La faute de Nadab et d’Abihou
1Nadab et Abihou, deux des fils d’Aaron, prirent chacun son encensoir, y mirent des braises incandescentes sur lesquelles ils répandirent de l’encens. Ils présentèrent ainsi à l’Eternel un feu profane, qui ne correspondait pas à ce qui leur avait été ordonné. 2Alors, une flamme jaillit de devant l’Eternel et les consuma ; ils périrent là devant l’Eternel.
3Moïse dit à Aaron : C’est bien ce que disait l’Eternel : « Ma sainteté doit être respectée par ceux qui s’approchent de moi, et je manifesterai ma gloire aux yeux de tout le peuple. »
Aaron garda le silence10.3 Autre traduction : entonna une lamentation..
4Moïse appela Mishaël et Eltsaphân, fils d’Ouzziel, l’oncle d’Aaron. Il leur dit : Venez, emportez de devant le sanctuaire, à l’extérieur du camp, ces hommes de votre parenté.
5Ils s’approchèrent et les emportèrent dans leurs tuniques à l’extérieur du camp, comme Moïse le leur avait ordonné.
6Moïse dit ensuite à Aaron et à ses fils Eléazar et Itamar : Ne vous défaites pas les cheveux, ne vous déchirez pas les vêtements10.6 Le grand-prêtre n’avait pas le droit de manifester son deuil par ces signes habituels (Lv 21.10). Ici la règle est étendue à ses fils., pour ne pas mourir à votre tour et attirer la colère de Dieu sur toute l’assemblée. Ce sont tous vos frères israélites qui pleureront ceux que l’Eternel a brûlés par le feu. 7Mais vous, vous ne devez pas quitter l’entrée de la tente de la Rencontre, sinon vous mourrez, car vous avez été oints de l’huile d’onction de l’Eternel.
Aaron et ses fils obéirent à Moïse.
Les prescriptions diverses pour les prêtres
8L’Eternel s’adressa à Aaron et lui dit : 9Ne bois ni vin, ni autre boisson fermentée quand tu entres dans la tente de la Rencontre, ni toi, ni tes fils, afin de ne pas mourir. C’est une prescription en vigueur à perpétuité pour vos descendants. 10Vous devez être en état de distinguer ce qui est saint de ce qui est profane, et ce qui est rituellement pur de ce qui est impur. 11Vous devez aussi être capables d’enseigner aux Israélites toutes les ordonnances que l’Eternel leur a données par Moïse.
12Moïse dit à Aaron, ainsi qu’à Eléazar et Itamar, les fils qui restaient à Aaron : Prenez la part de l’offrande qui reste, celle qui n’a pas été consumée par le feu pour l’Eternel, et mangez-la sans levain à côté de l’autel, car c’est une chose très sainte10.12 Pour les v. 12-13, voir Lv 6.7-11.. 13Vous la mangerez dans un lieu saint, car c’est la part qui vous revient, à toi et à tes fils, sur les offrandes de l’Eternel consumées par le feu, comme il me l’a ordonné. 14Quant à la poitrine pour laquelle on accomplira le geste de présentation, et au gigot offert à l’Eternel10.14 Morceaux provenant du sacrifice de communion (voir 9.18-21)., tu pourras les manger avec tes fils et tes filles dans un endroit pur, car c’est la part qui vous est donnée, à toi et à tes enfants, sur les sacrifices de communion des Israélites10.14 Pour les v. 14-15, voir Lv 7.30-34.. 15Outre les graisses destinées à être consumées, les offrants apporteront le gigot offert à l’Eternel et la poitrine qui doit lui être présentée, pour qu’on accomplisse avec ce gigot et cette poitrine le geste de présentation devant l’Eternel. Ensuite ils te reviendront, à toi et à tes fils, en vertu d’une loi en vigueur à perpétuité, comme l’Eternel l’a ordonné.
16Moïse s’informa de ce qu’était devenu le bouc offert en sacrifice pour le péché ; il découvrit qu’on l’avait brûlé. Alors il se fâcha contre Eléazar et Itamar, les fils qui restaient à Aaron, et leur demanda10.16 Voir Lv 9.3, 15. : 17Pourquoi n’avez-vous pas mangé la viande du sacrifice pour le péché dans le lieu saint, puisque c’est une chose très sainte ? L’Eternel vous l’a donnée pour que vous vous chargiez des fautes de la communauté et que vous accomplissiez le rite d’expiation pour eux devant l’Eternel10.17 Voir Lv 6.17-19.. 18Le sang de la victime n’a pas été porté à l’intérieur du sanctuaire, vous devez donc en manger la viande dans le lieu saint, comme je l’ai ordonné.
