10Celui drept îi pasă de nevoile animalului său,
dar faptele binevoitoare ale celor răi sunt nemiloase.
11Cel ce‑și lucrează pământul se va sătura de pâine,
dar cel ce umblă după deșertăciuni este fără minte.
12Cel rău poftește prada celor ticăloși,
dar rădăcina celor drepți va rodi.12 Lit.: va da.
13Cursa celui rău este în fărădelegea buzelor,
dar cel drept iese din necaz.
14Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăți
și fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.
15Calea nebunului este dreaptă în ochii lui,
dar cel înțelept ascultă sfaturile.
16Mânia unui nebun este cunoscută imediat,
dar cel chibzuit ignoră insulta.
17Cel ce răsuflă adevărul rostește ce este drept,
dar un martor mincinos rostește înșelătoria.
18Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii,
dar limba celui înțelept aduce vindecare.
19Buzele care rostesc adevărul sunt întărite pentru totdeauna,
dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.
20Înșelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul,
dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
21Cel drept nu are parte de nicio nenorocire,
dar cel rău este copleșit de necazuri.
22Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cei credincioși adevărului Îi sunt plăcuți.
23Omul chibzuit își ascunde cunoștința,
dar inima nesăbuiților vestește nebunia.
24Mâna celor harnici va stăpâni,
dar leneșul va sfârși la corvoadă.
25Neliniștea inimii omului duce la descurajare,
dar o vorbă bună îl înveselește.
26Cel drept își alege cu grijă prietenii,26 Sau: este o călăuză pentru semenul său.
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27Leneșul nu‑și frige27 Sensul termenului ebraic este nesigur. vânatul,
dar omul harnic își prețuiește bunurile.
28Pe cărarea dreptății este viață;
de‑a lungul ei nu este moarte.
