Les sacrifices de communion
1Si on offre en sacrifice de communion3.1 Appelé aussi « sacrifice de paix, de reconnaissance, d’action de grâces ». Par ce sacrifice, l’Israélite exprimait sa reconnaissance envers Dieu pour ses bienfaits (voir 7.11-15 ; Ps 50.14, 23 ; 56.13 ; Hé 13.15). une tête de gros bétail, mâle ou femelle, on présentera un animal sans défaut à l’Eternel. 2On posera la main sur la tête de la victime avant de l’égorger à l’entrée de la tente de la Rencontre. Les prêtres, descendants d’Aaron, aspergeront de son sang tous les côtés de l’autel. 3De ce sacrifice de communion, on offrira à l’Eternel, en les consumant par le feu, la graisse qui recouvre les entrailles et toute celle qui y est attachée, 4les deux rognons et la graisse qui les enveloppe, qui couvre le dos, ainsi que le dessus du foie, qu’on ôtera avec les rognons. 5Les descendants d’Aaron les feront brûler sur l’autel, par-dessus l’holocauste déjà placé sur les bûches qui sont sur le feu. Ce sera un sacrifice consumé par le feu, à l’odeur apaisante pour l’Eternel.
6Si c’est du petit bétail qu’on offre en sacrifice de communion à l’Eternel, on offrira un mâle ou une femelle sans défaut. 7Si l’on offre un mouton en sacrifice, on le présentera devant l’Eternel. 8Celui qui l’offre posera sa main sur la tête de la victime avant de l’égorger devant la tente de la Rencontre, et les descendants d’Aaron aspergeront de son sang tous les côtés de l’autel. 9On prélèvera de ce sacrifice de communion, pour l’offrir à l’Eternel en le consumant par le feu, les parties grasses : la queue entière coupée près de l’échine, la graisse qui recouvre les entrailles et toute celle qui y est attachée, 10les deux rognons et la graisse qui les enveloppe et qui couvre le dos, ainsi que le dessus du foie qu’on ôtera avec les rognons. 11Le prêtre les fera brûler sur l’autel : c’est un aliment consumé par le feu, à l’odeur apaisante pour l’Eternel.
12Si c’est une chèvre qu’on offre, on la présentera devant l’Eternel. 13On posera la main sur la tête de l’animal avant de l’égorger devant la tente de la Rencontre et les descendants d’Aaron en aspergeront de son sang tous les côtés de l’autel. 14On en offrira à l’Eternel en les consumant par le feu, la graisse qui recouvre les entrailles et toute celle qui y est attachée, 15les deux rognons et la graisse qui les enveloppe et qui couvre le dos, ainsi que le dessus du foie qu’on ôtera avec les rognons. 16Le prêtre fera brûler ces morceaux sur l’autel ; c’est un aliment consumé par le feu, à l’odeur apaisante pour l’Eternel.
Toute graisse revient à l’Eternel. 17C’est une ordonnance immuable que vous respecterez de génération en génération partout où vous habiterez : vous ne consommerez aucune graisse, ni aucun sang.
Jertfa de pace
1Dacă ofranda cuiva este o jertfă de pace1, 3, 6, 9 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri. și dacă el o aduce din cireadă, animalul, mascul sau femelă, trebuie să fie fără meteahnă; așa să fie adus înaintea Domnului. 2Să pună mâna pe capul ofrandei sale și s‑o înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii, iar preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 3Apoi, din această jertfă de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. S‑o aducă din grăsimea care acoperă măruntaiele și din toată grăsimea din jurul măruntaielor, 4din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. 5Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii‑de‑tot care va fi pe lemnele de pe foc, ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
6Dacă ofranda lui ca jertfă de pace pentru Domnul este din turmă, să aducă un animal, mascul sau femelă, fără meteahnă. 7Dacă aduce ca ofrandă un miel, să‑l aducă înaintea Domnului, 8să‑și pună mâna pe capul ofrandei sale și s‑o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să‑i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 9Apoi, din jertfa de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. S‑o aducă din grăsime – și anume toată grăsimea cozii care va fi desprinsă de la șira spinării, grăsimea de pe măruntaie și toată grăsimea din jurul măruntaielor – 10din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. 11Apoi preotul să le ardă pe altar. Aceasta este o mâncare adusă ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul.
12Dacă ofranda lui este o capră, atunci s‑o aducă înaintea Domnului, 13să‑și pună mâna pe capul ei și s‑o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 14Apoi să aducă din ofranda sa o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. S‑o aducă din grăsimea de pe măruntaie, din toată grăsimea din jurul măruntaielor, 15din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. 16Apoi preotul să le ardă pe altar ca o jertfă de mâncare mistuită de foc, de o aromă plăcută. Toată grăsimea este a Domnului.
17Aceasta să fie o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, în toate locuințele voastre: să nu mâncați grăsimea și să nu consumați sângele17 Grăsimea aparținea Domnului și trebuia mistuită de foc. Sângele simboliza viața, care era sacră, trebuind tratată cu respect (vezi Gen. 9:4-6; Lev. 17:11)..»“