19Aaron dit à Moïse : Voici, aujourd’hui même ils ont offert leur sacrifice pour le péché et leur holocauste devant l’Eternel et il m’est arrivé ce que tu sais ! Si j’avais en un jour comme aujourd’hui mangé la viande du sacrifice pour le péché, l’Eternel l’aurait-il approuvé ?
20Moïse écouta ces raisons et les trouva bonnes.
Moartea lui Nadab și Abihu
1Nadab și Abihu, fiii lui Aaron, și‑au luat fiecare fărașul pentru cărbuni, au pus foc în el și au pus tămâie pe foc. Astfel, ei au adus foc străin înaintea Domnului, lucru pe care El nu li‑l poruncise. 2Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i‑a mistuit și au murit înaintea Domnului. 3Moise i‑a zis lui Aaron: „Aceasta este ceea ce a vrut Domnul să spună atunci când a zis:
«În mijlocul celor ce se apropie de Mine
Mă voi arăta sfânt3 Verbul ebraic poate fi tradus fie ca reflexiv (varianta din text), fie ca pasiv: voi fi sfințit sau voi fi considerat drept sfânt.
și înaintea întregului popor
voi fi slăvit3 Verbul ebraic poate fi tradus fie ca reflexiv (Mă voi slăvi), fie ca pasiv: (varianta din text)..»“
Aaron a tăcut.
4Moise i‑a chemat pe Mișael și pe Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le‑a zis: „Apropiați‑vă, luați‑i pe frații voștri dinaintea Lăcașului și duceți‑i în afara taberei.“ 5Ei au venit și i‑au dus pe fiii lui Aaron afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, așa cum poruncise Moise.
6După aceea, Moise le‑a zis lui Aaron și fiilor săi, Elazar și Itamar: „Să nu vă descoperiți capetele6 Sau: să nu vă ciufuliți părul, o interdicție generală pentru marele preot (vezi 21:10). și să nu vă sfâșiați veșmintele, ca să nu muriți și ca să nu Se mânie El pe toată comunitatea. Lăsați‑i pe frații voștri, toată Casa lui Israel, să‑i jelească pe cei ce au fost mistuiți de focul Domnului. 7Să nu ieșiți dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii ca să nu muriți, căci untdelemnul pentru ungere, untdelemnul Domnului, este peste voi.“ Ei au făcut așa cum le‑a poruncit Moise.
8Domnul i‑a vorbit lui Aaron, zicând: 9„Nici tu și nici fiii tăi să nu beți vin sau băutură tare, atunci când veți intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriți. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, 10ca să faceți deosebire între ce este sfânt și ce este obișnuit, între ce este curat și ce este necurat 11și să‑i învățați pe fiii lui Israel toate hotărârile pe care li le‑a dat Domnul prin Moise.“
Părțile cuvenite preoților
12Moise le‑a zis lui Aaron și fiilor care i‑au mai rămas acestuia, Elazar și Itamar: „Luați darul de mâncare rămas de la jertfele mistuite de foc pentru Domnul și mâncați‑l nedospit lângă altar, căci este preasfânt. 13Să‑l mâncați într‑un loc sfânt. El este dreptul cuvenit ție și dreptul cuvenit fiilor tăi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, căci așa mi s‑a poruncit. 14Dar pieptul adus prin legănare și spata adusă drept contribuție să le mâncați într‑un loc curat, atât tu, cât și fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, căci ele v‑au fost date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de pace14 Vezi nota de la 3:1. ale fiilor lui Israel. 15Spata adusă drept contribuție și pieptul jertfei legănate să fie aduse împreună cu grăsimea jertfelor mistuite de foc și să fie legănate înaintea Domnului ca jertfă legănată; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi pentru totdeauna, așa cum a poruncit Domnul.“
16Apoi Moise a căutat cu atenție țapul jertfei pentru păcat, dar iată că acesta fusese ars. El s‑a mâniat pe Elazar și pe Itamar, fiii care‑i mai rămăseseră lui Aaron, și le‑a zis: 17„De ce n‑ați mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaș, căci aceasta este preasfântă și Dumnezeu v‑a dat‑o vouă ca să purtați nelegiuirea comunității și să faceți ispășire pentru ei înaintea Domnului? 18Iată, sângele ei nici n‑a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia s‑o mâncați în Lăcaș, așa cum am poruncit!“
19Aaron i‑a zis lui Moise: „Iată, ei au adus astăzi jertfa pentru păcatul lor, precum și arderea‑de‑tot înaintea Domnului și totuși aceste lucruri au venit peste mine. Dacă aș fi mâncat azi jertfa pentru păcat, ar fi fost oare bine în ochii Domnului?“ 20Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost mulțumit.20 Lit.: Moise a auzit și a fost bine în ochii lui.
